Am intrat de curând în biroul unui "om de succes" despre care ziceam în sinea mea că "avea toate motivele să fie copleşit de bucurie", în urma unei mari reuşite pe plan social şi familial despre care auzisem. L-am găsit însă, spre surprinderea mea foarte apăsat sufleteşte din cauză că tocmai primise vestea că cineva dintre cei apropiaţi lui primise un diagnostic îngrijorător. Am căutat să îl încurajez amintindu-i că Dumnezeu este în control şi că nimic nu se întâmplă fără ca Cel Preaînalt să îngăduie.
Am cugetat apoi şi mi-am zis: Înţeleptul ştie să nu se bucure niciodată prea tare şi să nu se întristeze niciodată prea tare. Viaţă trebuie privită cu o oarecare detaşare.
În ziua bucuriei fii moderat, că nu se ştie dacă nu cumva necazul rânjeşte după colţ. În ziua necazului nu deznădăjdui, că nu se ştie dacă nu vei înţelege ceea ce au înţeles şi alţii "că în tot răul este şi un bine".
Postări
Et in Arcadia Ego
Acum 3 ore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu