luni, 10 noiembrie 2008

A FI DOMN NU-I LUCRU MARE, A FI OM E DE MIRARE!


Biata fiinţă umană! Mereu în căutarea afirmării, scapă din vedere faptul că cea mai mare provocare care stă în faţa ei nu este alta decât aceea de a-şi găsi cu adevărat identitatea dată ei prin creaţie. Aspiraţiile umane colaterale care au ca scop afirmarea prin performanţe trecătoare nu fac decât să-i dea bietei fiinţe umane iluzia că este cineva. Ceea ce Dumnezeu a intenţionat atunci când a zis „să facem om” presupune mult mai mult decât o biată făptură alergătoare după performanţe dătătoare de imagine.
Adevărata imagine care-l împlineşte pe om şi-l mulţumeşte pe Creatorul lui este aceea pe care i-a întipărit-o Dumnezeu: imaginea de OM.
„Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”“ (Geneza 1:26)

OMUL ESTE OM când poartă chipul lui Dumnezeu, când face eforturi să-i semene celui ce l-a făcut.
OMUL ESTE OM cănd reuşeşte să stăpânească răul şi să se ridice deasupra lui
OMUL ESTE OM atunci când îşi îndeplineşte menirea de a lucra Gen.2:5
OMUL ESTE OM când poate să audă glasul lui Dumnezeu Gen.3:8

Niciun comentariu: