vineri, 31 octombrie 2008

CEI DIN ITALIA


„Spuneţi sănătate tuturor mai marilor voştri şi tuturor sfinţilor. Cei din Italia vă trimit sănătate. Harul să fie cu voi cu toţi! Amin. “ (Evrei 13:24-25)
Acesta a fost cuvântul de salut al Bisericii Penticostale Române din Bergamo Italia pentru cei cărora le slujesc acasa.

Am avut harul de a petrece în închinare împreună cu cei din Italia în duminica de 26 octombrie atât în serviciul de dimineaţă cât şi în cel de seara. Din nou am fost profund impresionat de interesul manifestat de penticostalii români din Italia faţă de lucrurile spirituale. Am găsit biserica păstorită de fratele Dan Pop arhiplină cu oameni care aveau în ei cu adevărat bucuria de a se întâlni cu Domnul în biserica lor. Pe lângă excelentul cor al bisericii care în mod evident era format din oameni ce trudeau din greu muncind pe şantierele Italiei sau din femei care de dimineaţa până seara roboteau făcând curăţenie în casele italienilor înstăriţi, mai aveau şi o orchestră formată nu din profesionişti în ale cântatului, ci din oameni cu inimă, plini de dorinţa de a-l lăuda pe Domnul cu întreaga lor fiinţă. A fost o atmosferă de închinare cu adevărat binecuvântată de prezenţa lui Dumnezeu. Acolo în Biserica Penticostală Română din Bergamo, cuprins de frumuseţea închinării am uitat parca de faptul că mă aflu la mare distanţă de casă, până când de la amvonul bisericii pastorul mi s-a adresat zicând : „cei din Italia vă trimit sănătate”. Eram acasă, şi totuşi atât de departe de casă...

EVANGHELIA PE A PATRA PAGINĂ A SCRIPTURII

Pacatul şi efectele sale în viaţa omului Genesa 4:1- 8 v.7

Cea mai grea boală, cea mai mare calamitate, cea mai mare nefericire pentru om, chiar dacă nu este conştientizat în acest fel, este păcatul. El face victime şi are efecte de durată veşnică pentru om.
Suntem datori să urâm păcatul, să-l evităm şi să-i avertizăm pe oameni cu privire la devastatoarele sale efecte. Evrei 12: 1 arată că păcatul ne înfăşoară atât de lesne şi tocmai de aceea e bine ca oamenii să cunoască pericolul pe care-l reprezintă păcatul ca să se ferească de el.

I. PĂCATUL DERUTEAZĂ –CRISTOS ESTE CALEA
-Cain derutat cu privire la închinare
-Cain derutat cu privire la jertfă
-Cain derutat cu privire la judecată

II. PĂCATUL DEZAMĂGEŞTE –CRISTOS DĂ SATISFACŢIE
-Cain dezamăgit în închinare
-Cain dezamăgit în relaţia familială
-Cain dezamăgit în final

III. PĂCATUL DEZBINĂ – CRISTOS UNEŞTE
-Dezbinare în familie
-Dezbinare în locul închinării – biserică

IV. PĂCATUL DISRUGE – CRISTOS REPARĂ
-Distruge relaţii (cu Dumnezeu şi cu oameni)
-Distruge chipul omului – il desfigurează
-Distruge total – ruinare finală pentru om

Faţă în faţă cu păcatul atunci când omul este ispitit să-l făptuiască e bine ca omul să se oprească pe loc şi să ţină cont de câteva avertimente:

AVERTISMENT 1. De vrei să păcătuieşti
Nu uita-ntâi să gândeşti!

AVERTISMENT 2. Pagubele provocate de păcat
Sunt foarte greu de reparat!

AVERTISMENT 3. Păcatul când a pătruns
Este foarte greu de-ascuns!

AVERTISMENT 4. Respectul când l-ai ratat
Este greu de câştigat!

joi, 30 octombrie 2008

YOU ARE MY HIDING PLACE - Remus Alazăroaie

EVANGHELIA PE A TREIA PAGINĂ A SCRIPTURII

EVA - PRIMA MIREASĂ CA PREFIGURARE A BISERICII - ULTIMA MIREASĂ

Biserica, văzută de noi oamenii ca vehicul folosit de Dumnezeu pentru mântuirea şi apropierea oamenilor de Sine este prezentată pe paginile Scripturii drept o capodoperă divină menită să fie pentru veşnicie părtaşă a binecuvântatei prezenţe a lui Isus Cristos împreună cu care va stăpâni toate lucrurile. În mod metaforic Biblia prezintă pe Domnul Isus Cristos drept mire iar Biserica drept mireasă. Istoria este în aşteptarea marelui eveniment cosmic care este nunta Mielului.

Pe această a treia pagină a Scripturii găsim un pasaj Genesa 2: 18-24, care este „o umbră a lucrurilor viitoare” prin prezentarea Evei înaintea lui Adam ca pe un tablou care prefigurează cea din urmă nuntă în care Biserica este adusă înaintea celui numit „ escathos Adamos” adică înaintea lui Isus Cristos mirele ceresc. Dacă prima nuntă de pe pământ ne oferă o imagine în umbră a ultimei nunţi cosmice, atunci prima mireasă –Eva- ne oferă o imagine în umbră a ceea ce este ultima mireasă –Biserica.

O privire aruncată asupra Evei ne va ajuta să înţelegem câteva lucruri despre Biserică şi despre importanţa ei în planul veşnic al lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.

I. BISERICA SE NAŞTE CA REZULTAT AL PLANULUI DIVIN v.18
- Unicitatea Bisericii. O singură mireasă pentru Cristos
- Nimic nu-l satisface pe Cristos, decât o Biserică fără pată şi fără zbârcitură, aşa cum nici o altă creatură a lui Dumnezeu nu l-a putut satisface pe Adam

II. BISERICA SE NAŞTE ÎN URMA UNUI SOMN ADÂNC – moartea lui Cristos v.21
- Biserica este făcută din acelaşi material care este în Cristos
- Biserica poartă pe pământ elementele divinităţii - este născută din Cristos.

III. BISERICA ESTE OPERA LUI DUMNEZEU
- Nu este produsul ambiţiilor omeneşti
- Nu ete o adunare pusă la cale de om

IV. BISERICA LA SFÂRŞIT ESTE ADUSĂ LA CRISTOS
- Ea este cea în care Cristos îşi găseşte plăcerea
- Ea va fi pentru totdeauna cu Isus Cristos

Sansa oferită de Dumnezeu oricărui om este aceea de a se lăsa încorporat de Duhul Sfânt în Biserică şi astfel să se poată bucura de fericire veşnică.

joi, 23 octombrie 2008

SANCTA SIMPLICITAS

Ian Huss, marele reformator al Boemiei atunci când a fost condamnat la ardere pe rug de către un conciliu catolic pentru învăţăturile sale considerate eretice, a stat faţă în faţă cu o scenă care l-a obligat să rostească aceste cuvinte: SANCTA SIMPLICITAS. În timp ce el era legat de stâlpul care avea să îngrămădească în jurul lui lemnele ce urmau să-l ardă împreună cu ele, o biată bătrânică “convinsă” că lucrează pentru binele lui Dumnezeu stârpind erezia prin arderea ei pe rug, a luat şi ea un braţ de vreascuri pe care s-a grăbit să le pună pe rugul ce se forma în jurul lui Huss. Poate credea că în felul acesta îşi va câştiga un loc în rai şi tocmai de aceea cuvintele reformatorului au fost SANCTA SIMPLICITAS.
Zilele trecute mi-a fost dat să văd într-o biserică, prezentă la închinare o tânără, vai prea tânără domnişoară, care purta baticul cam în acelaşi fel în care îl poartă femeile în lumea musulmană, probabil cu gândul că astfel va împlini voia lui Dumnezeu şi Cuvântul Scripturii din 1 Corinteni 11. Colţurile baticului care coborau lungi pe piept, din când în când se dădeau la o parte şi lăsau să se vadă pe partea din faţă a vestei pe care o purta simbolul Playboy – iepuraşul. Ce legătură o fi între acoperirea capului şi Playboy? Chiar nici una, decât... SANCTA SIMPLICITAS.

miercuri, 22 octombrie 2008

ASTA-I CULMEA CULMILOR!!!

Culmea sperieturii: Să sperii un chel si să i se facă părul măciucă!

Culmea sărăciei: Să fii atât de sărac încat să nu poti da ortu' popii

Culmea dresajului: Să dresezi un cătel de usturoi

Culmea matematicii: Să fi singur si să te simti in plus

Culmea economiei: Să latri tu in curte ca să faci economie de caine

Culmea zgârceniei : Să iti ardă casa şi să dai beep la pompieri.

Culmea răbdarii: Să-ti numeri firele de par cu o manuşă de box

Culmea politetii: Să bati la usa cand iesi afara.

EVANGHELIA PE A DOUA PAGINĂ A SCRIPTURII

OMUL – TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR

Genesa 1: 26-28 ; 2: 8



Un filozof, frământat de probleme existenţiale la care nu găsea nicidecum răspuns, se plimba într-o zi prin parc cufundat în gândurile sale iscoditoare. Aproape fără să-şi dea seama s-a aşezat pe o bancă şi...a adormit. Un poliţist care patrula în zonă s-a apropiat de filozoful adormit, l-a scuturat şi l-a întrebat: „Cine eşti omule?”...Trezit brusc din somn şi pus faţă în faţă cu această întrebare, a răspuns: „ Pentru Numele lui Dumnezeu, asta vreau să ştiu şi eu!”
Ce este omul? Care e rostul lui pe pământ? Unde se duce el? Acestea sunt câteva întrebări la care mulţi cred că nu vor putea găsi răspunsul adecvat. Pentru mulţi, omul rămâne un mister, dar pentru cei ce caută să-l cunoască pe om prin informaţiile pe care le oferă cea mai competentă sursă, şi anume Dumnezeu creatorul omului, misterul este cu uşurinţă elucidat.

OMUL, AŞA CUM L-A CREAT DUMNEZEU

1. Fiinţa creată să poarte pe pământ chipul lui Dumnezeu Gen. 1: 26
2. Fiinţa creată să stăpânească toată creaţia lui Dumnezeu Gen 1: 26
3. Fiinţa creată să fie o extensie progresivă a lui Dumnezeu pe pamant Gen. 1:28
4. Fiinţa creată să trăiască din plin bucuria şi împlinirea în Dumnezeu Gen. 2:8

OMUL, AŞA CUM L-A FĂCUT PĂCATUL

1. Omul a ajuns total desfigurat, purtând chipul schimonosit de păcat
2. Omul a ajuns să fie stăpânit de pofte şi de puteri demonice
3. Omul a ajuns să fie purtătorul răului, umplând pământul cu păcat
4. Omul a ajuns să caute în zadar împlinirea acolo unde n-o poate găsi

OMUL, AŞA CUM ÎL RESTAUREAZĂ DUMNEZEU PRIN HAR

1. Omul capătă un chip nou asemănător cu al Domnului
2. Omul capătă putere de a stăpâni răul şi a sta departe de el
3. Omul capătă harul de a extinde Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ
4. Omul capătă adevărata împlinire în Dumnezeu

Omul, spre a fi ceea ce l-a intenţionat Dumnezeu trebuie să caute ajutor la Creatorul său, care dă ajutor tuturor celor ce-l cer, şi El dă cu mână largă.

ASTA-I CULMEA!!!

Culmea croitoriei: Sa intorci pe dos costumul lui Adam.
Culmea cruzimii: Sa-ti omori timpul.
Culmea melancoliei: Sa cazi pe ganduri si sa-ti spargi capul.
Culmea unui cutit de bucatarie: Sa taie pofta de mancare mesenilor
Culmea lacomiei: Sa mananci bataie si sa nu te saturi!
Culmea orei exacte: Sa pui ceasul dupa radio si sa-l uiti acolo.
Culmea fizicii: Sa pasti un cal putere pe un camp magnetic.
Culmea ceasului desteptator: Sa sune ocupat...
Culmea somnului:Sa visezi ca dormi.
Culmea orbului: Sa-si vada moartea cu ochii.
Culmea agronomiei: Sa faci sa infloreasca un boboc de rata...
Culmea fitness-ului: Sa reuseasca sa slabeasca un ardei gras.

marți, 21 octombrie 2008

MARE NUNTĂ...MARE!!!

FIECARE DĂ CE ARE...DACĂ ARE CUI


Lânga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune ca în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.

Într-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde traia batrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pâna când adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu viteza.

Tânarul luptator nu pierduse înca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l învinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar batrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânarul a început sa-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pâna si pe stramosi. Timp de câteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batrânul ramânea impasibil. La sfârsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise atât de multe insulte si provocari, studentii l-au întrebat: "Cum ai putut rabda atât de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, în loc sa-ti expui lasitatea în fata tuturor?"

"Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?" - întreba Samuraiul.
"Celui care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli."
"La fel si cu orice mânie, insulta sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."

In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de tine. Poti alege sa accepti orice cadou si sa fi inclus in planurile altora, sau sa fii selectiv... si sa accepti doar acele cadouri care te ajuta in cresterea ta.

luni, 20 octombrie 2008

UN COŞ PLIN DE MULŢUMIRE


Dacă mai de fiecare dată când ne adunăm cu biserica la rugăciune aducem prin mijlocire înaintea lui Dumnezeu diferite cereri, ieri, în cadrul serviciului special de mulţumire am avut binecuvântata ocazie să aduc înaintea Domnului un coş plin de mulţumire.
Toţi cei ce s-au simţit datori Domnului şi au avut dorinţa să-i mulţumească lui Dumnezeu, au scris pe o bucată de hârtie special pregătită pentru ei lucrurile pentru care doresc să aducă un prinos de recunoştinţă celui de la care vin toate lucrurile bune. Toate aceste hârtii au fost colectate într-un coş care s-a umplut până sus şi am avut harul de a-l ridica în rugăciune înaintea lui Dumnezeu ca pe o ofrandă a mulţumirii noastre. Era aşa de uşor coşul acela!... Şi totuşi, avea atâta greutate înaintea lui Dumnezeu!

EVENGHELIA PE PRIMA PAGINĂ A SCRIPTURII


Evanghelia, vestea bună a lui Dumnezeu, ne-a fost lasată pe paginile Scripturii ca să ne amintească faptul că pentru noi oamenii există întotdeauna o speranţă a mântuirii.

Tot ceea ce crează Dumnezeu este desăvârşit, tot ceea ce a făcut El a fost supus inspecţiei exigente a ochiului divin şi a primit aprecierea „toate erau bune”.

Este surprinzător însă faptul că în versetul 2 din Geneza 1 pământul creat de Dumnezeu este „pustiu şi gol”, ceea ce nu pare a fi un indiciu al creaţiei perfecte a lui Dumnezeu. Ce s-a întâmplat de fapt? Personal cred că totuşi pământul prezentat în Ge. 1:2 nu este pământul aşa cum l-a creat Dumnezeu, ci pământul aşa cum a devenit în urma unui mare cataclism. ( Teoria marelui interval) Acest cataclism prin urmele sale îşi descoperă sursa. „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.“ (Ioan 10:10) Autorul cataclismului nu poate fi altul decât Diavolul care a fost aruncat de pe Muntele lui Dumnezeu pe pământ. Acolo unde pătrunde Diavolul se instalează pustiul şi golul. Unde intervine Dumnezeu se instalează viaţa din belşug.

Prima pagină a Bibliei, respectiv primele 19 versete din Genesa 1 ne prezintă intervenţia lui Dumnezeu în procesul de restaurare a creaţiei compromise prin căderea Diavolului. Există o reală şansă şi pentru omul a cărui viaţă a fost compromisă de păcat şi această şansă nu este alta decât intervenţia lui Dumnezeu.

I. PRIMUL PAS SPRE RESTAURARE : LUMINA Gen 1:3
Dumnezeu începe procesul naşterii din nou tot prin luminarea celor a căror minte necredincioasă a întunecat-o Diavolul şi în felul acesta oameni care se credeau morali şi fără probleme spirituale, ajung să-şi vadă păcătoşenia şi starea lor de goliciune şi pustietate spirituală.

II. AL DOILEA PAS SPRE RESTAURARE: CERUL Gen.1: 6-8
Omul luminat de Dumnezeu capătă o perspectivă nouă şi anume poate să vadă cerul, viaţa de dincolo. Îşi ridică privirea din humă şi capătă un scop pentru care să trăiască.

III. AL TREILEA PAS SPRE RESTAURARE: RODIREA Gen. 1: 11-13
Preocuparea de a aduce roade plăcute lui Dumnezeu este permanentă în viaţa omului născut din nou. Aşa cum plantele şi verdeaţa cresc în sus, tot aşa creştinul este interesat să crească spre desăvârşire şi să aducă roadă plăcută lui Dumnezeu.

IV. AL PATRULEA PAS SPRE RESTAURARE: CĂLĂUZIREA Gen. 1: 14-19
Creştinul caută mereu să ia seama la semnele pe care i le-a lăsat Domnul ca indicatoare spre cer. Soarele nostru Isus Cristos ne-a lăsat lumina Sa prin Cuvântul Său – Scriptura şi prin slujitorii săi, iar omul nascut din nou ţine cont totdeauna de semnele acestea lăsate de Dumnezeu ca să-l călăuzească.

Orice om are binecuvântata ocazie de a-l chema pe Dumnezeu în viaţa sa şi să-l lase să restaureze ceea ce Diavolul a compromis. Dumnezeu este singurul care garantează o viaţă nouă şi o veşnicie fericită cu El.

marți, 14 octombrie 2008

CIORBA DE PERIŞOARE

-Îţi place ciorba de perişoare?
-Nu, nu pot să o suport.
-Chiar nu-ţi place?! De ce nu poţi să o suporţi?
-Ştii, eu totdeauna când găsesc peri în mâncare mi se face rău.

luni, 13 octombrie 2008

MARTA SAU MARIA ?

Episodul scriptural din Luca 10: 38-42, despre cele două surori, Marta şi Maria ridică în mod indiscutabil întrebarea: Care dintre cele două surori oferă un exemplu demn de urmat?

În scopul înţelegerii acestui lucru e important să privim la câteva aspecte prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu:

I. DEDICAREA MARTEI

- L-a primit pe Domnul în casa ei. Să nu uităm că Domnul nu era singur ci împreună cu El erau cel puţin cei doisprezece ucenici ai săi. Ospitalitatea este mult lăudată de Domnul.
- A slujit Domnului prin ceea ce ştia ea cel mai bine. Motivul pentru care Marta era la lucru în bucătărie era exact acelaşi pentru care Maria statea la picioarele Domnului-dragostea pentru Mântuitorul.

II. DEDICAREA MARIEI

- La picioarele Domnului era locul unde Maria statea în semn de închinare
- La picioarele Domnului Maria statea în ascultare

III. DISPUTA MARTEI ŞI A MARIEI

- Temperamentul este determinant în felul în care arătăm dragostea noastră pentru Dumnezeu
- Diferenţa între felul de a arăta dragoste al unuia sau al altuia nu trebuie să fie niciodată motiv de dispută

IV. DECLARAŢIA DOMNULUI

- Slujirea care nu este fundamentată pe închinare aduce îngrijorare, mânie şi frământare ( atenţie Marto!)
- Închinarea care nu conduce la slujire este superficială şi egoistă (atenţie Marie!)

Un singur lucru trebuieşte Marto: SLUJIRE ÎNCHINĂTOARE
Un singur lucru trebuieşte Mario: ÎNCHINARE SLUJITOARE

duminică, 12 octombrie 2008

NU TE JUCA CU DUMNEZEU!

Cunosteai aceste intamplari ?

In ceea ce ma priveste, nu le cunoscusem.

Moartea este un lucru sigur, insa Biblia vorbeste si despre moartea finala !

Te rog sa reflectezi la acestea.....

Citeste pana la sfarsit..

Scrie in Biblie (Galateni 6:7):

'Sa nu va lasati inselati; sa nu radeti de Domnul:
caci
ce a semanat omul,
aceea va si culege.

Iata povestea catorva barbati si femei
care L-au luat in ras
pe Domnul:


John Lennon
(Cantaret):

Cu cativa ani inainte de a muri, intr-un interviu pentru o revista americana , el a declarat:

'Crestinatatea va lua sfarsit, va disparea.
Nu este nevoie sa imi sustin aceasta idee. Sunt sigur.
Nu am ce spune despre Iisus, insa cei ce-L urmau erau oameni prea simpli, astazi noi suntem mai cunoscuti decat El" (1966).


Lennon, dupa ce a declarat ca membrii formatiei Beatles erau mai cunoscuti decat Iisus Christos, a fost impuscat de sase ori.
Tancredo
Neves
(Presedinte al Braziliei ):

In timpul campaniei prezidentiale, acesta a declarat ca, daca ar obtine 500.000 de voturi din partea partidului sau, nici Dumnezeu nu l-ar mai putea indeparta de la Presedintie.
Bineinteles, a obitnut voturile, insa s-a imbolnavit cu o zi inainte de a deveni presedinte, apoi a murit.

Cazuza
(Compozitor, cantaret si poet bi-sexual):

In timpul unui spectacol in Canecio ( Rio de Janeiro ), in timp ce isi fuma tigarea, a pufait fumul in aer si a spus: 'Doamne, asta e pentru tine.'

A murit la varsta de 32 de ani, de CANCER pulmonar, intr-un fel groaznic.
Cel care a construit Vasul Titanic

Dupa ce s-a incheiat construirea Vasului Titanic, un reporter l-a intrebat cat de sigur era Vasul.

El a raspuns cu un ton ironic:

'Nici chiar Dumnezeu
nu il poate scufunda'


Cred ca stiti cu totii ce a urmat
Marilyn
Monroe (Actrita)
A fost vizitata de Billy Graham, in timpul unei reprezentatii a unui spectacol.

Acesta a declarat ca Spiritul Lui Dumnezeu l-a trimis sa ii predice.


Dupa ce a ascultat ceea ce a avea de spus Predicatorul, ea a replicat:

'N-am nevoie de Iisus al tau'.

O saptamana mai tarziu, a fost gasita moarta, in apartamentul ei.

Bon Scott (Cantaret)
Fostul vocalist al formatiei AC/DC. Intr-un cantec din 1979, el spunea:


'Nu ma opriti: ma indrept pe drumul meu, pe drumul care duce in infern'.

Pe 19 februarie 1980, Bon Scott a fost gasit mort, inecat cu propria voma.

Campinas
(in 2005)

In Campinas , Brazilia, un grup de prieteni, beti, au luat, in drum, o alta prietena....
Mama a insotit-o pana la masina si, ingrijorata de starea in care se aflau prietenii ei, i-a spus, tinand-o de mana pe fata care se asezase in masina:
'Fiica mea, mergi cu Dumnezeu si fie ca El sa te apere.'
Aceasta a raspuns: 'Poate doar daca El (Dumnezeu) merge in portbagaj, pentru ca aici, inauntru, ....e deja plin. '
Peste cateva ore, a sosit vestea ca tinerii au fost implicati intr-un accident mortal, toti au murit, masina era de nerecunoscut, nu se mai putea spune ce tip de masina fusese, insa, in mod surprinzator, portbagajul era intact.
Politia a declarat ca nu vedea in ce mod a putut ramane intact portbagajul. Spre surprinderea lor, in portbagaj, au gasit un carton de oua, iar ouale erau toate intregi.

Christine
Hewitt (ziarista si redactora de emisiuni de divertisment din Jamaica )
a declarat ca
Biblia (Cuvantul lui Dumnezeu) este cea mai proasta carte scrisa vreodata.

In iunie 2006
a fost gasita arsa in masina proprie.



Multi alti oameni importanti au uitat ca nu exista nici un alt nume caruia sa i se fi acordat atata autoritate, precum numele lui Iisus.

Multi dintre acestia au murit, numai Isus a murit si a inviat si este viu.

ÎN NUMELE SIGURANŢEI!


Cum sa te pazesti de pericole.

1. Fereste-te sa fii in vreun automobil, pentru ca in ele se produc 20% din accidentele fatale.

2. Nu sta acasa, pentru ca acolo se produc 17% din accidente.

3. Nu merge pe strazi sau pe trotuare, pentru ca 14% din accidente se intampla pietonilor.

4. Evita sa mergi cu trenul, sa zbori cu avionul sau sa fii intr-un vapor, pentru ca 16% din accidente se produc in aceste mijloace de transport.

5. Din cei 33% ramasi, 32% din decese se produc in spitale. Mai presus de orice, evita spitalele.

Cu bucurie te anuntam ca doar 0.001% din decese se produc in timpul serviciilor de inchinare (la biserica adica), si acelea sunt de obicei legate de probleme medicale preexistente.

Asadar, logica ne arata ca locul cel mai sigur in care poti sa fii la orice ora este la biserica!

Studiul biblic este sanatos de asemenea.
Procentajul deceselor in timpul studiului biblic este si mai mic.

DECI IN NUMELE SIGURANTEI - Mergi la biserica si la studiu biblic.

AR PUTEA SA ITI SALVEZE VIATA!

TELECOMANDA LUI PLESU


Cinci zile fără televizor

Suspendaţi, pentru cîteva zile, "statul la televizor" şi veţi vedea că timpul îşi schimbă alcătuirea şi ritmul, că redescoperiţi realităţi uitate, că deveniţi altcineva.

Săptămîna trecută, am petrecut cinci zile într-un loc fără televiziune. Asemenea experienţe ar trebui făcute din cînd în cînd. Şi nu numai cu televizorul. Am descoperi, astfel, că civilizaţia constă, esenţialmente, în transformarea unor accesorii în substanţe şi instrumente vitale. S-a putut trăi, pînă mai ieri, fără aer condiţionat.

Fără telefoane mobile. S-a putut trăi fără lumină (şi aparatură) electrică. S-a putut trăi - ceea ce astăzi e de negîndit - fără anestezice. S-ar zice că televizorul nu poate avea, în economia vieţii noastre, aceeaşi pondere. Nu e ca aragazul, apa curentă şi novocaina.

Dar suspendaţi, pentru cîteva zile, "statul la televizor" şi veţi vedea că timpul îşi schimbă alcătuirea şi ritmul, că redescoperiţi realităţi uitate, că deveniţi altcineva.

Mai întîi, seara devine mai lungă. În absenţa spectacolului de pe "micul ecran", intervalul petrecut, de obicei, sub fascinaţia lui se dublează. Pentru telespectator, între ora primelor ştiri şi ora de culcare, ceasul avansează pe nesimţite: un film, un talk-show, eventual un al doilea film, sau un nou episod Elodia şi programul se încheie. Nici nu ştii cînd a trecut timpul: pleci spre pat moţăind, uşor spălat pe creier, nemulţumit că ai mai pierdut o zi.

Fără televizor, constaţi că ai dinainte o seară lungă, intens şi divers utilizabilă. Poţi citi, poţi face conversaţie, poţi întîlni prieteni, poţi să te plimbi, să reflectezi pe cont propriu, să ieşi în oraş, să-i redescoperi pe cei apropiaţi.

Poţi, de asemenea, să te plictiseşti în tihnă, să nu faci nimic. Dar una e să nu faci nimic privind fix spre cutia cu imagini din faţa ta, şi alta e să nu faci nimic dinaintea propriei tale singurătăţi. Nimicul fără televiziune e abisal, policrom, monumental, în vreme ce nimicul trăit dinaintea ecranului e vid, sau populat de fantasme. În primul caz, te confrunţi cu nimicul tău. În al doilea, cu un nimic străin, fabricat, destinat să provoace uitarea (sterilă) de sine.

O altă consecinţă, esenţială, a anulării televizorului este reorganizarea problematicii zilnice. Faptul de a te decupla de la "actualitatea" calendaristică are un prompt efect eliberator. Interogativitatea proprie se reorientează, se recalibrează, se redistribuie după cu totul alte ierarhii.

Începi să simţi că există lucruri mai importante decît furiile lui Vadim Tudor, decît relaţiile Orban-Tăriceanu, şi chiar decît conflictele dintre preşedinte şi premier, dintre preşedinte şi parlament, dintre PNL şi PDL etc.

Există întrebări mai acute şi mai urgente decît cele pe care le pun, seară de seară, analiştii, moderatorii, diverşi gazetari tragici şi comici, diverse domnişoare mondene. Fără agitaţia televizuală, cerul devine mai înalt, zgomotul lumii - mai subtil, viaţa - mai limpede. Treci într-un alt univers, mai misterios şi totodată mai simplu decît universul tapajului mediatic.

Nu cred în utopii. Ştiu că televizorul nu va mai dispărea niciodată dintre noi. Că eu însumi îi voi rămîne, pînă la un punct, prizonier. Propun doar mici cure de dezintoxicare.
http://www.adevarul.ro/articole/telecomanda-lui-plesu-7.html

joi, 9 octombrie 2008

EXPRIMĂ-TE AŞA CUM SIMŢI!


Câtă deosebire între propovăduirea creştină şi propaganda postmodernistă de astăzi!
Dacă o reclamă ca şi cea de mai sus este cel puţin suspectă pentru un adevărat creştin, pentru cei ce nu au sămânţa credinţei în inima lor este o normalitate. A te exprima aşa cum simţi, adică a nu cunoaşte înfrânarea înseamnă fără doar şi poate, îndreptarea fiinţei umane spre natura animalică. Simţurile omului pot fi cu atâta uşurinţă manipulate de Diavolul şi stau de asemenea sub puternicul impreriu al firii omeneşti păcătoase. Tocmai de aceea înfrânarea este ceea ce face diferenţa între om şi animal, între creştin şi păcătos. Lumea spune: "EXPRIMĂ-TE AŞA CUM SIMŢI!", dar Dumnezeu spune "EXPRIMĂ-TE CA UN FIU DE DUMNEZEU!"

luni, 6 octombrie 2008

FRATELE MIHALAŞ


Ieri mi-a fost dat să-l ascult din nou pe predicatorul atât de drag mie şi care a trecut cu multişor peste 80 de ani. Îl ştiu de mai bine de 30 de ani şi de fiecare dată când îl auzeam predicând lăsa în mine noi motivaţii în a-l sluji pe Domnul. Nu i-a fost uşoară slujirea, dar pasiunea lui pentru Domnul l-a facut să treacă cu uşurinţă peste toate. Fratele Mihalaş, a rămas cunoscut multora pentru neastâmpărata sa dorinţă de a-l face cunoscut pe Domnul. Călare pe motocicleta lui cea veche a străbătut tara de multe ori de la vest la est şi de la nord la sud. L-am întrebat ieri dacă mai foloseşte motocicleta, şi mi-a spus "Sigur, mi-a rămas credincioasă". Un lucru ştiu, şi fratele Mihalaş a rămas credincios lui Dumnezeu, şi asta îl face să colinde ţara cu Biblia sub braţ, ca să îl facă cunoscut pe El. Mi-a spus că zilele următoare va pleca în Dobrogea.
Ieri ne-a vorbit despre oameni care l-au cunoscut pe Domnul şi despre schimbarea produsă de Cristos în vieţile lor. L-am ascultat şi am înţeles încă o dată, chiar dacă lucrul acesta nu a fost rostit în predică, că fratele Mihalaş este unul dintre cei care l-au cunoscut cu adevărat pe Domnul şi lucrul acesta i-a marcat viaţa pentru totdeauna. Fratele Mihalaş umlă cu Domnul.

duminică, 5 octombrie 2008

CĂLĂUZIREA DUPĂ SEMNE


Toţi vrem să cunoaştem voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră şi am vrea să fim călăuziţi de El faţă în faţă cu marile decizii ale vieţii. Este oare acesta un mod de călăuzire pentru credincioşii care-l au cu ei pe Mângâietorul, Duhul Adevărului?

"Un tânăr tomnatic, plin de dorinţa de a-şi găsi o parteneră de viaţă după voia lui Dumnezeu, se adresează păstorului spunându-i despre bunele sale intenţii şi în acelaşi timp cerând ajutorul şi colaborarea păstorului în căutările sale.
-Frate păstor, când mergeţi în vizite pastorale la familii în care se găsesc fete de măritat vă rog să mă luaţi şi pe mine ca să vă însoţesc şi trag nădejde că Dumnezeu mi-o va arăta pe aceea pe care mi-a pregătit-o El.
-Dar cum crezi că ţi-o va arăta Dumnezeu pe aceea care este potrivită pentru tine, întrebă păstorul.
-Ştiţi, eu am pus un semn înaintea lui Dumnezeu, ca să cer de la fetele pe care le vom vizita o jumătate de pahar de lapte, şi aceea care mă va asculta şi îmi va da nu un pahar plin, ci chiar jumătate cum cer eu, se va dovedi ascultătoare şi va fi cea rânduită de Dumnezeu pentru mine.
Păstorul, plin de dorinţa de a-l ajuta pe acest tânăr în căutările sale după o parteneră de viaţă l-a invitat să-l însoţească ori de câte ori vizita vreo famile în care erau fete de vârsta măritişului. De fiecare dată însă când tânărul căutător cerea jumătate de pahar de lapte primea un pahar plin şi pleca din casă cu dezamăgirea că Dumnezeu încă nu l-a pus faţă în faţă cu "aleasa"
Într-o zi în care vizita pastorală se desfăşura într-o casă în care locuia o fată de măritat pe care de departe tânărul evlavios nu o vedea în nici un fel atrăgătoare, a cerut iarăşi o jumătate de pahar de lapte. Spre surprinderea lui, fata i-a adus chiar o jumătate de pahar de lapte, după cum a cerut. Dezamăgit într-un fel, dar totodată sigur că această fată ascultătoare este aceea spre care l-a călăuzit Dumnezeu pentru căsătoria lui, tânărul a luat-o de nevastă, aşteptând încrezător binecuvântările lui Dumnezeu în viaţa lui de famile. Spre dezamăgirea lui, cea pe care o luase de nevastă era nu numai neatrăgătoare, dar şi foarte rea, ceea ce a făcut din viaţa bietului om un adevărat calvar.
Înr-una din zilele pline de scandal din casa celor doi, soţul a început să-şi exprime nedumerirea faţă de aceste permanente neînţelegeri care erau în casa lor.
-Nu ştiu de ce m-a pus Dumnezeu să mă căsătoresc cu tine, dacă nu ne putem înţelege în nici un fel?! Semnul pus înaintea lui Dumnezeu s-a împlinit foarte clar cănd a fost vorba de tine. Apropo, cum de mi-ai adus atunci chiar o jumătate de pahar de lapte după cum am cerut?
-Păi, numai atât am avut în casă în acel moment..."

joi, 2 octombrie 2008

Ştefan Augustin Doinaş

Mistreţul cu colţi de argint

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

miercuri, 1 octombrie 2008

BINELE, DUŞMANUL FOARTE BINELUI


Viaţa de credinţă este cu atât mai frumoasă cu cât este trăită mai profund.
N-am să uit niciodată, când faţă în faţă cu o radiografie spirituală, practicată mai ales de penticostali, l-am auzit pe omul lui Dumnezeu -prorocul- vorbindu-mi în numele Stăpânului său: "E vremea să te cobori în adâncuri ca acolo să te bucuri cu Dumnezeu, şi de acolo să scoţi resurse pentru poporul ce aşteaptă hrană de la Dumnezeu." De atunci mă tot strădiuesc spre adâncimi...
Creştini superficiali se găsesc la tot pasul, credincioşi care se mulţumesc cu condiţia lor căldicică de asemenea sunt mulţi, dar cred că adevăratul creştin, acela care gustă din puterile veacului viitor este "rara avis" în vremurile noastre, şi aceasta pentru ca prea adesea măsura evlaviei noastre este legată de rugăciunea zilnică pe care o facem, de versetele din Scriptură pe care le citim sau de participarea noastră la slujbele din biserică. Ne felicităm pe noi înşine, şi zicem:"Bine rob bun şi credincios...". Din nefericire acest "bine", ne deposedează de ceea ce este mai frumos în viaţa de credinţă, şi anume de foarte binele vieţii profunde cu Cristos.
E atât de frumoasă viaţa cu Dumnezeu!!!!!!!!!!!
Iov 11: 7-10 "Poti spune tu ca poti pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?"
Dumnezeu este bucuros să găsească oameni doritori să coboare în adâncuri spre a se desfăta cu adevărat în Domnul. Acolo e nu bine, ci FOARTE BINE.