marți, 27 octombrie 2009

BISERICA PENTICOSTALĂ ROMÂNĂ "ELIM" LISABONA - PORTUGALIA




Cred că românii sunt printre cei mai buni împlinitori ai poruncii lui Dumnezeu date la începuturile istoriei "umpleţi pământul". Da, români sunt pe toate meridianele şi ceea ce este frumos este că românul unde merge duce după el şi credinţa lui în Dumnezeu. Ajuns în Portugalia am fost plăcut surprins să găsesc o biserică de aproximativ 200 de români. O biserică formată din oameni sincer căutători de Dumnezeu, care deşi lucrează ziulica întreagă, nu pregetă să vină seara de la ora 8 la închinare. Am fost cu ei vineri seara la o adunare de tineret, sâmbătă seara la o adunare a familiştilor din biserică şi apoi duminică dimineaţa şi seara la serviciile lor obişnuite. Sigur că adunarea este formată din oameni foarte dedicaţi, în special tineri, care chiar dacă nu sunt penticostali pur sânge, ci credincioşi evanghelici adunaţi laolaltă prin interesul lor comun de a se închina şi care găsesc aici harul unei păstoriri cu totul speciale pe care le-o asigură Dumnezeu prin pastorul Ionuţ Ursaciuc. Chiar dacă şi aici, ca peste tot, sunt şi credincioşi care păstrează convingerea că numai ceea ce au primit ei este adevărul curat, pastorul Ursaciuc are darul lui Dumnezeu de a-i face pe toţi să se simtă acasă în adunare. Au rămas pilduitori pentru mine Ciprian şi Dana Miclăuş, credincioşi de factură baptistă, dar plini de dorinţa slujirii şi plini de râvnă pentru Domnul şi care fac casă bună cu penticostalii de aici implicându-se plini de pasiune în lucrarea lui Dumnezeu din biserică. O adunare plină de tineri, o orchestră cu multe viori şi mandoline, un grup de copii care participă şi ei cu mult suflet la închinare şi mulţi bebeluşi. Adunarea penticostală de aici este cu siguranţă o expresie a credincioşiei celor plecaţi dintre noi la lucru în Portugalia, oameni care au lăsat multe, dar nu l-au lăsat pe Domnul.



luni, 26 octombrie 2009

PO...PO...PORT...PORTU...PORTUGALIA



Da, e drept că m-am cam bâlbâit faţă în faţă cu ceea ce mi-a fost dat să văd în Portugalia. Trei zile au fost îndeajuns ca să rămân cu gura căscată în faţa a ceea ce am avut ocazia să văd la rudele noastre sus puse de la capătul Europei. Sunt sigur că sunt multe alte lucruri frumoase de văzut în Portugalia, dar pentru mine vizita pe care am făcut-o şi ceea ce mi-a fost dat să văd a fost suficient ca să înţeleg că poporul portughez nu şi-a consumat istoria de pomană, ci a lăsat o frumoasă moştenire celor astăzi trăitori pe pământul Portugaliei. Intenţionat nu i-am numit portughezi deoarece Lisabona, oraşul pe care l-am văzut este împestriţat cu tot soiul de feţe de tot soiul de culori că nu mai ştii cu adevărat dacă Portugalia este a portughezilor.
Lisabona oferă o frumoasă ţesătură de stiluri arhitectonice. Nicăieri vechiul şi noul nu sunt mai buni prieteni ca aici. Clădiri neruşinat de vechi, de care te miri că îndrăznesc să mai stea în picioare alături de clădiri noi cu o arhitectură mai mult decât obraznică pentru bătrânul continent. Da, m-am cam bâlbâit când am văzut podul Vasco da Gama, când am intrat în două dintre mallurile Lisabonei, când am stat cu picioarele pe cel mai occidental punct al Europei, adânc înfipt în Atlantic. Când gazdele mele m-au dus să văd oceanariul am stat literalmente cu gura căscată şi cu gândul plin de laude la adresa Creatorului. Vizita la Lisabona mi-a oferit ocazia să văd vieţuitoarele mării şi să înţeleg încă o dată ce mare este Dumnezeu.
Am fost binecuvânat la Lisabona. Gazdele mele, Ciprian şi Dana Miclăuş cu fiica lor Damaris şi cu bunicuţa mi-au făcut şederea atât de plăcută. Păstorul bisericii penticostale române de aici Ionuţ Ursaciuc m-a tratat regeşte aşteptându-mă personal la aeroport şi apoi făcându-şi timp pentru mine în fiecare zi chiar dacă are o familie numeroasă şi evindent responsabilităţi de familie şi de biserică.
Frumosă ţară Portugalia!



PODUL VASCO DA GAMA LUNG DE 17 KM

CEL MAI OCCIDENTAL PUNCT AL EUROPEI

GAZDELE MELE: PASTORUL URSACIUC ŞI CIPRIAN MICLĂUŞ

luni, 5 octombrie 2009

CRAINICII ÎMPĂRĂŢIEI - IOSIF BORCA



La numai 24 de ani Iosif Borca este deja un predicator cu mare impact în slujire. Am rămas profund impresionat de mesajele sale care demonstrează că acest tânăr predicator este un iubitor al Cuvântului, un om cu adevărat pasionat de predicare. Proaspăt absolvent al Institutului Teologic Penticostal, dar necăsătorit încă a înţeles că predicarea trebuie să fie preocuparea sa de căpătâi. Sigur că lucrează pentru a-şi câştiga existenţa, continuă să studieze înscris fiind la un masterat în management, dar toate acestea sunt doar preocupări adiţionale predicării. Mesajele lui, bine pregătite sunt pline de profunzime cu accent pe aspectul devoţional, şi sunt transmise cu multă pasiune. Inflexiunile verbale, însoţite de o gestică entuziastă fac din predicile lui Iosif Borca mesaje care pătrund fiinţa şi motivează la luarea de noi decizii. Vine dintr-un sat din zona Alba Iulia, un fel de Betleem neînsemnat, dar cred că dacă acest tânăr evanghelist va sta în dependenţă de Dumnezeu şi dacă va continua să slujească cu aceeaşi smerenie, cu siguranţă că vom auzi vorbindu-se tot mai mult de Iosif Borca. L-a ridicat Dumnezeu şi cred că are Cel Preaînalt mari planuri cu el dacă el nu va uita că Domnul este cel ce ridică şi cel ce coboară.

BISERICI PENTICOSTALE - "BETEL" GIROC JUD. TIMIŞ



Deşi este la doi paşi de Timişoara, până ieri nu am reuşit să văd Biserica Penticostală din Giroc în casă nouă. Îi cunosc pe cei ce se închină acolo de mai mulţi ani, dar de mai bine de un an beneficiază de o casă de închinare mai mult decât frumoasă. A fost construită prin aportul omului de afaceri Viorel Luca şi astăzi Girocul se bucură de un locaş de închinare penticostal excelent. Ieri i-am găsit pe penticostalii din Giroc la un serviciu de botez. Pastorul octogenar Constantin Leontiuc plin de satisfacţia de a se şti încă util în lucrarea lui Dumnezeu se ocupă cu multă consecvenţă de credincioşii de aici. Am găsit biserica plină, un grup coral de la Filadelfia Timişoara şi o orchestră formată în mare parte din copii cu mandoline în braţe, toţi aducându-şi contribuţia la lucrarea din biserică.