duminică, 30 ianuarie 2011

VIRGIL CARIANOPOL - CONTRASTE

Sunt bucurii care-ntristeaza,
Sunt întristari ce fericesc,
Sunt zile fara de lumina
Si nopti adânci ce stralucesc.

Sunt adevaruri ce doboara
Si sunt minciuni care ridica,
Sunt împarati, atotputernici
Ce însa tremura de frica.

Sunt vieti ce-au stralucit în viata,
Dar când s-au stins parca n-au fost,
Palate care nu pot tine
Cât o cocioaba adapost.

Sunt oameni albi pe dinafara,
Dar negri în adâncul lor
Si negri în afara, negri,
Da-n ei de-un alb stralucitor.

Sunt dulciuri ce-amarasc ca fierea,
Dar si amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptati care îndreapta,
Dreptati care nedreptatesc.

Sunt multe contradictii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinti ce-aduc lumina
Si fericiri nefericiri!...

vineri, 28 ianuarie 2011

BISERICA PENTICOSTALĂ SECUSIGIU - JUD. ARAD



La Secusigiu, penticostalii se bucură de harul de a avea o casă de rugăciune spaţioasă şi bine echipată pentru desfăşurarea serviciilor divine. Încă înainte de a intra în sală mi-am dat seama că am de a face cu oameni care pun preţ pe părtăşia frăţească şi pe închinarea adusă lui Dumnezeu în adunare. Fratele Gal, prezbiterul bisericii m-a condus înăuntru în această seară de evanghelizare şi am rămas absolut surprins de mulţimea înghesuită în această biserică. Erau oameni în hol, în balcon, în sălile anexe şi chiar în baptistier stăteau vreo doi tineri.
A cântat grupul Harul de la Haţeg, au fost depuse mărturii, au fost înalţate rugăciuni, s-a predicat Evanghelia, toate spre a-l face cunoscut oamenilor pe Domnul. La Secusigiu, oamenii au o bună mărturie pe care le-o pune înainte biserica penticostală. Sper să ştie să o aprecieze ca atare.

TATA, TAU TINE...



Acestea sunt cuvintele pe care le aud aproape în fiecare dimineaţă, când fetiţa nostră cea mică se trezeşte. "Tata, tau tine", înseamnă de fapt, tata, stau cu tine. Sunt cuvintele pe care mi le spune exprimându-şi dorinţa de a-mi sta alături.
Astăzi, când am strâns-o în braţe cu dragoste, ca răspuns la chemarea ei, m-am gândit că de fapt asta aşteaptă şi Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc de la noi. Ar vrea să ne audă în fiecare dimineaţă că vrem să stăm cu El. Ar vrea să ne ia la pieptul său, să ne strângă în braţele sale şi să ne iubească, dar mă tem că prea adesea uităm să-i spunem: Tata, tau tine.

AM ÎNVĂŢAT...


Am învăţat că este cu totul nedrept să-l tratăm pe Dumnezeu, ca pe un magnat spre care ne ducem numai cu problemele noastre.

Am învăţat că este cu totul nedrept să facem lucrurile dorite de Dumnezeu, numai pentru că trebuie făcute.

Am învăţat că este drept să ne apropiem de Dumnezeu cu dragoste şi tot ce facem, să facem din dragoste

miercuri, 26 ianuarie 2011

BISERICA PENTICOSTALĂ ILIA, JUD. HUNEDOARA



O biserica de mărime mijlocie pentru mediul rural, dar o biserică în care se vede de departe preocupare pentru închinare. Asta pentru că cei de aici au înţeles să investească în implicarea celor din biserică în activităţi spirituale. Am fost foarte plăcut impresionat de orchestra, pe care cu mult interes o pregăteşte fratele Mureşan, o orchestră de copii, care în cea mai mare parte cântă la mandolină.
Am găsit aici o biserică foarte receptivă la Cuvânt, o biserică participativă în predicare, unde ţi-e drag să vesteşti Cuvântul lui Dumnezeu. Pastorul bisericii este Dinu Damian, dar de această dată din motive obiective, serviciul a fost condus de diaconul Daniel Gavriş. Au slujit în biserică şi tineri de la Biserica Poarta Cerului din Timişoara, dintre care nu puteau lipsi Raul şi Adina Damian, care... au ei ceva cu Ilia.

duminică, 23 ianuarie 2011

BISERICA PENTICOSTALĂ "MĂSLINUL" - ARAD



Cine n-a fost niciodată într-o biserică de romi, să facă bine să se ducă. Are ce să vadă. Entuziasmul este la el acasă între romi. Când aceştia pornesc în cântare de laudă la adresa lui Dumnezeu, nu poţi să stai indiferent. Cântarea pe care o cântă ţiganii în biserică, molipseşte la laudă şi la închinare.
Cu câteva zile în urmă am fost invitat să predic la Măslinul din Arad. Sigur că pe lângă fraţii romi care sunt gazde aici, au venit şi mulţi români, cărora le place să se închine lui Dumnezeu împreună cu romii. Am găsit biserica în această seară de evanghelizare, într-o atmosferă de sărbătoare. Pastorul Vasile Plop, mândru de lucrarea pe care i-a încredinţat-o Domnul, se străduieşte din răsputeri să dea bisericii aerul de biserică de oraş. Este destul de aspru cu romii atunci când vrea să-i modeleze, căutând să aducă biserica în rândul celorlalte biserici penticostale din oraş. Cu siguranţă a reuşit să facă un lucru bun. Biserica cu aproape 400 de locuri era plină cu oameni care demonstrau reveranţă în locul de închinare.
Romii de la Măslinul îl iubesc pe Domnul. Nu mă îndoiesc de asta.

marți, 4 ianuarie 2011

BISERICA PENTICOSTALĂ "MARANATA" - GHIRODA



În ultima zi a anului 2010, am găsit Biserica Maranata din Ghiroda plină de credincioşi care doreau să petreacă ultimele ceasuri din an în prezenţa lui Dumnezeu. E o biserică pe care o cunosc destul de bine, mai ales că am slujit de mai multe ori aici. Oameni foarte prietenoşi care îţi dau impresia că le aparţii, oridecâteori eşti printre ei. Sunt patru păstori în această biserică, dar responsabilitatea pricipală pentru păstorirea celor ce se închină aici aparţine pastorului Liviu Sav. Ghirodenii sunt bine cunoscuţi pentru închinarea lor prin muzică şi este o adevărată pepinieră de cântăreţi şi muzicanţi creştini aici. A fost o seară "de familie", chiar dacă predicatorul serii - Matei Popa - nu era dintre ei, totuşi a fost primit ca unul dintre ai lor.

CASTELUL - Alexandru Zarnescu

luni, 3 ianuarie 2011

SECRETUL MULŢUMIRII


Îmi doresc din toată inima să trăiesc anul 2011 sub semnul mulţumirii. Doamne dă-mi har!

"Cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat", scrie înţeleptul Solomon în Proverbe 15:15. Pare un deziderat greu de împlinit în condiţiile în care nemulţumirea este generalizată social şi are un trend mereu ascendent.

Nemulţumiri de tot soiul se cuibăresc în noi, făcându-ne sclavi ai unor dorinţe cu totul nejustificate. Alergăm necurmat după o fatamorgana a împlinirii noastre şi totuşi niciodată nu e destul. Casele ne sunt prea mici, viteza de la internet ne enervează, telefonul mobil e slab faţă de cel din reclama văzută de noi, aspectul nostru fizic nu se poate compara cu cel al cutărui fotomodel..., şi câte alte nemuţumiri nu-şi găsesc loc între oameni. Unii au fost apăsaţi atât de mult de aceste nemulţumiri, încât au căzut în hăul adânc al depresiei, alţii au fost împinşi spre suicid, prăpădindu-se pe veci.

Psihologia modernă caută tot felul de terapii aducătoare de mulţumire în sufletul oamenilor, dar fără mare succes. A te uita la alţii care sunt mai dezavantajaţi decât tine sau a căuta partea plină a paharului sunt de prea puţin ajutor când cauţi leac pentru nemulţumire.

Secretul mulţumirii însă este cel mai bine înţeles când te uiţi la omul lui Dumnezeu,Iov. Omul căruia i-a fost luat totul, stă faţă în faţă cu nimicul şi declară cu mulţumire:„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat –binecuvântat fie Numele Domnului!”
Iov este omul care poate fi mulţumit cu adevărat pentru că el a înţeles ceea ce prea puţini oameni pot înţelege, şi anume că Dumnezeu nu ne datorează nimic. Singurul nostru merit este moartea pentru păcat, iar dacă totuşi avem ceva, este numai datorită bunătăţii lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ne dă ceea ce merităm, adică moartea ar trebui să fim plini de mulţumire.
Ideea că merităm sau că ni se cuvine altceva decât moartea, ne va conduce la nemulţumire. Când însă vom înţelege că nu merităm nimic, CHIAR NIMIC, atunci vom fi cu adevărat mulţumiţi cu puţinul pe care-l avem.
"Bucuraţi-vă întotdeauna...Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi" (1Tesaloniceni 5:16,18)