BISERICI PENTICOSTALE - L'ARBOC (LARBOS) - SPANIA

Penticostalii români din Larbos au avut grijă să se găsească unii pe alţii adunându-se în jurul Numelui lui Isus Cristos. Nu sunt mulţi, dar se străduiesc să-şi păstreze identitatea de români şi de penticostali în acelaşi timp. Sunt moldoveni între ei, sunt sătmăreni dar am găsit şi bănăţeni de la Jebel între cei ce se închină aici. Serviciul de luni 29 iunie la care am participat a făcut să se adune toţi penticostalii din Larbos. Prezbiterul Vasile Galan, de sorginte bucovineană a fost gazdă a întâlnirii în care am putut vedea bucuria unei închinări atent adusă înaintea lui Dumnezeu. Părinţi şi copii stau cu grijă în Sion şi fac să se aducă închinare şi jertfă de plăcut miros Domnului şi aici în Larbos.

BISERICI PENTICOSTALE - "MARANATA" REUS - SPANIA

În data de 28 iunie am ajuns devreme la Reus, chiar înainte de a se deschide biserica. Chiar dacă era spre seară căldura era copleşitoare iar pe străzi abia ici şi colo puteai vedea oameni. Am aşteptat până când cineva a deschis biserica şi cu bucurie ne-am căutat adăpost în localul răcorit de aerul condiţionat.
Biserica Penticostală Maranata din Reus, destul de mică atunci când iei în considerare numărul membrilor ei, este totuşi mare din punct de vedere al închinării pe care o aduce Domnului. Un grup de tineri conduceau adunarea în laudă şi închinare şi asta a creat o bună atmosferă în care prezenţa lui Dumnezeu era evidentă. Oiţele Domnului de aici de la Reus sunt date în grija fratelui Dan Dorobanţu, un diacon bucureştean la origini, plin de dorinţa de a vedea pe Domnul lucrând între românii de aici. Păstorul responsabil de această biserică este tot fratele Matei Ţărmure din Vilanova.
E drept, nu sunt mulţi cei ce se închină la Maranata din Reus deoarece şi aici sunt "oi împrăştiate" vorba lui Ioanid, dar această biserică îşi face cu siguranţă datoria de a aştepta pe Domnul cu răsplata. Maranata!

BISERICI PENTICOSTALE - "EMANUEL" VILANOVA - SPANIA

Abia m-am întors din Spania. Am fost din nou să-mi văd fraţii, să-i cunosc pe cei cu care voi moşteni cerul şi să le slujesc după darurile date mie de Domnul. Spania era apăsată de căldura aproape imposibilă pentru mine. Aşa am găsit-o când am ieşit din aeroportul din Barcelona. Slavă Domnului că am supravieţuit.
Prima biserică în care am slujit era Biserica Penticostală Emanuel din Vilanova. O biserică absolut fermecătoare prin oamenii care o formează. Majoritatea sunt bistriţeni, oameni plini de râvnă pentru Domnul şi plini de dorinţa de a se întâlni cu Domnul la fiecare întâlnire a bisericii. L-am cunoscut pe păstorul Matei Ţărmure, un tată a nouă copii şi un adevărat părinte spiritual pentru cei pe care îi slujeşte. Au organizat un serviciu de evanghelizare sâmbată seara în care participarea a fost mai mult decât lăudabilă. Duminica au avut botez, o adevărată sărbătoare în care 16 persoane au îmbrăcat haine albe şi şi-au adus mărturia înaintea celor prezenţi. De data aceasta localul bisericii era arhiplin. Serviciul a durat mai bine de patru ore. Bistriţenii ştiu să se bucure în Domnul şi asta îi face atât de plăcuţi. Foamea lor după Cuvânt, bucuria lor în cântare şi satisfacţia de a vedea succesul lucrării lui Dumnezeu au fost toate prezente în acest serviciu închinat Domnului.

BISERICA PENTICOSTALĂ "MENORAH" CARANSEBEŞ

Campanie de evanghelizare în plină vară la Caransebeş. Aparent un proiect îndrăzneţ având în vedere faptul ca vara mulţi oameni sunt plecaţi, elevii sunt deja în vacanţă iar cei ce mai sunt nu-şi văd capul de emaţia examenelor. Nu mulţi ar fi dat sorţi de izbândă unei astfel de campanii într-o astfel de vreme. Surpriză însă. La Caransebeş biserica era plină cu oameni căutători de Dumnezeu. Am înţeles că de fapt biserica de aici stătea în rugăciune şi post de mai multă vreme pentru reuşita acestei campanii. Pastorul Titus Coroban, un om cu suflet mare pentru lucrarea ce i-a fost încredinţată şi cu inimă mare pentru Dumnezeul pe care-l slujeşte îndemna şi ieri adunarea la a mijloci pentru oraşul Caransebeş. Pe lângă tinerii bisericii au fost prezenţi pentru slujire şi tineri din Timişoara de la Biserica Poarta Cerului. Dumnezeu prin mesajul de ieri a vrut să le spună celor din Caransebeş că au preţ în ochii lui Dumnezeu

CREŞTINUL ŞI IMPLICAREA ÎN POLITICĂ

Gabriel Liiceanu într-un interviu pentru Hotnews a făcut ieri câteva aprecieri demne de luat în considerare când a fost întrebat de ce nu se implică adevăraţii intelectuali români în politică. Mă întreb dacă aceste aprecieri nu ar trebui luate în considerare de toţi creştinii care vor să trăiască cu evlavie în Cristos? Sau dacă intelectualul trebuie să-şi respecte statutul său, oare creştinul se poate bălăcări în albia de porci a politicii?
Dar iată ce spune Liiceanu:

Avem imagini diferite despre ce este un intelectual si ce are el de facut intr-o societate. Un intelectual, asa cum ma consider eu pe mine, nu joaca pe acelasi teren de joc cu Becali, Vanghelie, Voiculescu sau Paunescu. Un intelectual care intra in mod nemijlocit pe scena politica isi pierde automat "tinuta" intelectuala dintr-un motiv foarte simplu: politica inseamna clipa de clipa compromis, pe cand viata unui intelectual presupune raportarea constanta la un sistem de valori. Aceste valori au fost selectate de-a lungul a peste doua milenii de cultura europeana si, pentru un intelectual umanist autentic, ele au devenit repere absolute. Cand faci politica, trebuie cursiv sa minti, trebuie sa faci combinatii care iti incalca principiile intime. Asadar, ai de ales. Nu am nimic impotriva intelectualilor care devin politicieni. Ei vor avea de facut un balet extrem de dificil. Dar, daca toti intelectualii ar deveni oameni politici, societatea si-ar pierde repere fara de care nu poate functiona. Trebuie sa ramana cineva liber de disciplina unui partid pentru a spune ceea ce foarte multi gandesc, ca un lucru este drept sau nedrept, ca o declaratie e mincinoasa sau nu, ca o societate printr-un anumit regim politic o ia razna. Pe scurt, problema este ca politicienii de la noi sa fie recoltati dintre oameni care fac compromisurile strict necesare unei vieti politice civilizate.

Poate că înlocuirea cuvântului intelectual cu cel de creştin va aduce mai multă lumină trepăduşilor politici din bisericile evanghelice din Romania.

BISERICI PENTICOSTALE - USUSĂU, JUD. ARAD

Nu mai fusesem niciodată la Ususău. Ieri la ora 14.30, ca să răspund invitaţiei ce mi-a fost făcută mă apropiam cu îngrijorare de această localitate deoarece nu ştiam cum voi găsi Biserica Penticostală. De departe însă am văzut o mare aglomeraţie de oameni, am văzut un agent de circulaţie care se străduia să facă culoar de trecere pentru maşini fără ca să înţeleg încă despre ce este vorba. Totul se întâmpla însă în faţa Bisericii Penticostale din Ususău. O aglomeraţie greu de imaginat în jurul unei clădiri care m-a impresionat şi ea prin dimensiunile mari , foarte mari pentru mediul rural. Era un serviciu special de botez în cadrul căruia 17 persoane încheiau legământ cu Dumnezeu. Casa de rugăciune era plină cum nu se putea mai mult. Afară sute de oameni ascultau slujba la difuzoarele instalate. Bazinul de botez era aşezat în curtea bisericii şi era înconjurat încă înainte de începerea serviciului de o mulţime de oameni. În interiorul clădirii oamenii stăteau ca sardelele atât jos în sală cât şi la balcon. Păstorul bisericii Ioan Şerban de la Arad, alături de prezbiterul local au oficiat acest botez cu bucuria de a adăugă la numărul bisericii şi cu bucuria de a lărgi Împărăţia lui Dumnezeu. S-a predicat despre umblarea cu Dumnezeu ca despre singurul mod de viaţă care ne scoate din monotonie şi ne aduce adevărate împliniri. La Ususău Dumnezeu lucrează. Ceea ce mi-a fost dat să văd seamănă perfect cu ceea ce înţeleg eu prin cuvântul TREZIRE.

BISERICI PENTICOSTALE - REMETEA MARE JUD. TIMIŞ

Bucuria de a avea o casă de rugăciune nouă este greu de descris. După ce ani mulţi adnarea credincioşilor s-a desfăşurat în condiţii improprii, intrarea intr-o clădire destinată special să fie casă a lui Dumnezeu aduce atâta împlinire şi atâta bucurie. Cred că în condiţii similare psalmistul spunea "cât de placute sunt locaşurile tale Doamne".
Am avut harul de a fi ieri la serviciul de dimineaţă alături de credincioşii penticostali din Remetea Mare. Pentru ei era o mare sărbătoare, era ziua în care dedicau Domnului o casă de rugăciune nouă. Încă de la ora 9 când am ajuns, atmosfera de pe strada unde se afla biserica cea nouă era încărcată cu mult entuziasm şi oamenii purtau pe chipul lor bucuria unui eveniment unic pentru obştea lor. Biserica, de dimensiuni modeste, dar suficientă pentru numărul actual al credincioşilor de aici a fost construită cu mari eforturi de către penticostalii localnici, ajutaţi pe ici colo de fraţii lor de credinţă din alte comunităţi.
Păstorii bisericii, Ianoş Costan acum pensionar şi Vinter Ioan erau vădit emoţionaţi de acest eveniment. A fost prezent şi domnul Golubov, primarul comunei Remetea Mare care a salutat şi i-a felicitat pe membrii bisericii penticostale.
Am numărat patru acordeoane care se întreceau în a acompania cântările. Ilie Puha era unul dintre invitaţii prezenţi spre a cănta la acest eveniment. S-a predicat din Isaia 6 despre viziunea lui Isaia in Templu, căutând astfel răspuns la intrebările
-Pentru cine este Casa lui Dumnezeu?
-Ce se vede în Casa lui Dumnezeu?
-Ce se întâmplă în Casa lui Dumnezeu?
În rest bucuria celor din Remetea Mare. Mare, mare, mare... Nu pot s-o descriu. Era mare!