DEGERATUL

E ger de pietrele trosnesc
Şi pomii-s plini de floare albă
Iar vântul şuieră câinesc
Şi mâinile îmi amorţesc
Şi dârdâi rău de tot din barbă

O, cum aş vrea să mă-ncălzesc
Dar iarna asta nu se duce...
Nu ştiu, dar parcă aţipesc
Şi tot la vară mă gândesc...
Dar parcă-s răstignit pe-o cruce

O, nu, nu-mi mai este frig...
Ba chiar îmi este-atât de bine
S-a dus cu gerul cel aprig
Sunt izbăvit, şi-aş vrea să strig
Dar, cine m-ascultă pe mine?

E linişte acum...şi s-a dus frigul
S-a dus tot gerul şi sunt uşurat
Doar moartea a venit să-şi ia tainul
Dar tot al meu este câştigul
De frig eu am scăpat cu-adevărat.