duminică, 30 decembrie 2012

ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT

Timpul este o forță irezistibilă care calcă sub tăvălugul lui tot ceea ce îi iese în cale. Nimeni nu-l poate evita, nimeni nu i se poate împotrivi. Mai nou există oameni care cred că printr-un uplifting, sau prin operații estetice ar putea să câștige ceva în lupta lor cu timpul, dar nu fac decât să se înșele singuri. Timpul se duce, trece peste noi toți și în fața lui totul strigă, neputință. Și totuși, există în Scriptură o promisiune a lui Dumnezeu, care ne încurajează pe toți cei ce în lupta cu timpul ne recunoaștem înfrângerea, pe toți cei care am vrea să ne întoarcem înapoi spre a corecta ceea ce a fost rău și spre a îndrepta tot ceea ce timpul a lăsat strâmb în urma noastră. Nu, timpul nu poate fi dat înapoi, dar Dumnezeu ne poate da înapoi ceea ce noi am lăsat pradă jafului și risipei în timp: ”vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră.” (Ioel 2:25). Este o mare promisiune a lui Dumnezeu și ea nu trebuie neglijată de niciunul din noi. El, cel ce este stăpân al timpului, se angajează să ne ajute să recuperăm marile noastre pierderi prin compensații spirituale greu de cântărit omenește. Condiția pe care o pune Dumnezeu este pocăința și trăirea unei vieți de dedicare față de El. „Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!” (Ioel 2:12) Apoi în următoarele versete ni se arată ce fel de pocăință și ce fel de trăire așteaptă Dumnezeu de la cei ce, frustrați în lupta lor cu timpul, ar dori să poată recupera prin ajutorul lui Dumnezeu anii pierduți și risipiți în păcat. Acum la sfârșit de an, când facem bilanțul trăirii noastre, când am vrea să pornim în căutarea timpului pierdut, avem această minunată promisiune a lui Dumnezeu și cred e important să o vedem împlinită în viața noastră. De aceea e important să ne apropiem de Domnul cu pocăință și cu dedicare așteptând ca să vedem în viața noastră belșugul binecuvântărilor promise, care poate aduce în viața noastră nespus mai mult decât am pierdut, poate aduce nu ani, ci veșnicie fericită cu El.

sâmbătă, 22 decembrie 2012

POMUL DE CRĂCIUN AL LUI DUMNEZEU

Nu este scopul meu nicidecum să iau în discuție semnificația pomului de crăciun, nici originile acestuia și nici interferențele nefaste ale lui cu sărbătoarea Nașterii Mântuitorului. Un lucru nu pot trece cu vederea însă: pomul de crăciun a devenit miezul sărbătorii și foarte mulți oameni nu-și pot imagina Crăciun fără pom. Din acest punct de vedere trebuie să spun că nici Dumnezeu nu a putut concepe ca nașterea pământească să fie scoasă de sub umbra cutremurătoare a unui pom, sau mai bine zis a unui lemn sub formă de cruce. Peste Betleem, în noaptea aceea presfântă, dincolo de cântarea îngerească se înălța hidoasă umbra crucii, pe care avea să moară Cristos, luând în trupul lui pe lemn păcatele noastre. Crucea era de fapt pomul de Crăciun al lui Dumnezeu, un pom fără de care era de neconceput întruparea Fiului lui Dumnezeu. Sub acest pom de crăciun al lui Dumnezeu, la poala crucii, stau și astăzi daruri pentru cei ce vor să-l sărbătorească pe Mântuitorul, daruri fără seamăn de scumpe, pe care nimeni altul decât Dumnezeu le putea da oamenilor: pacea cu Dumnezeu, iertarea păcatelor, dragostea lui Dumnezeu, viața cea veșnică...și multe, multe altele. Să punem dar în centrul sărbătorii pomul de crăciun al lui Dumnezeu, CRUCEA, și pe cel ce a murit pentru noi și pentru a noastră mântuire și atunci sărbătoarea noastră va fi cu adevărat binecuvântată. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit. (1 Corinteni 2:2)