marți, 30 decembrie 2008

BISERICA PENTICOSTALĂ "EMANUEL" SEBIŞ



Cunosc această biserică de mai mulţi ani. De fapt există mai multe lucruri care mă leagă de Emanuelul Sebişului. O biserică cochetă, bine administrată, dar care suferă ca şi multe alte biserici din ţară din cauza plecării în Spania a multora dintre tinerii bisericii. Acum, fiind perioada sărbătorilor, am găsit-o plină. Elevii, studenţii, şi cei care lucrează în oraşe mai mari au venit acasă şi cu această ocazie au fost organizate servicii de evanghelizare în fiecare seară.
Păstorul bisericii, Pavel Oarcea, face eforturi deoasebite ca să întreţină o atmosferă spirituală atrăgătoare. Astăzi a fost predicat mesajul intitulat "Valori durabile într-un an trecător", desprins din pasajul scriptural din Luca 2:21-24.
Cântarea de laudă a fost cu adevărat înălţătoare, dar oamenii prezenţi în adunare păreau a fi foarte obosiţi. Este oarecum explicabil, gândindu-ne că de o săptămână bună ei se adună la închinare în fiecare zi. Plec de la Sebiş cu gândul că părtăşiile creştine au o valoare veşnică şi că Dumnezeu le onorează totdeauna cu prezenţa sa. Că nu degeaba biserica se numeşte Emanuel - Dumnezeu este cu noi.

TRAIAN DORZ - ERAM COPIL...

Vrând, nevrând, acum când numai doua zile ne despart de trecerea în 2009, "mă cuprinde o tristeţe iremediabilă" şi versurile lui Traian Dorz mă obligă la meditaţie. Trecem...

Eram copil, trecea zapada,
Eu cu tristete-o petreceam,
Mi se parea ca iarna trece,
Mi se parea, dar eu treceam.

Eram crescut, treceau cocorii,
Priveam la ei pana-i pierdeam,
Mi se parea ca vara trece,
Mi se parea, dar eu treceam.

Eram gandind pe malul apei,
Cu unda ei la pas mergeam,
Mi se parea ca apa trece,
Mi se parea, dar eu treceam.

Priveam ades cum zboara norii,
Si frunzele zburand priveam,
Mi se parea ca ele zboara,
Mi se parea, dar eu zburam.

Eram mahnit cum bate ceasul
De graba lui umbrit oftam,
Mi se parea ca vremea trece,
MI se parea, dar eu treaceam.

Mi se parea candva ca altii
Crezand se-nseala, si-i plangeam,
Mi se parea ca-s ei pierdutii,
Mi se parea, dar eu eram.

Azi vad cu-amar, Isus, tot harul
Ce l-am pierdut cand n-ascultam,
Mi se parea ca-l am de-apururi,
Mi se parea, dar nu-l mai am.

luni, 29 decembrie 2008

BISERICA PENTICOSTALĂ "BETEL" ARAD


În ultima duminică din anul 2008, la serviciul de seară, Dumnezeu mi-a dat ocazia să fiu la părtăşie sfântă în această biserică. Aşezetă într-o zonă foarte accesibilă pentru arădeni, clădirea bisericii, o fostă hală industrială transformată prin iscusinţa unor arhitecţi într-un frumos şi încăpător locaş de cult, oferă spaţiu confortabil de închinare pentru mai bine de 1500 de persoane. Este o biserică diferită oarecum în spectrul bisericilor penticostale prin conservatorismul ei care este mult mai accentuat.
Păstorul principal al bisericii este Eugen Micurescu, secondat de Iosif Anca, şi ajutat în lucrarea sa de o bună echipă de slujitori plini de râvnă pentru Domnul.
Este o biserică în care spiritul misionar a cuprins mai pe toţi tinerii care duminică de duminică pleacă în direcţii diferite, în biserici diferite spre a duce mesajul lui Cristos. I-am găsit pe credincioşii din Betel la capătul unei zile de post al bisericii, cu casa plina de oameni căutători de Domnul. Cor, cor bărbătesc, fanfară şi grupuri de cântăreţi au dat culoare serviciului, iar interacţiunea bisericii cu cei ce slujesc este copleşitoare.
Credincioşii au fost chemaţi prin mesajul predicat la o autoinventariere spirituală. S-a predicat "ABC-ul sărbătorilor noastre" cu accente pe adunare sfântă, binele practicat, şi curăţirea vieţii. Betelul este cu adevărat o casă a lui Dumnezeu în care El este prezent să se întâlnească cu ai săi copii.

sâmbătă, 27 decembrie 2008

EVANGHELIA PE A ŞAPTESPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII



ESTE CEVA PREA GREU PENTRU DOMNUL?

Genesa 18:1-15 (v.14.a)

Credinţa noastră este adesea pusă la încercare. Suntem mereu confruntaţi cu situaţii care par a fi de netrecut, situaţii ce par a fi imposibile. Cineva spunea însă despre Dumnezeu că este specialist în a rezolva probleme imposibile. Într-adevăr, nimic nu este prea greu pentru Domnul.

I. PENTRU OM ESTE PREA GREU SĂ SE URCE LA DUMNEZEU, DAR PENTRU DUMNEZEU NU ESTE PREA GREU SĂ SE COBOARE LA OM
- Dumnezeu se coboară acolo unde Avraam îşi trăia viaţa de zi cu zi
- Dumnezeu petrece timp în prezenţa lui Avraam şi a familiei lui

II. PENTRU OM ESTE PREA GREU SĂ COMUNICE ÎN TERMENII LUI DUMNEZEU, DAR PENTRU DUMNEZEU NU ESTE PREA GREU SĂ COMUNICE ÎN TERMENII OMULUI
- Omul nu are categorii intelectuale suficient de înalte spre a pricepe înţelepciunea lui Dumnezeu
- Dumnezeu în chip de om îi vorbeste lui Avraam spre a se face înţeles de acesta

III. PENTRU OM ESTE PREA GREU SĂ-I FACĂ LUI DUMNEZEU DARURI MARI, PE MĂSURA STĂPÂNULUI UNIVERSULUI, DAR LUI DUMNEZEU NU-I ESTE PREA GREU SĂ PRIMEASCĂ DARURI MICI PE CARE OMUL I LE FACE CU DRAGOSTE
- Dumnezeu primeşte ospitalitatea lui Avraam
- Dumnezeu primeste cu bucurie darul de mancare al lui Avraam

IV. PENTRU OM ESTE PREA GREU SĂ VADĂ DINCOLO DE NEPUTINŢA LUI, DAR LUI DUMNEZEU NU-I ESTE PREA GREU SĂ-ŞI ARATE PUTEREA SA ÎN NEPUTINŢA UMANĂ
- Avraam şi Sara nu puteau crede în fertilitate la vârsta lor
- Nimeni dintre oameni nu mai puteau crede în fertilitatea unor oameni de 90 şi 100 de ani
- Dumnezeu vorbeşte acum în termeni precişi: la anul pe vremea aceasta

Credinţa este pusă la încercare, dar ferice de cei care dovedesc încredere deplină în Domnul. Nimic nu este prea greu pentru El.

BISERICA PENTICOSTALĂ "BETLEEM" ORĂŞTIE

Am vizitat această biserică tocmai în seara celei de a doua zi a sărbătorii Naşterii Mântuitorului. S-a vorbit şi s-a cântat mult despre Betleem, la Betleemul Orăştiei. Câteva sute de oameni au umplut această biserică, care la rândul ei beneficiază de un spaţiu de închinare foarte generos. Clădirea bisericii face cinste patrimoniului arhitectural al oraşului, ridicându-se ca o catedrală între celelalte clădiri din jurul ei.
Păstorul bisericii este Moise Lucaci, un foarte cunoscut evanghelist şi m-am bucurat să pot gusta din atmosfera spirituală a bisericii care trăia cu adevărat sărbătoarea. Corul, orchestra, precum şi alţi tineri din biserică au contribuit din plin prin cântare şi prin vers la înfrumuseţarea sărbătorii. S-a predicat din Luca 2:19 CE PĂSTREZI DUPĂ SĂRBĂTOAREA DE CRĂCIUN? Se afla în vizită la această biserică pastorul Vasile Hozan din Canada, precum şi un grup de fraţi din Aiud, care au cantat, au recitat şi s-au adresat bisericii prin Cuvânt.
Am plecat seara târziu, cu frumoase impresii. Nasc şi în Orăştie oameni iubitori de Dumnezeu!

BISERICA PENTICOSTALĂ DETA

O biserica relativ tânără dar plină de viaţă. Chiar dacă media de vârstă a celor ce ce se adună la închinare trece dincolo de 40 de ani, entuziasmul închinării este absolut exemplar. Locul lor de închinare obţinut în mod providenţial este o veche centrală termică dezafectată, undeva în partea centrală a oraşului în care deja au amenajat o încăpere cu aproximativ 100 de locuri, iar intenţia lor este să amenajeze şi restul clădirii spre a avea un spaţiu mai larg în care să se închine.
Am găsit biserica plină şi ceea ce a fost cu adevărat mişcător era faptul că foarte mulţi din cei prezenţi îşi aduceau contribuţia la închinare. Una dintre surorile în vârstă a cântat un colind vechi, "de pe vremea când ea mergea la şcoală, în urmă cu 60 de ani"
Păstorul bisericii este fratele Dorin Chirilă şi de acum are alături de el în slujire pe diaconul Popa Alian şi pe prezbiterul Vasile Lupu.
Atmosfera din biserică a fost cu adevărat binecuvântată. O adunare plină de dragostea lui Cristos care era evidentă în relaţiile dintre cei prezenţi. Mesajul predicat în această a doua zi de Crăciun a fost IOSIF - OMUL PE CARE ÎL FOLOSEŞTE DUMNEZEU
La încheierea serviciului din biserică, oamenii nu se mai lasau dusi acasă. Semn bun, zic eu. Sunt tare legaţi unii de alţii.

luni, 22 decembrie 2008

EVANGHELIA PE A ŞAISPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII


NOBLEŢEA OBLIGĂ

Genesa 17: 1-8; 15, 16


Oamenii din Câmpia Şinear au fost interesaţi să-şi facă un nume şi au crezut că smoala şi cărămida îi vor putea ajuta la asta, însă toate eforturile lor au fost zadarnice şi singurul lor nume rămas în istorie este EŞEC. Numele nu-l poate face omul, dar atunci când Dumnezeu dă cuiva un nume, numele acela dăinuieşte. Făgăduinţa lui Dumnezeu pentru Avram includea şi „îţi voi face un nume mare”, şi cu adevărat Dumnezeu a făcut ca Avraam să aibă un nume care a lăsat un frumos ecou în istorie şi mai ales în ceruri..

Cei ce-l primesc pe Cristos ca Stăpân şi Mântuitor al vieţii lor, capătă şi ei un nume nou, acela de copii ai lui Dumnezeu. (Ioan 1:12)

Numele pe care îl dă Dumnezeu omului este un nume care obligă. Schimbarea numeleui lui Avram şi a Saraiei aducea după sine obligaţii pe care în aceeaşi măsură le au copiii lui Dumnezeu.

I. NUMELE DAT DE DUMNEZEU PRESUPUNE APARTENENŢĂ
- O particulă a Numelui lui Dumnezeu avea să fie purtată în numele cel nou
- Numele cel nou era un indiciu clar că erau parte de legământ cu Dumnezeu

II. NUMELE DAT DE DUMNEZEU PRESUPUNE RESPONSABILITATE
- nevoia de reprezentare a celui ce ţi-a dat acest nume nou
- nevoia de trăire la înălţimea numelui căpătat

III. NUMELE DAT DE DUMNEZEU PRESUPUNE MISIUNE
- interesele lui Dumnezeu trebuiau promovate intre oameni
- înmulţirea celor din neamul lui Dumnezeu este în sarcina celor cu nume căpătat de la Dumnezeu

IV. NUMELE DAT DE DUMNEZEU PRESUPUNE RĂSPLĂTIRE
- Avraam, odată cu numele cel nou a primit şi făgăduinţa unei ţări date lui ca moştenire de Domnul
- Copiii lui Dumnezeu devin moştenitori ai patriei cereşti

Dacă este un nume care trebuie căutat de oameni aici pe pământ, acesta este numele pe care-l căpătăm de la Dumnezeu

duminică, 21 decembrie 2008

OFERTĂ DE CRĂCIUN



Suntem puşi din nou faţă în faţă cu alegeri. Odată cu sărbătorile suntem chemaţi să alegem între oferta lui Dumnezeu - Darul ceresc pus în ieslea Betleemului - cu care vine la pachet mântuirea, iertarea, pacea, bucuria, şi multe altele, şi oferta Diavolului, care la rândul său are draci la ofertă.
Aşadar, sărbători cu Isus, sau sărbători cu draci? Aici se vede înţelepciunea!

sâmbătă, 20 decembrie 2008

LECŢII ÎN VREME DE TRANZIŢIE



Am învăţat că fiecare dintre noi ne confruntăm cu realitatea unei perioade de tranziţie de la primirea unei făgăduinţe a lui Dumnezeu şi până la materializarea ei în viaţa noastră. David, omul după inima lui Dumnezeu, prin exemplul său ne învaţă ce trebuie să facem şi ce nu trebuie să facem pentru a putea să vedem făgăduinţele divine împlinite în viaţa noastră.
-Fii, înainte de a pretinde că eşti. Poartă-te ca rege înainte de a primi coroana. David a fost rege pentru Israel înainte de a căpăta coroana prin faptul că şi-a însuşit acest rol atunci când Goliat aducea hulă poporului lui Dumnezeu.
-Fii corect şi moral. Fereşte-te de machiavelism. David ar fi putut folosi mijloace mai puţin ortodoxe pentru a ajunge la promisiunea lui Dumnezeu, dar a refuzat să ajungă rege înainte de a căpăta coroana de la Dumnezeu. Exemplu: David faţa în faţă cu Saul adormit la En Ghedi.
-Fii dependent de Dumnezeu. Cel ce ţi-a făcut promisiunea este credincios şi drept ca să o împlinească şi de aceea spre El trebuie să-ţi ţii îndreptată privirea. El va împlini ce a făgăduit, dar rămâne de văzut dacă tranziţia te va ţine credincios acestor principii ca astfel El să poată concretiza ceea ce a promis.

joi, 11 decembrie 2008

ŞTIAŢI CĂ...TATĂL NOSTRU E CREATORUL APEI?



Apa... deşi incoloră, inodoră şi insipidă, totuşi nici o vietate nu poate supravieţui fără ea. Plantele, animalele şi oamenii sunt alcătuiţi în cea mai mare parte din apă (cam două treimi din trupul uman este apă). Vei vedea imediat de ce caracteristicile apei o fac să fie atât de propice vieţii:

Are un punct de fierbere şi un punct de îngheţ neobişnuit de ridicate. Apa ne îngăduie să trăim într-un mediu cu schimbări de temperatură, menţinându-ne în acelaşi timp organismul la o temperatură constantă de 36,5 grade.

Apa este un solvent universal. Aceasta proprietate a sa face ca mii de substanţe chimice, minerale şi nutritive să poată fi transportate în tot trupul nostru şi în cele mai mici vase de sânge5.

În plus, apa este neutră din punct de vedere chimic. Fără să influenţeze componenţa substanţelor pe care le transportă, apa îngăduie ca medicamentele, alimentele şi mineralele să fie absorbite şi folosite de către organism.

Apa are o tensiune superficială deosebită. Aşa se face că apa din plante poate să curgă în sus, învingând forţa gravitaţiei, transportând apa şi substanţele hrănitoare până în vârful celor mai înalţi copaci.

Datorită faptului că apa îngheaţă de sus în jos şi pluteşte, peştii pot trăi chiar şi iarna.

Cam 96% din apa Terrei se află în oceane. Dar aici pe Terra există un sistem care îndepărtează sarea din apa oceanică şi apoi o distribuie pe toată suprafaţa planetei. Prin procesul de evaporare, se înlătură sarea din apa oceanică şi se formează norii; aceştia sunt mişcaţi cu uşurinţă de către vânt, împrăştiind astfel apa pe deasupra Pământului, pentru hidratarea vegetaţiei, a animalelor şi a oamenilor. Acest sistem de furnizare a apei şi de purificare a ei, de reciclare şi refolosire, ajută la menţinerea vieţii pe planeta noastră6
http://www.everystudent.ro/a/exista.html?gclid=CK21jaLxs5cCFQsh3god_xPdjQ

Familia Stoica - Noi suntem biserica, fratilor

miercuri, 10 decembrie 2008

TEODOR CODREANU LA PLECAREA ÎN VEŞNICIE

Mohorât început de octombrie a anului 2004. Păstorul pământesc al atâtor credincioşi evanghelici din Timişoara pleca la Marele Păstor în slujba căruia a lucrat, lăsând un gol în sufletele multora. Fraţii şi surorile lui de credinţă l-au condus cu durere în inimă, dar cu nădejdea că va veni marea adunare în jurul Mântuitorului când iarăşi vor fi cu toţii laolaltă dar nu pentru o vreme limitată ci pentru vecii vecilor





PETRU DUGULESCU - AŞ VREA SĂ FIU

Aş vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută:
Înţelegînd al vieţii rost,
Aş vrea să fiu străjer în post,
Şi chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămîn în luptă.

Aş vrea să fiu ce n-am fost ieri
Şi nicicînd înainte:
Prin lumea plină de plăceri,
Să fiu aşa cum Tu îmi ceri:
Să nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieţii sfinte.

Aş vrea să fiu ce alţii nu-s
Şi nici nu vor să fie:
Mergînd prin viaţă spre apus,
Să nu mă las de valuri dus,
Şi să mă `nalţ mereu mai sus,
Din timp spre veşnicie.

Aproape-aş vrea să fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar şi de cei căzuţi din rînd,
Rămaşi în urmă, sîngerînd,
Răniţi fără de nume.

Aş vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntruna,
Că din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

Aş vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Cînd Se va-ntoarce ca-Mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanţi ce mi-i i-a dat:
O, bine, slugă bună!

Şi aş mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare!
Şi strălucind în lumea rea,
Să duc lumină undeva,
Să încălzesc pe cineva,
Şi să mă-ntorc în soare.

EVANGHELIA PE A CINCISPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII


Credinciosul faţă în faţă cu promisiunile lui Dumnezeu

Genesa 16:1-6

Viaţa de credinţă este trăită pe baza promisiunilor lui Dumnezeu. Ele dau putere de trăire, ele dau entuziasm de slujire şi ele oferă ideal credinciosului. Felul în care ne raportăm la promisiunile divine va determina calitatea vieţii noastre de credinţă şi felul în care rămânem lângă Dumnezeu.
Avram a primit în nenumărate rânduri promisiunea că va deveni tatăl multor neamuri, că va avea o sămânţă de urmaşi, dar scurgerea timpului a fost o mare încercare pentru Avram şi credinţa lui, mai ales că biologic vorbind se apropia de vârsta la care era din ce în ce mai greu să poată deveni tată. Aici, Avram face câteva greşeli ce merită a fi luate în considerare de toţi cei ce vor să nu repete greşelile lui Avram.

I. ESTE O GREŞALĂ SĂ ÎŢI PIERZI RĂBDAREA
- Avram nu a mai avut răbdare
- răbdarea este o virtute indispensabilă credinciosului
- nerăbdarea intr-un asemenea context este soră cu necredinţa

II. ESTE O GREŞALĂ SĂ ASCULŢI DE SFATURILE CELOR NEFAMILIARIZAŢI CU CUVÂNTUL DOMNULUI
- Avram ascultă de Sarai, femeia care nu avusese o relaţie personală cu Domnul
- Omul necredincios, oricât de bine intenţionat ar fi nu poate da sfaturi care au în vedere voia Domnului

III. ESTE O GREŞALĂ SĂ ACCEPŢI OBICEIURI PĂGÂNE DUPĂ CE AI PLĂTIT PREŢUL UMBLĂRII CU DOMNUL
- Avram locuise ca străin zece ani în Canaan
- Acum după atâta vreme, la îndemnurile Saraiei, Avram face ca şi cananiţii.(înlocuirea soţiei cu roaba era obicei cananit)

IV. ESTE O GREŞALĂ SĂ ACŢIONEZI ÎNAINTE DE A-L CONSULTA PE DOMNUL
- Avram auzise de multe ori pe Domnul
- De data aceasta după sfatul Saraiei, Avram ascultă mai mult de firea păcătoasă în loc să-l întrebe pe Domnul

Aceste greşeli duc la adevărate dezastre în viaţa credincioşilor. Avram avea să plătească un preţ greu pentru aceste greşeli.
În drumul nostru spre Patria Cerească avem datoria să rămânem vegheatori spre a nu face greşelile pe care le-a făcut Avram şi astfel să avem de suferit.
Făcând prioritate din voia lui Dumnezeu, vom evita acest drum al greşelilor şi vom rămâne fericiţi cu Domnul

ZECIUIALĂ DIN TIMP?


"şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da" Genesa 28:22
M-a pus pe gânduri o subliniere din Cuvântul lui Dumnezeu legată de zeciuială. Ne-am obişnuit să credem că zeciuiala are de-a face doar cu banul nostru, dar sublinierea despre care amintesc aici făcea apel la timpul pe care ni l-a dat Dumnezeu şi care este un capital de binecuvântare divină ce trebuie folosit cu înţelepciune pentru a întreţine relaţia cu Dumnezeu. Oare vrea Dumnezeu să-i dăm a zecea parte din cele 24 de ore cu care ne binecuvântează? Oare are El astfel de aşteptări de la noi?
Mă întreb cum ar putea răspunde la această întrebare cei care nu-şi găsesc timp de părtăşie cu Dumnezeu sau cei care nu au timp să vină la părtăşiile bisericii?

marți, 9 decembrie 2008

ŞTIAŢI CĂ...TATĂL NOSTRU E ARHITECTUL A TOATE?



Există Dumnezeu? Complexitatea planetei noastre ne indică existenţa unui Creator care nu doar a creat universul în care trăim, ci îl şi menţine în viaţă astăzi.
Ar putea fi date multe, poate nenumărate, exemple care reflectă „mâna” creatoare a lui Dumnezeu. Dar iată aici doar câteva:

Planeta noastră... mărimea sa e perfectă. La suprafaţa Pământului există un strat subţire de gaze, în cea mai mare parte azot şi oxigen, strat care se înalţă doar cam 80 km deasupra suprafeţei planetei. Dacă Terra ar fi fost mai mică, ar fi fost imposibil să aibă atmosferă, cum este cazul planetei Mercur. Dacă ar fi fost mai mare, atmosfera sa ar conţine hidrogen liber, cum este pe Jupiter3]. Din câte se ştie, Terra este singura planetă a cărei atmosferă este alcătuită dintr-un amestec de gaze perfect pentru a susţine viaţa vegetală, animală şi umană.

Terra se afla la distanţa perfectă de Soare. Gândeşte-te puţin la diferenţele de temperatură pe care le întâlnim aici; să zicem, în mare, de la -20 grade la +40 grade. Dacă Terra s-ar afla puţin mai departe de Soare, am îngheţa cu toţii. Dacă s-ar afla mai aproape de Soare, cât de puţin, am arde. Chiar şi o modificare neînsemnată a poziţiei Terrei faţă de Soare ar face imposibilă viaţa pe planeta noastră. Ei bine, Terra rămâne însă la această distanţă perfectă de Soare în timp ce se învârteşte în jurul Soarelui cu o viteză de aproape 100.000 de km/h. Totodată se roteşte şi în jurul propriei axe, făcând ca întreaga suprafaţă a planetei noastre să fie încălzită şi răcită cât este nevoie în fiecare zi.

Şi Luna, satelitul nostru, are mărimea perfectă... şi se află la o distanţă perfectă faţă de Terra, cu atracţia sa gravitaţională. Luna creează fluxul şi alte mişcări importante ale oceanelor - astfel încat apele oceanice să nu stagneze - şi în acelaşi timp împiedică vastele oceane să inunde uscatul.

http://www.everystudent.ro/a/exista.html?gclid=CK21jaLxs5cCFQsh3god_xPdjQ

luni, 8 decembrie 2008

BISERICI PENTICOSTALE - "APA VIEŢII" MOLDOVA NOUĂ

O biserică care se bucură de un locaş de închinare nou şi încăpător, aşezat chiar pe malul Dunării. Poate poziţionarea aceasta a adus şi numele acestei biserici, care se vrea pe drept cuvânt o alternativă acolo unde oamenii caută viaţa. "Apa Vieţii" este cu adevărat o biserică plină de viaţă. Aşa am găsit-o eu în 30 noiembrie. Lauda şi închinarea ocupă o importantă parte din serviciile bisericii. Corul şi orchestra din această biserică, dau posibilitatea de implicare în slujire unui număr considerabil de tineri, chiar dacă unii dintre ei cântă şi în cor, şi în orchestră, şi în grupul de laudă. Mi-a plăcut să văd entuziasmul credincioşilor aşa cum era el manifestat în rugăciune şi în cântare. Păstorul bisericii este Vasile Trişcă, un foarte bun predicator şi în acelaşi timp un foarte bun acordeonist, care cu entuziasmul său animă adunarea. Prezbiter de curând ordinat în biserică este Doru Hriscu, un tânăr absolvent al Facultăţii de Teologie Penticostală din Arad. Adunarea este formată din aproximativ 200 de credincioşi care se vede că preţuiesc mult părtăţia bisericii. Am constatat că musafirii sunt foarte bine trataţi la Moldova Nouă în sensul că sunt serviţi cu mâncăruri de excepţie. Secretul? Psssst!!! Unul dintre diaconi e bucătar de profesie. JUDECĂTORI 9:7-15

EVANGHELIA PE A PAISPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII



Credinciosul faţă în faţă cu succesul

Genesa 14:17-24

Cele mai multe victime în războaiele spirituale le-a făcut succesul. Biblia abundă de exemple ale oamenilor care au devenit victime ale propriului lor succes. De fapt nu este de mirare că de cele mai multe ori după un mare succes vin şi cele mai mari ispite. (exemplu: Proorocul Ilie după succesul de pe Muntele Carmel se confruntă cu ispita ameninţărilor Izabelei în faţa cărora nu poate să mai facă faţă; Domnul Isus după experienţa de succes din timpul botezului în Iordan se confruntă cu marile ispite ale Diavolului din pustie)
Pasajul de faţă ni-l prezintă pe Avram după marele succes al biruinţei obţinute în lupta cu aceşti împăraţi, ameninţat de periculoase ispite pentru condiţia sa spirituală.

I. SUCCESUL ÎL PLASEAZĂ ÎNTR-O CONDIŢIE SOCIALĂ ÎNALTĂ - pericolul anturajului
- Avaram se vede dintr-o dată printre împăraţi v.17, 18
- Avram este expus unei presiuni a anturajului (va rămâne el acelaşi?)

II. SUCCESUL ÎL PLASEAZĂ ÎNTR-O CONDIŢIE MATERIALĂ MAI BUNĂ – pericolul bogăţiei
- Avram se vede dintr-o dată faţă în faţă cu mari bogăţii
- Avram are posibilitatea să-şi adune mult mai mult (va rămâne el acelaşi?)

III. SUCCESUL ÎL PLASEAZĂ ÎNTR-O CONDIŢIE SPIRITUALĂ RISCANTĂ – pericolul mândriei
- Cei din jur îi recunosc meritele lui de biruitor
- Avaram are posibilitatea de a-şi asuma merite pentru biruinţa avută (va rămâne el acelaţi?)


Avaram, faţă în faţă cu succesul nu se lasă doborât, chiar dacă lupta cu propriul său succes era deja mai grea decât lupta cu împăraţii pe care i-a biruit. El rămâne biruitor până la capăt recunoscând că succesul lui este opera lui Dumnezeu şi astfel protejându-se pe sine.
Ca şi credincioşi suntem mereu expuşi acestor atacuri furibunde venite din partea propriului nostru succes. Vom birui? Doamne ajută!

duminică, 7 decembrie 2008

TEODOR CODREANU – PASIUNEA PENTRU SUFLETE


Au trecut mai bine de patru ani de când pastorul Teodor Codreanu a plecat la Domnul pe care l-a slujit cu atâta credincioşie. A lăsat însă un gol între penticostalii din Timişoara şi în lumea evanghelică chiar. Pasiunea lui pentru oameni l-a făcut să fie dedicat unui singur scop: mântuirea oamenilor. Pastorul Codreanu era mânat în toate de dorinţa sfântă, pe care de altfel chiar de la Domnul Isus Cristos a moştenit-o, să vadă suflete venind la altar, să vadă mâini ridicate către Domnul ca semn al predării şi dedicării.
Era omul obsedat de dorinţa de a vedea oameni îmbrăcaţi în haine albe spre a se împăca cu Dumnezeu şi a-şi mărturisi credinţa în apa botezului. Şi Domnul a onorat pasiunea şi dorinţa acestui om. Sunt atâţia credincioşi în Timişoara, în România şi în multe părţi ale lumii care mărturisesc că s-au întors la Domnul ca urmare a predicării pastorului Teodor Codreanu, ca să nu mai vorbim despre biserica pe care a lăsat-o în urma slujirii sale cu credincioşie înaintea Domnului.
Câteva fotografii vechi de la serviciile de botez din Biserica Elim vor vorbi mai bine decât cuvintele despre predicarea şi lucrarea pastorului Codreanu:



sâmbătă, 6 decembrie 2008

PENTRU PREDICATORI


UN SFAT
(primit într-un plic de la o tânără anonimă în anul 1993)

Frate predicator, niciodată să nu vă urcaţi la amvon ci să coborâţi la el. Cine nu a stat mai întâi în părtăşie cu Domnul pe munte ca Moise, nu are ce mesaj să le aducă celor din vale.
Nu vă miraţi că nu vă străluceşte faţa, când n-aţi stat mai întâi pe munte în părtăşie intimă cu Dumnezeul cel Atotputernic. Oamenii care vă vor asculta duminica, sau noi, cei din Şcoala Biblică, nu vom şti ce aţi făcut toată săptămâna, dar vom simţi cu siguranţă dacă aţi umblat cu Domnul sau dacă aţi umblat prin văile Sodomei.

EVANGHELIA PE A TREISPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII



Lecţii despre felul de a alege

Genesa 13:1-18

Viaţa este un şir de alegeri pe care trebuie să le facem şi fericirea noastră este de cele mai multe ori legată de felul în care ştim să alegem. Scriptura, prin exemplele pe care ni le prezintă ne învaţă cum să alegem pentru a nu regreta şi pentru a fi fericiţi în viaţa de pe pământ, precum şi în veşnicie.

Pasajul de astăţi ne pune în faţă doi oameni care au avut de ales şi alegerea lor a determinat viitorul lor. Felul lui Lot de a alege l-a condus spre satisfacţii imediate, dar spre o adevărată tragedie în viitor, în timp ce felul lui Avram de a alege a condus aparent spre frustrare, dar spre fericire şi binecuvântare mai târziu.

I. ALEGERE MOTIVATĂ DE CEEA CE PLACE PRIVIRII – LOT Gen.13:10
- alegerea lui Lot avea în vedere frumuseţea câmpiei,
- alegerea lui Lot nu avea în vedere şi păcatul din câmpie
- Lot vedea una şi era orb faţă de alta

II. ALEGERE MOTIVATĂ DE CÂŞTIG IMEDIAT – LOT
- a vrut să câştige chiar nedreptăţindu-l pe unchiul său
- a vrut să câştige lucrurile care se vedeau
- a neglijat adevăratul câştig, acela care rămâne

III. ALEGERE MOTIVATĂ DE DORINŢA DUPĂ PACE – AVRAM
- Avram a vrut să fie pace între el şi Lot
- Avram era interest ca cei din jur (cananiţii şi feresiţii) să vadă o bună mărturie a păcii între el şi Lot - v.7

IV. ALEGERE MOTIVATĂ DE ÎNCREDEREA ÎN DUMNEZEU – AVRAM
- ştia ce i-a promis Dumnezeu
- chiar dacă era frustrant, se bizuia pe Domnul

Rezultatele imediate ale alegerii lui Lot ofereau perspectiva bogăţiei, civilizaţiei şi bunăstării, dar în realitate pe Lot şi familia lui îl aştepta un viitor sumbru şi dramatic.

Rezultatele imediate ale alegerii lui Avram ofereau o perspectivă sumbră, dar îndată după această alegere, Dumnezeu i se arată din nou lui Avram şi îşi reînnoieşte promisiunea răsplătirilor sale şi garanţia viitorului pregătit de El.

Trebuie să fim atenţi la felul în care alegem, şi să avem în vedere nu foloasele imediate, cât folosul veşnic. Alegerile ne fericesc sau ne nefericesc.

O, OM!...CE MARI RĂSPUNDERI AI - Traian Dorz

O, om!… ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
- De tot ce pui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii-o dai,
căci ea mereu spre iad sau rai
pe mulţi o să-i îndrume!

Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta, în toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus… şi-n veci nu-l mai aduni,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odată.

Ai spus o vorbă! - vorba ta,
mergând din gură-n gură
va veseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va-ntina,
rodind samânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt! - cuvântul scris
e-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis
spre-ocară sau spre slavă.

Arăţi o cale! - calea ta
în urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea
va prăbuşi sau va nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Trăieşti o viaţă - viaţa ta
e una, numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericirea-n veci prin ea
ori chin pe totdeauna!…

O, om! - ce mari răspunderi ai
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui prin grai,
ce laşi prin pilda care-o dai,
pe mulţi, pe mulţi mereu spre rai
sau iad o să-i îndrume.

O, nu uita!… fii credincios
cu grijă şi cu teamă!
- să laşi în urmă luminos
un grai, un gând, un drum frumos! -
Căci pentru toate ne-ndoios,
odată, vei da seamă!…

Traian DORZ

vineri, 5 decembrie 2008

BISERICI PENTICOSTALE - RECAŞ

Biserica Penticostală Recaş jud.Timiş

Biserică cu tradiţie penticostală îndelungată, trecută prin zbuciumate etape de formare şi dezvoltare, se bucură de un locaş de închinare de dimensiuni impresionante pentru oraşul Recaş.
Păstorul actual al bisericii este Liviu Câmpan care este ajutat în slujire de un prezbiter şi patru diaconi. Desigur întreaga biserică aşa cum o cunosc eu este interesată în slujire. Am găsit în această biserică în 29 noiembrie o fanfară bine pregătită şi un cor de copii (38 am numărat eu), care laudă cu mult entuziasm pe Domnul.
Ceea ce recomandă această biserică este interacţiunea cu predicarea, cu cântarea şi cu tot ceea ce se face în timpul serviciului.
O biserică cu viitor. Copiii şi tinerii erau o prezenţă deloc neglijabilă.
MARCU 10:17-27

EVANGHELIA PE A DOISPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII


OMUL CHEMAT DE DUMNEZEU
Genesa 12:1-9

Ceea ce dă nume oamenilor, ceea ce îi face celebri este felul în care ei răspund la chemarea lui Dumnezeu, pentru că El este singurul care poate să dea un nume care nu se sterge şi să făurească un destin care face istorie.
Avram omul cu care începe istoria poporului Israel, omul al cărui nume stă pe multe pagini de carte, pe buzele a milioane de oameni, este omul care începe prin a răspunde chemării lui Dumnezeu.

Dar cine poate beneficia de chemarea lui Dumnezeu? Cine sunt oamenii pe care îi cheamă Dumnezeu?
Uitându-ne la Avram ca la un model al oamenilor chemaţi de Dumnezeu putem învăţa următoarele:

I. OAMENII CHEMAŢI DE DUMNEZEU SUNT OAMENI OBIŞNUIŢI
- Avram, un simplu locuitor din Ur (om obişnuit, cu origini obişnuite)
- Avram, omul care nu s-a afirmat prin nimic special
- Avram, omul chemat de Dumnezeu numai pe baza harului divin

II. OAMENII CHEMAŢI DE DUMNEZEU SUNT OAMENI CARE RĂSPUND CHEMĂRII DIVINE
- Avram nu negociază cu Dumnezeu
- Avram crede orbeşte în Dumnezeu
- Avram pleacă pe baza chemării divine spre un loc pe care nu l-a văzut niciodată

III. OAMENII CHEMAŢI DE DUMNEZEU ÎI FAC ŞI PE CEI DIN JURUL LOR PARTE DIN CHEMAREA LOR
- Avram pleacă însoţit de soţia sa Sarai
- Avram pleacă însoţit de nepotul său Lot
- Avram pleacă cu tot ce avea el (se dăruieşte cu tot ce are Celui ce l-a chemat)

IV. OAMENII CHEMAŢI DE DUMNEZEU SUNT GATA SĂ RENUNŢE DE DRAGUL CELUI CE I-A CHEMAT
- Avram renunţă la ţara sa
- Avram renunţă la rudele sale
- Avram renunţă la relaţiile sale

Acesta este profilul oamenilor chemaţi de Dumnezeu spre Ţara Fericirii Veşnice. Oameni obişnuiţi, dar dispuşi să se încreadă în Dumnezeu mai mult decât în orice.

BLOGURILE EVANGHELICE - FIECARE DĂ CE ARE

Sigur că la o primă privire, posibilitatea de exprimare în blogosferă, ieşirea în această lume virtuală a celor ce au mesajul lui Cristos şi trimiterea Lui, nu poate fi privită altfel decât ca o binecuvântare. Totuşi, o incursiune în blogosfera evanghelică, te face să înţelegi că lucrurile nu stau chiar aşa. Ba dimpotrivă, multe bloguri evanghelice se adaugă corului celor care seamănă nu sămânţa Evangheliei, ci vai, o neghină atât de păguboasă pentru Biserica secolului 21, tocmai prin mesajul lor care cheamă nu la unitate sfântă în jurul lui Cristos, ci la dezbinare, judecată (cel mai adesea subiectivă) şi dispreţ faţă de fraţi. Nu de puţine ori rufele murdate sunt expuse acolo unde ar trebui să se vadă doar mărturia unei vieţi trăite cu Dumnezeu. Mă tem că sunt bloggeri evanghelici care au uitat că avem o misiune din partea Mântuitorului. Cred că dacă nu putem ajuta mesajul Evangheliei ar fi normal să nu-l întinăm.
Sunt demne de apreciat eforturile lui Alin Cristea de a salubriza blogosfera evanghelică şi lucrul acesta l-am văzut în câteva din intervenţiile sale pe diferite bloguri, însă mă tem că nu au dat mari rezultate.
Oricum, nu rămâne decât să tragem concluzia că şi pe acest tărâm al blogosferei evanghelice, FIECARE DĂ CE ARE, dar adaug şi cuvintele Scripturii: „Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.“

miercuri, 3 decembrie 2008

ŞTIAŢI CĂ... TATĂL NOSTRU LE CONDUCE PE TOATE?


„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.“ (Psalmi 19:1)

• Stiati ca... Cea mai apropiata stea de Pamant este Proxima Centauri aflata la 4,23 de ani-lumina, adica 25 de milioane de milioane de km distanta de Soare. Asta inseamna, ca daca am avea o nava spatiala care ar calatori cu 50.000 de km pe ora, ne-ar trebui 88.000 de ani ca sa ajungem la ea.
• Stiati ca... Unele stele sunt de 600.000 de ori mai stralucitoare decat Soarele nostru. Soarele nostru se indreapta cu 20 km pe secunda spre un punct in directia constelatiei Hercules. Gazele dintr-o pata solara sunt cu 1.650 grade C mai reci decat zonele inconjuratoare de pe Soare.
• Stiati ca... Cometa Haley se intoarce la fiecare 76 de ani.
• Stiati ca... Planetele se invartesc in jurul Soarelui si in jurul axei proprii in sensul acelor ceasornicului. Venus este planeta care se invarteste in jurul axei proprii contrar acelor ceasornicului. Pe Venus Soarele rasare la vest si apune la est. Venus este considerata sora geamana a Pamantului pentru ca amandoua au cam aceeasi marime, densitate si volum, este cel mai apropiat vecin al Pamantului. Dar Venus este cel mai fierbinte loc din sistemul solar dupa Soare si cel mai stralucitor obiect de pe cer dupa Soare si Luna.
• Stiati ca... Mercur orbiteaza Soarele mai repede decat orice alta planeta, in 88 de zile. Mercur, cea mai apropiata planeta de Soare, probabil are gheata la poli.
• Stiati ca... Luna noastra se departeaza de Pamant cu 3 cm pe an. Gravitatia Lunii este de 6 ori mai mica decat a Pamantului. De exemplu daca pe Pamant ai 42 de kg, pe Luna ai 7 kg.

EVANGHELIA PE A UNSPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII



ŞAH LA DUMNEZEU- MAT LA OM

Genesa 11:1-9 TURNUL BABEL

Omul caută adesea să-l provoace pe Dumnezeu, încercând să facă el prin mijloacele pe care le are la îndemână, lucruri care nu pot fi făcute decât de Creatorul. Cu atâta satisfacţie, omul caută să-l pună pe Dumnezeu în şah, dar cel ce vede tabla întreagă şi o stăpâneste cu adevărat este Dumnezeu.

Mutările omului spre a-şi atinge idealul:

I. SFIDAREA PORUNCII LUI DUMNEZEU
- Dumnezeu poruncise ca oamenii să se răspândească pe pământ Gen.9: 7
- Oamenii au hotărât să stea toţi intr-o cetate şi să nu fie împrăştiaţi Gen.11:4

II. ETALAREA CAPACITĂŢILOR OMENEŞTI
- „să facem” este cuvântul de ordine al omului


III. REALIZAREA UNEI UNITĂŢI FALSE
- haidem- dorinţa lor de a fi împreună se baza pe o unitate falsă
- unitate în a sta împotriva lui Dumnezeu

IV. CĂUTAREA UNUI NUME FALS
- mândria omului şi dorinţa lui de afirmare
- au uitat că cel ce dă un nume care dăinuieşete este tot Dumnezeu

Iată că un scop nobil, acela de a ajunge în cer este pervertit datorită mijloacelor folosite de om. Omul caută să-l provoace în acest fel pe Dumnezeu, să-l pună pe Creator faţă în faţă cu situaţii provocatoare cu alte cuvinte să-l ţină în şah pe Dumnezeu.

În faţa acestei provocări vedem răspunsul lui Dumnezeu:

• IRONIA DIVINĂ ÎN FAŢA CREATURII SFIDĂTOARE
- Domnul s-a pogorât să vadă „înalta” zidire omenească
- Domnul a zis „nimic nu i-ar împiedica să...”

• DUMNEZEU FACE MUTAREA FINALĂ - MAT LA OM
- îi ia omului posibilitatea de comunicare pe care tot Creatorul i-a dat-o
- toate planurile omului eşuează
- voia lui Dumnezeu se duce în final la îndeplinire v.8

Acest pasaj din Scriptură demonstrează încă o dată că singura posibilitate pentru om de a ajunge în cer nu este nicidecum prin mijloace omeneşti ci prin Acela care s-a pogorât din cer spre a duce apoi împreună cu El pe mulţi fii la slavă.

FOLCLOR PENTICOSTAL

Bietul frate, îndoit de spate la cei 74 de ani ai săi, a venit de undeva de pe Valea Mureşului şi a dorit să-şi verse durerea din inimă către unul de aceeaşi credinţă cu a lui. Mi-a zis: „Frate, nu mai înţeleg ce se întâmplă cu pocăiţii de astăzi şi cu cei ce stau în fruntea lor. Îţi poţi imagina, au schimbat ora de începere a serviciului pentru ora 10, fără să le pese că îngerul Domnului este trimis la ora 9 ca să facă prezenţa la adunare?”
M-am mirat, am făcut ochii mari şi mă tot întrebam de unde o fi scos-o pe asta? Era folclor...penticostal?!?

marți, 2 decembrie 2008

"SIMFONIA NETERMINATĂ" DE SCHUBERT



Presedintelui unei companii i s-a oferit un
bilet la "Simfonia Neterminata" a lui Schubert.
Deoarece nu a putut sa mearga, i-a oferit biletul
managerului de la departamentul QA.
A doua zi dimineata, i-a cerut acestuia sa
ii spuna ce parere a avut despre concert. In locul unor
explicatii plauzibile, i s-a oferit un mic raport:
1. Pentru o perioada considerabila,
cantaretii la oboi nu au avut nimic de facut. Numarul lor
ar trebui redus si munca lor distribuita echipei, reducand
astfel momentele de inactivitate.
2. Toate cele 12 viori cantau partituri
identice. Aceasta pare o duplicare ineficienta a muncii, iar
numarul membrilor acestei echipe ar trebui drastic redus.
Daca chiar e necesara un volum sonor mare pentru acele
partituri, acesta ar putea fi obtinut printr-un
amplificator.
3. Prea mult efort a fost depus in cantatul
semitonurilor. Aceasta pare o actiune de prea mult
rafinament, si ar fi recomandabil ca toate semi-tonurile sa
fie "rotunjite" la cea mai apropiata nota. Daca
acest lucru s-ar realiza, atunci s-ar putea folosi si
incepatori in locul oamenilor experimentati.
4. Nu e nici un folos in repetarea de catre
corni (instrument de suflat) a partiturilor deja cantate de
intrumentele cu coarde. Daca aceste pasaje redundante ar fi
eliminate, durata concertului ar putea fi redusa de la 2 ore
la 20 de minute.

Acestea fiind zise, putem concluziona ca
daca Schubert ar fi acordat atentie aspectelor mai sus
mentionate, probabil ar fi reusit sa isi termine simfonia.

EVANGHELIA PE A ZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII

CUM FRUCTIFICI ŞANSA VIEŢII NOI?

Dumnezeu dă oamenilor şansa de a trăi o viaţă nouă în care El să fie recunoscut ca Stăpân şi în care oamenii să trăiască într-o bună relaţie cu Ziditorul şi unii cu alţii. Din nefericire nu toţi ştiu să fructifice această ocazie şi se lasă cu uşurinţă târâţi în păcat şi neascultare de Dumnezeu.
Noe şi fiii lui faţă în faţă cu marea şansă oferită lor de Domnul ne pun înainte un tablou complex a felului în care oamenii se raportează la oferta lui Dumnezeu.

I. OAMENI CARE SE LASĂ CU UŞURINŢĂ TÂRÂŢI ÎN POFTE CARE-I ÎNDEPĂRTEAZĂ DE DUMNEZEU – NOE ŞI BEŢIA
- Omul care a umblat cu Dumnezeu
- Omul care a fost mântuit de Dumnezeu
- Omul care a pus pofta mai presus de voia lui Dumnezeu si a făcut astfel să vină blestem peste familia lui

II. OAMENI CARE SE DELECTEAZĂ CU PĂCATUL ALTORA ŞI ÎI INFLUENŢEAZĂ ŞI PE ALŢII SPRE PACAT ÎNDEPĂRTÂNDU-SE DE DUMNEZEU – HAM ŞI GOLICIUNEA
- Omul care vede răul şi nu ia atitudine
- Omul care vede răul şi îl arată şi altora spre delectare
- Omul care nu înţelege harul lui Dumnezeu şi ajunge sub blestem

III. OAMENI CARE SUNT ÎNCONJURAŢI DE PĂCAT, DAR NU SE LASĂ CONTAMINAŢI DE EL, CI CAUTĂ SOLUŢII PENTRU PĂCATUL ALTORA IMITÂNDU-L PE DUMNEZEU– HAM ŞI IAFET
- Oameni cărora li s-a oferit delectarea cu păcat
- Oameni care nu s-au lăsat influenţaţi spre rău
- Oameni care au acoperit răul prin bine
- Oameni care culeg binecuvântari ca urmare a atitudinii lor

Dumnezeu răsplăteşte pe fiecare după faptele lui. Prin faptele şi prin atitudinile noastre aducem peste noi binecuvântarea sau blestemul. Dumnezeu ne dă şansa trăirii unei vieţi noi şi binecuvântate, dar depinde de noi dacă o vom fructifica sau nu.

ŞTIAŢI CĂ...TATĂL NOSTRU LE-A CREAT PE TOATE?



„Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?“ (Psalmi 8:3-4)

• Stiati ca... Galaxiile calatoresc in spatiu si cateodata se ciocnesc, galaxiile mai mici disparand si fiind "mancate" de cele mai mari. Galaxia din Andromeda se indreapta spre galaxia noastra, Calea Lactee.
• Stiati ca... Daca ai calatori cu viteza luminii de la un capat la altul al galaxiei Calea Lactee, ti-ar trebui 100.000 ani ca sa termini calatoria.
• Stiati ca... Lumina este cel mai rapid lucru din univers si calatoreste cu 300.000 de km pe secunda.
• Stiati ca... Daca stii culoarea unei stele, iti poti da seama de temperatura ei: cele rosii sunt mai reci, cele cu temperaturi medii sunt galbene si cele cu temperaturile cele mai mari sunt albastre. Nu exista stele verzi!!!
• Stiati ca... Gaurile negre sunt invizibile. In ele nu exista timp sau spatiu si se crede ca ar fi poarta spre alte universuri; daca intri intr-o gaura neagra, vei simti ca esti turtit din parti si tras de cap si de picioare. Dar nimic nu supravietuieste acolo, ci este sfaramat in mici particule atomice.
• Stiati ca... Luminii de la Soare ii ia 8 minute pana atinge Pamantul; daca Soarele s-ar stinge acum, in 8 minute am ramane in intuneric.

luni, 1 decembrie 2008

DUMNEZEU E TĂRIA MEA

FANFARA ELIM LA ZALAU

CAŢAVENCU LA PENTICOSTALI


Am găsit întotdeauna interesantă personalitatea lui Corneliu Vadim Tudor. Carisma ce îl caracterizează i-a motivat pe foarte mulţi. N-am să uit discursul său patriotic din Parlamentul României susţinut cu ocazia zilei naţionale în urmă cu câţiva ani, când toţi parlamentarii români, indiferent de culoarea politică au fost pur şi simplu ridicaţi din fotoliile lor de cuvintele Tribunului. Asta da carismă!
Discursul său justiţiar a făcut să adune în jurul lui în Partidul România Mare o mulţime de oameni din toate categoriile sociale. Ba la un moment dat carisma şi discursul său l-au adus pe Vadim îngrijorător de aproape de Cotroceni.
Astăzi când rezultatele parţiale ale votului românilor spun că România Mare, partidul lui Vadim Tudor nu are nici pe departe posibilitatea de a intra în Parlament, trag concluzia că discursul justiţiar adună oameni, îi motivează pentru o vreme, dar dacă nu este fundamentat pe un program credibil şi realist, rămâne la nivelul discursului caţavencian, şi atâta tot.

Mă duc acum cu gândul la oameni care în Cultul Creştin Penticostal au împrumutat un astfel de discurs justiţiar, determinând pe unii şi pe alţii să aplaude la scenă deschisă (în blogosferă) demersurile lor şi poate chiar să adune în jurul lor cam 1% dintre penticostali ca să le cânte în strună. Discursul sună a dreptate, sună a adevăr, sună... tare, ca să formeze şi să adune o masă de critici ai conducerii penticostale, însă din păcate ca şi în discursul lui Caţavencu, totul este vorbă, vorbă, vorbă.
Eşecul lui Vadim Tudor ar trebui să fie o lecţie bună pentru toţi cei care se hrănesc din vorbe şi nu vor să fie realişti. Oameni care n-au condus niciodată nici macar o sută de oameni stiu să dea lecţii celor ce conduc penticostalii din România. Mai uşurel fraţilor, că vă împiedicaţi şi mă tem ca nu cumva cu atâta preocupare pentru discursul vostru justiţiar să vă confruntaţi cu eşecul de a nu reuşi să intraţi în Impărăţie.

joi, 27 noiembrie 2008

EVANGHELIA PE A NOUA PAGINĂ A SCRIPTURII



Viaţa cea nouă cu Dumnezeu

După ce Dumnezeu a nimicit lumea păcătoasă prin potop i-a dat lui Noe şi familiei lui marea şansă de trăire a unei vieţi noi, pe un pământ nou, ca pe un bun exemplu pentru toţi cei ce vor să trăiască o viaţă nouă în Cristos.

I. VIAŢA CEA NOUĂ PRESUPUNE SEPARAREA TOTALĂ DE LUMEA PĂCĂTOASĂ (Noe era pe un nou tărâm)
- lumea cea veche cu modul ei de viaţă nu mai există pentru cel mântuit
- obiceiurile păcătoase nu mai încap în viaţa cea nouă

II. VIAŢA CEA NOUĂ PRESUPUNE ZIDIREA UNUI ALTAR PENTRU DOMNUL (Rugăciunea şi închinarea) Gen. 8: 20
- credinciosul face prioritate din rugăciune
- credinciosul trăieşte o viaţă de închinare

III. VIAŢA CEA NOUĂ PRESUPUNE ASCULTAREA GLASULUI LUI DUMNEZEU Gen.9:1...
- Cuvântul lui Dumnezeu este călăuzire pentru credincios
- Cuvântul lui Dumnezeu este hrană pentru credincios

IV. VIAŢA CEA NOUĂ PRESUPUNE INTERES PENTRU CREŞTERE ŞI ÎNMULŢIRE Gen.9:1,7
- credinciosul face eforturi să extindă Împărăţia lui Dumnezeu
- credinciosul ascultă de porunca Domnului privitoare la Marea Trimitere

Viaţa cea nouă este un mare har dat de Dumnezeu tuturor celor ce intră în legământ cu El, şi această viaţă nu numai că garantează fericirea aici pe pământ, ci mai mult, ea se prelungeşte în viaţa cea veşnică în fericire cu Dumnezeu.

ŢIGANII LUI DUMNEZEU

Ieri am stat de vorbă cu o doi tineri căsătoriţi, care cu atâta bucurie mărturiseau lucrările lui Dumnezeu în viaţa lor. Cu adevărat Dumnezeu le-a purtat de grijă, şi ce bine vedeau cei doi această purtare de grijă a lui Dumnezeu faţă de ei.
El, capul familei îmi povestea cum foarte devreme în viaţă, ca unul care cunoscuse din plin ce înseamnă lipsa unui adăpost s-a rugat lui Dumnezeu şi i-a cerut să-i dea şi lui o garsonieră în care să poată avea cât de cât o viaţă privată. Dumnezeu i-a dat în mod miraculos garsoniera cerută. Apoi, acolo în garsonieră s-a rugat ca Domnul să-i dea un apartament mai spaţios, cu două sau trei camere în care pe la vreo 27 de ani să poată să-şi ducă soţia şi să aibă o familie aşa cum îşi dorea. Apoi s-a rugat ca undeva pe la treizeci de ani să-l ajute Dumnezeu să aibă o casă a lui, cu o curte şi eventual o grădină. Cu multă sinceritate el a mărturisit şi altora felul în care el cere de la Dumnezeu şi aşteaptă de la El binecuvântări. Unul dintre cei ce i-au ascultat mărturia l-a întrerupt tăios zicându-i: „Acuma, tu eşti ţigan cu Dumnezeu!”
Această relatare m-a făcut să zâmbesc şi în acelaşi timp să mă întreb cât de mult putem să-i cerem lui Dumnezeu? Trebuie cu smerenie să recunosc că am avut de-a face cu oameni care cereau un deget şi apoi pacă nemulţumiţi cereau din nou să le dai toată mâna. Eram oarecum deranjat şi interpretam atitudinea lor ca pe o lipsă de recunoştinţă.
Putem fi oare „ţigani cu Dumnezeu”? Este ceva prea greu pentru Domnul? Este ceva prea mult să-i cerem Domnului? Cred că nu.Tânărul despre care am scris tocmai lucrează la casa pe care a cerut-o de la Domnul şi cred că pe la treizeci de ani, aşa cum s-a rugat va putea să-şi mute familia în casa pe care el recunoaşte că i-a dat-o Dumnezeu.
Să nu uităm că Dumnezeu este TATĂL NOSTRU şi orice tată este fericit să-şi vadă copiii fericiţi şi El este gata să dea cu mână largă copiilor săi toate lucrurile, dar în acelaşi timp este datoria noastră să ştim să-i mulţumim şi să-l recunoaştem în toate căile noastre. (Proverbe 3: 5-6). Nu, nu suntem ţigani cu Dumnezeu oricât de mult i-am cere, dacă cerem după voia Lui şi mai ales dacă ştim să-i fim recunoscători pentru toate.

miercuri, 26 noiembrie 2008

AMVOANE FĂRĂ STĂPÂN


Zilele trecute am primit un telefon de la un domn care s-a recomandat a fi păstor din Lugoj şi care m-a rugat să-i facilitez intrarea la amvonul bisericii în care slujesc spre a prezenta un studiu biblic despre vremurile de pe urmă precum şi despre pericolul ecumenismului. L-am întrebat în ce biserică păstoreşte şi mi-a spus că slujeşte într-o biserică a adventiştilor reformişti. Am încercat în mod elegant să-i spun că în biserica noastră cei ce predică trebuie să aibă în mod evident recomandarera unuia care ne poate asigura că învăţătura este sănătoasă şi biblică, dar omul a insistat că tot ce predică el este adânc înrădăcinat în Scriptură. Bineînţeles că în final a trebuit să-i spun în mod categoric că învăţăturile adventiste nu sunt în concordanţă cu ceea ce se propovăduieşte în doctrina penticostală şi l-am ajutat să-şi ia gîndul de la faptul că aş putea face din biserica pe care o slujesc un câmp de misiune pentru adventişti. Mi-a mai spus că a prezentat până acum aceste învăţături în zeci de biserici penticostale şi baptiste.
Această întâmplare m-a pus în mod serios pe gânduri. Care este oare responsabilitatea slujitorilor amvoanelor pentru bisericile cărora le slujesc?
Sigur că societatea modernă, sclavă a reflexelor date de era mediatică, face serioase presiuni asupra bisericii spre a promova valori cu totul străine lui Cristos şi anume senzaţionalul sau succesul de public măsurat în audienţă. De curând mi-a fost dat să aflu din revista Paşi că la o conferinţă a tinerilor penticostali din Baia Mare a conferenţiat un pastor adventist, iar această participare era justificată prin faptul că acest pastor are mai multe doctorate şi mai ales prin faptul că predă şi la ITP. ( http://www.pasi.ro/revista/despre-conferinta-nostra.html )
Personal cred că pentru un credincior căutător de mântuire cunoaşterea adevărului este esenţială. Domnul a spus că adevărul ne face slobozi. Or, lipsa de vigilenţă a liderilor bisericii în vremea de acum va conduce în mod sigur la amestecarea adevărului cu minciuna şi lucrul acesta poate fi fatal pentru cei nematuri spiritual.
Sigur că mă aştept ca atitudinea mea să fie calificată drept îngustime, intoleranţă sau poate chiar fundamentalism religios. Nu asta mă frământă ci mai degrabă pericolul învăţăturilor false care face, vai, atâta pagubă Bisericii. „Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”“ (2 Ioan 1:10)
O, cu câtă uşurinţă lăsăm ca valorile societăţii contemporane să penetreze biserica, având falsa nădejde că asta o va face relevantă, dar ne scapă din vedere nevoia de hrană nealterată, aducătoare de viaţă şi de maturitate spirituală.
Trăim vremuri în care credincioşii penticostali, adesea complexaţi, deschid cu prea multă uşurinţă uşa pentru nume sonore pe tărâm religios doar din dorinţa de a avea un fel de succes.
Personal cred că şi cartea de vizită a celui care este pus la amvon contează, deoarece mieluşeii din turmă sunt gata să accepte drept bun ceea ce păstorii socotesc a fi bun şi astfel să nu ne mirăm dacă ne vom trezi cu biserici în care nu este discernământ. Datoria celor cărora le-a fost încredinţată turma lui Cristos spre păstorire începe prin a şti să-l facă pe Cel ce a spus că este Calea, Adevărul şi Viaţa, stăpân asupra amvonului bisericii asigurându-se că mesajul predicat prin prezenţă şi prin comunicare verbală este Adevărul şi numai Adevărul.

NEVASTA LUI IOV




„Nevasta sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!” Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.“ (Iov 2:9-10)
Introducere: Nimeni nu trece neobservat de Dumnezeu prin viaţa aceasta.

O femeie demnă de apreciat:
-soţia unui om neprihănit. A beneficiat de un cadru de viaţă sfântă şi a avut alături o frumoasă mărturie
-cunoştea voia lui Dumnezeu
-mamă a zece copii
-s-a bucurat de toate binecuvântările lui Dumnezeu

Toate acestea nu au valoare atâta vreme cât nu dovedeşti credincioşie faţă de Domnul.

Rămân înregistrate în scrierile divine cuvintele rostite de ea, şi aceste cuvinte sunt privite de Dumnezeu ca o adevărată nebunie. „Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.“ (Matei 12:36)

De ce nebunie?

1. Este o nebunie să crezi că există scuze ca să fii necredincios
- scuza tinereţii
- scuza „prea târziu”
- scuza bolii
- scuza „prea ocupat”

2. Este o nebunie să crezi că Dumnezeu nu te mai poate folosi sau nu mai are nevoie de tine
- din cauza lipsei de abilităţi
- din cauza lipsei de potenţial
- din cauză că cei din jur nu te mai apreciază

3. Este o nebunie să uiţi de bunătatea lui Dumnezeu atunci când treci prin greutăţi
- greutăţile sunt oportunităţi de a-l vedea pe Dumnezeu lucrând AŞTEAPTĂ
- greutăţile sunt un test de fidelitate pentru noi în faţa Domnului BIZUIEŞTE-TE PE EL
- Dumnezeu nu se schimbă (Urme pe nisip)

4. Este o nebunie să dai prioritate prezentului în defavoarea viitorului
- nebunia de a nu-ţi pregăti viitorul
- nebunia de a căuta numai beneficii prezente
- nebunia de a ignora sau a sfida lucrurile cu valoare eternă

Relatarea biblică despre nevasta lui Iov lasă tristeţe în inimile cititorilor Scripturii pentru exemplul dureros al celei care a fost atât de aproape de fericirea divină dar care nu a ştiut preţui valorile eterne. A fost înghiţită de uitare ca şi toţi cei ce nu rămân credincioşi lui Dumnezeu.

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

MANELISTE

Ce este mic, negru şi îl doare inima?
- ???
- Adrian Copilul minune

vineri, 14 noiembrie 2008

ELECTORALE - ROSTITE ŞI NEROSTITE


Declaratie politica (cititi de sus in jos si apoi cititi de jos in sus):
In partidul nostru politic, ne respectam promisiunile
doar imbecilii pot crede ca
noi nu vom lupta impotriva coruptiei
pentru ca, un lucru e sigur pentru noi:
cinstea si transparenta sint fundamentale pentru atingerea idealurilor noastre
vom demonstra ca e o mare prostie sa crezi ca
mafia va contina sa faca parte din guvern ca in trecut
va asiguram, fara umbra de indoiala, ca
dreptatea sociala va fi scopul principal al mandatului nostru
cu toate acestea, exista inca oameni prosti care isi imagineaza ca
guvernarea sa fie posibila in continuare
cu aceleasi vechi smecherii politice
cind ne asumam puterea, facem totul pentru ca
sa se termine cu situatiile privilegiate si cu traficul de influenta
nu suportam in nici un fel ideea ca
poporul va flaminzi
ne vom indeplini misiunea chiar daca
rezervele economice vor fi complet epuizate
vom exersa puterea pana ce
veti intelege ca incepand de acum
noi sintem partidul câştigător, noua politica.

citit de sus in jos, e discursul pentru alegatori
citit de jos in sus, este ceea ce gindesc ei cu adevarat





Poftiti la vot ...

joi, 13 noiembrie 2008

EVANGHELIA PE A OPTA PAGINĂ A SCRIPTURII




Corabia mântuirii şi călătoria spre cer

Corabia lui Noe este o ilustrare a salvării şi a modului în care Dumnezeu îi scoate pe ai săi din lumea păcătoasă spre a-i duce în cer. Aşa cum corabia era vehiculul folosit de Dumnezeu pentru izbăvirea alor săi, tot aşa astăzi Dumnezeu foloseşte Biserica spre a-i aduna în ea pe toţi doritorii mântuirii.

I. BISERICA ESTE SOLUŢIA UNICĂ OFERITĂ DE DUMNEZEU
- Făcută după planul lui Dumnezeu (corabia şi Biserica)
- Realizată ca urmare a ascultării de Dumnezeu (ascultarea lui Noe şi ascultarea lui Cristos)

II. BISERICA ESTE PROTEJATĂ DE DUMNEZEU
- Dumnezeu este cel ce ţine uşa deschisă şi tot El este cel ce o închide v. 16
- Dumnezeu o păzeşte în ciuda valurilor şi greutăţilor

III. BISERICA ESTE GARANŢIA SALVĂRII DAR NU ŞI GARANŢIA CONFORTULUI
- Un mediu sigur
- Un mediu în care trebuie să suporţi uneori disconfortul creat de cei din compania ta (vezi animalele din corabie)

IV. BISERICA ESTE RĂPITĂ ÎNAINTE DE A VENI NECAZUL CEL MARE PESTE PĂMÂNT
- Păzită de ceasul încercării care are să vină peste lume
- Izbăvită de revărsarea mâniei lui Dumnezeu (pretribulaţionism)

Singura şansă a oricărui om faţă în faţă cu mânia lui Dumnezeu care se va revărsa peste lume cu scopul de a pedepsi păcatul, este aceea de a intra în Biserica lui Isus Cristos

luni, 10 noiembrie 2008

SCUZE, SCUZE, SCUZE

A FI DOMN NU-I LUCRU MARE, A FI OM E DE MIRARE!


Biata fiinţă umană! Mereu în căutarea afirmării, scapă din vedere faptul că cea mai mare provocare care stă în faţa ei nu este alta decât aceea de a-şi găsi cu adevărat identitatea dată ei prin creaţie. Aspiraţiile umane colaterale care au ca scop afirmarea prin performanţe trecătoare nu fac decât să-i dea bietei fiinţe umane iluzia că este cineva. Ceea ce Dumnezeu a intenţionat atunci când a zis „să facem om” presupune mult mai mult decât o biată făptură alergătoare după performanţe dătătoare de imagine.
Adevărata imagine care-l împlineşte pe om şi-l mulţumeşte pe Creatorul lui este aceea pe care i-a întipărit-o Dumnezeu: imaginea de OM.
„Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”“ (Geneza 1:26)

OMUL ESTE OM când poartă chipul lui Dumnezeu, când face eforturi să-i semene celui ce l-a făcut.
OMUL ESTE OM cănd reuşeşte să stăpânească răul şi să se ridice deasupra lui
OMUL ESTE OM atunci când îşi îndeplineşte menirea de a lucra Gen.2:5
OMUL ESTE OM când poate să audă glasul lui Dumnezeu Gen.3:8

vineri, 7 noiembrie 2008

REMEMBER - TEODOR CODREANU


In amintirea pastorului Teodor Codreanu

A venit pe lume in 23 august 1928, intr-un sat din Transilvania, in apropierea Muntilor Apuseni, ca al doilea din cei patru copii ai familiei Codreanu. Parintii sai, oameni simpli, plini de dragoste, l-au sustinut in toata perioada copilariei si mai tarziu, cand a trebuit sa paraseasca satul natal pentru a-si completa studiile la Timisoara, aflata la peste 100 km distanta. Ca sa-si viziteze fiul, tatal parcurgea aceasta distanta pe jos, trecand Muresul, ca sa-i aduca paine si alte alimente baiatului aflat la oras.

Dupa incheierea pregatirii profesionale, tanarul Teodor Codreanu a lucrat ca muncitor la CFR.

In 1946 a primit credinta, luand botezul intr-o biserica penticostala din cartierul Ronat, Timisoara.

Mai tarziu, ajunge pastor al bisericii penticostale situate in strada Mangalia, apoi in strada Romulus. In 1988, când se construia actuala biserica Elim, de pe strada Virgil Madgearu, s-a implicat activ in toate actiunile, pana la finalizarea intregului edificiu, dupa care a devenit pastor in aceasta biserica.

Sotia lui, sora Aurica, i-a daruit trei copii: Estera Stela, casatorita Mitrea, care locuieste in prezent la Ierusalim, alaturi de sotul si fiul ei, Nelu, care locuieste în Statele Unite ale Americii si Marcel, in prezent diacon la Biserica Elim.

De-a lungul activitatii sale, pastorul Teodor Codreanu a fost apreciat ca vestitor al Evangheliei si poet crestin inspirat nu doar in bisericile penticostale, ci si in cele baptiste si alte congregatii evanghelice din tara si strainatate. A participat la plantarea a zeci de biserici de sat in mediul rural din judetul Timis si alte judete. Avea un duh infocat si adesea, dupa predicile lui, facea chemari de la amvon, pentru predare in mainile lui Cristos, ocazie cu care zeci de suflete primeau pe Domnul si credinta.

Era un om al rugaciunii si al luptei în rugaciune, petrecand multe ore in prezenta Domnului. Adesea, fratii care il cautau, trebuiau sa revina de mai multe ori, pentru ca il gaseau tot in rugaciune. A folosit cu putere darurile Duhului Sfant cu care Dumnezeu l-a inzestrat, pentru a aduce la credinta pe cat mai multi oameni.

Ca pastor, a privit cu multa responsabilitate slujba lui, departandu-se atat de prejudecatile, obiceiurile si poruncile omenesti intepenite in forme fixe, cat si de li-beralism. Sub ingrijirea lui, biserica Elim a crescut la un numar de peste 4.000 de membri, numar care nu s-a micsorat, cu toata plecarea unui mare numar de credinciosi spre diferite tari ale lumii (din Europa, America si Australia).

Numarul credinciosilor din bisericile de sat plantate de Biserica Elim a fost si el in continua crestere.

In ultimii patru ani, pastorul Codreanu s-a imbolnavit grav, avand succesiv trei accidente vasculare cerebrale, fiind un timp chiar in stare de coma. Ulterior revenirii din coma, comunica din ce in ce mai greu, neputand sa se mai deplaseze fara sa fie ajutat. Cu patru ani in urma a necesitat implantarea unui stimulator cardiac.

Ajuns in varsta de 76 de ani, a suferit de arterita aterosclerotica, ceea ce a dus la blocarea circulatiei sanguine de deasupra genunchiului stang, ceea ce a impus amputatia membrului inferior stang la nivelul coapsei (interventie practicata in 11 septembrie 2004). In 28 septembrie 2004, la 17 zile de la acea ultima interventie chirurgicala (si independent de ea), inima pastorului a incetat sa mai bata. El a plecat dintre noi spre locurile ceresti, acasa la Domnul pe care l-a slujit cu atata dragoste si pasiune.

Pastorul Dumitru Mot a marturisit la priveghi o instiintare-lucrare a Domnului pe care credinciosii au primit-o la inceputul perioadei de boala, precum si dezlegarea ei. Dumnezeu anunta ca il va lua pe pastorul Codreanu, dar nu dintr-o data, ci treptat si ca va lasa un semn.

In adevar, pastorul a fost luat treptat (activitatea lui nu a incetat brusc), pentru ca era foarte iubit de credinciosi si Dumnezeu a tinut cont de acest lucru. Apoi, semnul a fost ca Dumnezeu i-a dat anestezia lui cereasca, nefiind nevoie de calmante in mari cantitati, cum ar fi fost de asteptat pentru cineva care sufera de boli atat de dureroase. El n-a cartit si n-a murmurat pe toata aceasta perioada.



dr. Alexandru Prundeanu

Biserica Elim, Timisoara

http://www.clipa.com/index669.html

joi, 6 noiembrie 2008

EVANGHELIA PE A ŞAPTEA PAGINĂ A SCRIPTURII


OAMENI CARE AU PARTE DE MÂNTUIREA LUI DUMNEZEU
Genesa 7: 1- 9

Este impresionant să înţelegi că faţă în faţă cu revărsarea mâniei lui Dumnezeu care avea să vină peste tot pământul, există un om pe care alege Dumnezeu să-l cruţe şi mai mult să-l aşeze ca stăpân al noului pământ curăţit de toate cele vechi prin potop.
Omul Noe, cel ce a căpătat milă de la Dumnezeu stă în faţa noastră ca un model al oamenilor pe care-i mântuieşte Dumnezeu. Ca să te bucuri de mântuire trebuie din capul locului să fii gata să primeşti mila lui Dumnezeu, harul lui, pentru că nu se poate căpăta în nici un alt fel mântuirea ci numai pe baza harului divin „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.“ (Efeseni 2:8)

Prin ce se caracterizează totuşi oamenii care au parte de această mântuire:

I. OAMENI CARE COMUNICĂ CU DUMNEZEU v.1
- Comunicare de la om spre Dumnezeu (Rugăciunea)
- Comunicare de la Dumnezeu spre om (Cuvântul lui Dumnezeu)

II. OAMENI CARE SUNT FĂRĂ PRIHANĂ v1b
- Oameni care au o bună mărturie înaintea lui Dumnezeu
- Oameni care au o bună mărturie înaintea oamenilor

III. OAMENI CARE CRED ÎN CEEA CE LE SPUNE DUMNEZEU
- Încredere în Dumnezeu în ciuda logicii (nu plouase încă)
- Încredere în Dumnezeu în ciuda trendului social

IV. OAMENI CARE FAC TOT CE LE SPUNE DOMNUL v.5
- Oameni care aplică practic tot ce spune Domnul
- Oameni care trăiesc prin credinţă

Acesta este portretul celor mântuiţi de Domnul şi cei ce se străduiesc să facă cinste lui Dumnezeu vor căuta să trăiască la înălţimea chemării pe care le-a făcut-o Creatorul.

marți, 4 noiembrie 2008

JOS PĂLĂRIA ÎN FAŢA CREŞTINILOR AMERICANI

„Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. –“ (Proverbe 14:34)

EVANGHELIA PE A ŞASEA PAGINĂ A SCRIPTURII

CE FACI ÎN VREMURI DE HAR? Genesa 6:1-8

Vremea în care trăim este o vreme a harului lui Dumnezeu, o vreme în care Creatorul dă oamenilor binecuvântata ocazie de a se apropia de El. Vremea harului are însă o limită şi pasajul luat astăzi în discuţie izbeşte privirile prin ceea ce spune în versetul 3 „Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”“ (Geneza 6:3)
Pe vremea lui Noe, Dumnezeu a limitat zilele de har la 120 de ani. Harul din vremea noastră este şi el limitat.
Rămâne întrebarea : Ce faci în vremuri de har? Ce faci cu harul lui Dumnezeu?
Primele versete ale capitolului 6 din Genesa ne pun înainte trei moduri de raportare la harul lui Dumnezeu:

I. HARUL NEGLIJAT v.2
Fără a intra în dispute teologice, personal am înţeles că fiii lui Dumnezeu nu sunt alţii decât descendenţii lui Adam prin Set, adică oamenii care veneau să înlocuiască sămânţa neprihănitului Abel, oameni care începuseră să cheme numele Domnului „Adam s-a împreunat iarăşi cu nevasta sa; ea a născut un fiu şi i-a pus numele Set; „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.” Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.“ (Geneza 4:25-26)
Din nefericire acesti fii ai lui Dumnezeu au neglijat harul dat lor de Domnul angajându-se în alte preocupări şi interese.
- Fiii lui Dumnezeu au căutat frumuseţea care nu era pentru ei (fetele oamenilor)
- Fiii lui Dumnezeu au început să se amestece cu lumea

II. HARUL SFIDAT v.4
Uriaşii, adică cei ce se fac cu uşurinţă remarcaţi în societate datorită staturii lor, cei spre care se uită toţi şi devin modele pentru societate, resping harul în mod sfidător.
- Uriaşii aveau un singur interes, şi anume acela de a-şi face un nume. Numele pe care şi-l fac oamenii se şterge însă atât de uşor, popularitatea se duce atât de repede.
- Uriaşii se bizuiau numai pe vitejia lor, pe puterea lor, dar şi aceasta se duce atât de repede.

III. HARUL ACCEPTAT v.8
Noe ne pune în faţă exemplul omului care înţelege că harul lui Dumnezeu trebuie preţuit şi acceptat lăsând, ca harul să lucreze la mântuirea lui de sub mânia lui Dumnezeu care avea să se reverse peste pământ
- Noe a căpătat mila lui Dumnezeu
- Noe a căpătat şi un nume de la Dumnezeu
- Noe a căpătat şi puterea (vitejia) de care avea nevoie, ca să rămână lângă Dumnezeu într-o lume coruptă

În vremuri de har suntem datori de dragul fericirii noastre veşnice să ne punem încrederea în Dumnezeu şi să nu urmăm modelele celor ce se fac astăzi remarcaţi ca „uriaşi ai societăţii”, nici modelele celor ce poartă numele de „fii ai lui Dumnezeu”, dar care din păcate au alte interese decât ale lui Dumnezeu. Să folosim harul spre mântuirea noastră şi a celor din jur.

REMEMBER - PETRU DUGULESCU

Poarta Cerului Cornel Meici - Isus iubit

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

EVANGHELIA PE A CINCEA PAGINĂ A SCRIPTURII


Atitudini aducătoare de blestem Genesa 4: 9-16

Viaţa omului pe pământ este hotărâtoare pentru destinul său veşnic. Aici alegem fie binecuvântarea pentru veşnicie, fie blestemul pentru veşnicie. Exemplul lui Cain este grăitor în acest sens şi plin de învăţăminte pentru noi, spre a şti să evităm lucrurile care ne pot neferici pentru veşnicie.
„Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!“ (Geneza 4:11)
Ca să scăpăm de nefericirea şi pedeapsa veşnică avem datoria să ne ferim de atitudinile aducătoare de blestem:

I. ATITUDINE GREŞITĂ ÎN ÎNCHINARE Gen. 4:3
- Închinarea este greşită atunci când nu respectă regulile lui Dumnezeu
- Închinarea este greşită când are motivaţie egoistă

II. ATITUDINE GREŞITĂ ÎN RELAŢIA CU DUMNEZEU Gen. 4:6-9
- Greşim când nu acordăm atenţie avertismentelor divine v.6,7
- Greşim când credem că îl putem înşela pe Dumnezeu v.9

III. ATITUDINE GREŞITĂ ÎN RELAŢIA CU SEMENII
- Tratarea semenilor cu indiferenţă este periculoasă
- Tratarea semenilor cu ură este fatală


Nevegherea noastră poate cu uşurinţă face loc unor astfel de atitudini în viaţa noastră, iar ele vor croi un drum al blestemului atat de alunecos încât este aproape imposibilă întoarcerea. Ceea ce este imposibil la om este însă cu putinţă la Dumnezeu.

ADI GLIGA - GOANĂ DUPĂ VÂNT

vineri, 31 octombrie 2008

CEI DIN ITALIA


„Spuneţi sănătate tuturor mai marilor voştri şi tuturor sfinţilor. Cei din Italia vă trimit sănătate. Harul să fie cu voi cu toţi! Amin. “ (Evrei 13:24-25)
Acesta a fost cuvântul de salut al Bisericii Penticostale Române din Bergamo Italia pentru cei cărora le slujesc acasa.

Am avut harul de a petrece în închinare împreună cu cei din Italia în duminica de 26 octombrie atât în serviciul de dimineaţă cât şi în cel de seara. Din nou am fost profund impresionat de interesul manifestat de penticostalii români din Italia faţă de lucrurile spirituale. Am găsit biserica păstorită de fratele Dan Pop arhiplină cu oameni care aveau în ei cu adevărat bucuria de a se întâlni cu Domnul în biserica lor. Pe lângă excelentul cor al bisericii care în mod evident era format din oameni ce trudeau din greu muncind pe şantierele Italiei sau din femei care de dimineaţa până seara roboteau făcând curăţenie în casele italienilor înstăriţi, mai aveau şi o orchestră formată nu din profesionişti în ale cântatului, ci din oameni cu inimă, plini de dorinţa de a-l lăuda pe Domnul cu întreaga lor fiinţă. A fost o atmosferă de închinare cu adevărat binecuvântată de prezenţa lui Dumnezeu. Acolo în Biserica Penticostală Română din Bergamo, cuprins de frumuseţea închinării am uitat parca de faptul că mă aflu la mare distanţă de casă, până când de la amvonul bisericii pastorul mi s-a adresat zicând : „cei din Italia vă trimit sănătate”. Eram acasă, şi totuşi atât de departe de casă...

EVANGHELIA PE A PATRA PAGINĂ A SCRIPTURII

Pacatul şi efectele sale în viaţa omului Genesa 4:1- 8 v.7

Cea mai grea boală, cea mai mare calamitate, cea mai mare nefericire pentru om, chiar dacă nu este conştientizat în acest fel, este păcatul. El face victime şi are efecte de durată veşnică pentru om.
Suntem datori să urâm păcatul, să-l evităm şi să-i avertizăm pe oameni cu privire la devastatoarele sale efecte. Evrei 12: 1 arată că păcatul ne înfăşoară atât de lesne şi tocmai de aceea e bine ca oamenii să cunoască pericolul pe care-l reprezintă păcatul ca să se ferească de el.

I. PĂCATUL DERUTEAZĂ –CRISTOS ESTE CALEA
-Cain derutat cu privire la închinare
-Cain derutat cu privire la jertfă
-Cain derutat cu privire la judecată

II. PĂCATUL DEZAMĂGEŞTE –CRISTOS DĂ SATISFACŢIE
-Cain dezamăgit în închinare
-Cain dezamăgit în relaţia familială
-Cain dezamăgit în final

III. PĂCATUL DEZBINĂ – CRISTOS UNEŞTE
-Dezbinare în familie
-Dezbinare în locul închinării – biserică

IV. PĂCATUL DISRUGE – CRISTOS REPARĂ
-Distruge relaţii (cu Dumnezeu şi cu oameni)
-Distruge chipul omului – il desfigurează
-Distruge total – ruinare finală pentru om

Faţă în faţă cu păcatul atunci când omul este ispitit să-l făptuiască e bine ca omul să se oprească pe loc şi să ţină cont de câteva avertimente:

AVERTISMENT 1. De vrei să păcătuieşti
Nu uita-ntâi să gândeşti!

AVERTISMENT 2. Pagubele provocate de păcat
Sunt foarte greu de reparat!

AVERTISMENT 3. Păcatul când a pătruns
Este foarte greu de-ascuns!

AVERTISMENT 4. Respectul când l-ai ratat
Este greu de câştigat!

joi, 30 octombrie 2008

YOU ARE MY HIDING PLACE - Remus Alazăroaie

EVANGHELIA PE A TREIA PAGINĂ A SCRIPTURII

EVA - PRIMA MIREASĂ CA PREFIGURARE A BISERICII - ULTIMA MIREASĂ

Biserica, văzută de noi oamenii ca vehicul folosit de Dumnezeu pentru mântuirea şi apropierea oamenilor de Sine este prezentată pe paginile Scripturii drept o capodoperă divină menită să fie pentru veşnicie părtaşă a binecuvântatei prezenţe a lui Isus Cristos împreună cu care va stăpâni toate lucrurile. În mod metaforic Biblia prezintă pe Domnul Isus Cristos drept mire iar Biserica drept mireasă. Istoria este în aşteptarea marelui eveniment cosmic care este nunta Mielului.

Pe această a treia pagină a Scripturii găsim un pasaj Genesa 2: 18-24, care este „o umbră a lucrurilor viitoare” prin prezentarea Evei înaintea lui Adam ca pe un tablou care prefigurează cea din urmă nuntă în care Biserica este adusă înaintea celui numit „ escathos Adamos” adică înaintea lui Isus Cristos mirele ceresc. Dacă prima nuntă de pe pământ ne oferă o imagine în umbră a ultimei nunţi cosmice, atunci prima mireasă –Eva- ne oferă o imagine în umbră a ceea ce este ultima mireasă –Biserica.

O privire aruncată asupra Evei ne va ajuta să înţelegem câteva lucruri despre Biserică şi despre importanţa ei în planul veşnic al lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.

I. BISERICA SE NAŞTE CA REZULTAT AL PLANULUI DIVIN v.18
- Unicitatea Bisericii. O singură mireasă pentru Cristos
- Nimic nu-l satisface pe Cristos, decât o Biserică fără pată şi fără zbârcitură, aşa cum nici o altă creatură a lui Dumnezeu nu l-a putut satisface pe Adam

II. BISERICA SE NAŞTE ÎN URMA UNUI SOMN ADÂNC – moartea lui Cristos v.21
- Biserica este făcută din acelaşi material care este în Cristos
- Biserica poartă pe pământ elementele divinităţii - este născută din Cristos.

III. BISERICA ESTE OPERA LUI DUMNEZEU
- Nu este produsul ambiţiilor omeneşti
- Nu ete o adunare pusă la cale de om

IV. BISERICA LA SFÂRŞIT ESTE ADUSĂ LA CRISTOS
- Ea este cea în care Cristos îşi găseşte plăcerea
- Ea va fi pentru totdeauna cu Isus Cristos

Sansa oferită de Dumnezeu oricărui om este aceea de a se lăsa încorporat de Duhul Sfânt în Biserică şi astfel să se poată bucura de fericire veşnică.

joi, 23 octombrie 2008

SANCTA SIMPLICITAS

Ian Huss, marele reformator al Boemiei atunci când a fost condamnat la ardere pe rug de către un conciliu catolic pentru învăţăturile sale considerate eretice, a stat faţă în faţă cu o scenă care l-a obligat să rostească aceste cuvinte: SANCTA SIMPLICITAS. În timp ce el era legat de stâlpul care avea să îngrămădească în jurul lui lemnele ce urmau să-l ardă împreună cu ele, o biată bătrânică “convinsă” că lucrează pentru binele lui Dumnezeu stârpind erezia prin arderea ei pe rug, a luat şi ea un braţ de vreascuri pe care s-a grăbit să le pună pe rugul ce se forma în jurul lui Huss. Poate credea că în felul acesta îşi va câştiga un loc în rai şi tocmai de aceea cuvintele reformatorului au fost SANCTA SIMPLICITAS.
Zilele trecute mi-a fost dat să văd într-o biserică, prezentă la închinare o tânără, vai prea tânără domnişoară, care purta baticul cam în acelaşi fel în care îl poartă femeile în lumea musulmană, probabil cu gândul că astfel va împlini voia lui Dumnezeu şi Cuvântul Scripturii din 1 Corinteni 11. Colţurile baticului care coborau lungi pe piept, din când în când se dădeau la o parte şi lăsau să se vadă pe partea din faţă a vestei pe care o purta simbolul Playboy – iepuraşul. Ce legătură o fi între acoperirea capului şi Playboy? Chiar nici una, decât... SANCTA SIMPLICITAS.

miercuri, 22 octombrie 2008

ASTA-I CULMEA CULMILOR!!!

Culmea sperieturii: Să sperii un chel si să i se facă părul măciucă!

Culmea sărăciei: Să fii atât de sărac încat să nu poti da ortu' popii

Culmea dresajului: Să dresezi un cătel de usturoi

Culmea matematicii: Să fi singur si să te simti in plus

Culmea economiei: Să latri tu in curte ca să faci economie de caine

Culmea zgârceniei : Să iti ardă casa şi să dai beep la pompieri.

Culmea răbdarii: Să-ti numeri firele de par cu o manuşă de box

Culmea politetii: Să bati la usa cand iesi afara.

EVANGHELIA PE A DOUA PAGINĂ A SCRIPTURII

OMUL – TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR

Genesa 1: 26-28 ; 2: 8



Un filozof, frământat de probleme existenţiale la care nu găsea nicidecum răspuns, se plimba într-o zi prin parc cufundat în gândurile sale iscoditoare. Aproape fără să-şi dea seama s-a aşezat pe o bancă şi...a adormit. Un poliţist care patrula în zonă s-a apropiat de filozoful adormit, l-a scuturat şi l-a întrebat: „Cine eşti omule?”...Trezit brusc din somn şi pus faţă în faţă cu această întrebare, a răspuns: „ Pentru Numele lui Dumnezeu, asta vreau să ştiu şi eu!”
Ce este omul? Care e rostul lui pe pământ? Unde se duce el? Acestea sunt câteva întrebări la care mulţi cred că nu vor putea găsi răspunsul adecvat. Pentru mulţi, omul rămâne un mister, dar pentru cei ce caută să-l cunoască pe om prin informaţiile pe care le oferă cea mai competentă sursă, şi anume Dumnezeu creatorul omului, misterul este cu uşurinţă elucidat.

OMUL, AŞA CUM L-A CREAT DUMNEZEU

1. Fiinţa creată să poarte pe pământ chipul lui Dumnezeu Gen. 1: 26
2. Fiinţa creată să stăpânească toată creaţia lui Dumnezeu Gen 1: 26
3. Fiinţa creată să fie o extensie progresivă a lui Dumnezeu pe pamant Gen. 1:28
4. Fiinţa creată să trăiască din plin bucuria şi împlinirea în Dumnezeu Gen. 2:8

OMUL, AŞA CUM L-A FĂCUT PĂCATUL

1. Omul a ajuns total desfigurat, purtând chipul schimonosit de păcat
2. Omul a ajuns să fie stăpânit de pofte şi de puteri demonice
3. Omul a ajuns să fie purtătorul răului, umplând pământul cu păcat
4. Omul a ajuns să caute în zadar împlinirea acolo unde n-o poate găsi

OMUL, AŞA CUM ÎL RESTAUREAZĂ DUMNEZEU PRIN HAR

1. Omul capătă un chip nou asemănător cu al Domnului
2. Omul capătă putere de a stăpâni răul şi a sta departe de el
3. Omul capătă harul de a extinde Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ
4. Omul capătă adevărata împlinire în Dumnezeu

Omul, spre a fi ceea ce l-a intenţionat Dumnezeu trebuie să caute ajutor la Creatorul său, care dă ajutor tuturor celor ce-l cer, şi El dă cu mână largă.

ASTA-I CULMEA!!!

Culmea croitoriei: Sa intorci pe dos costumul lui Adam.
Culmea cruzimii: Sa-ti omori timpul.
Culmea melancoliei: Sa cazi pe ganduri si sa-ti spargi capul.
Culmea unui cutit de bucatarie: Sa taie pofta de mancare mesenilor
Culmea lacomiei: Sa mananci bataie si sa nu te saturi!
Culmea orei exacte: Sa pui ceasul dupa radio si sa-l uiti acolo.
Culmea fizicii: Sa pasti un cal putere pe un camp magnetic.
Culmea ceasului desteptator: Sa sune ocupat...
Culmea somnului:Sa visezi ca dormi.
Culmea orbului: Sa-si vada moartea cu ochii.
Culmea agronomiei: Sa faci sa infloreasca un boboc de rata...
Culmea fitness-ului: Sa reuseasca sa slabeasca un ardei gras.

marți, 21 octombrie 2008

MARE NUNTĂ...MARE!!!

FIECARE DĂ CE ARE...DACĂ ARE CUI


Lânga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune ca în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.

Într-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde traia batrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pâna când adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu viteza.

Tânarul luptator nu pierduse înca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l învinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar batrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânarul a început sa-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pâna si pe stramosi. Timp de câteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batrânul ramânea impasibil. La sfârsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise atât de multe insulte si provocari, studentii l-au întrebat: "Cum ai putut rabda atât de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, în loc sa-ti expui lasitatea în fata tuturor?"

"Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?" - întreba Samuraiul.
"Celui care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli."
"La fel si cu orice mânie, insulta sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."

In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de tine. Poti alege sa accepti orice cadou si sa fi inclus in planurile altora, sau sa fii selectiv... si sa accepti doar acele cadouri care te ajuta in cresterea ta.