marți, 23 iunie 2009

CREŞTINUL ŞI IMPLICAREA ÎN POLITICĂ

Gabriel Liiceanu într-un interviu pentru Hotnews a făcut ieri câteva aprecieri demne de luat în considerare când a fost întrebat de ce nu se implică adevăraţii intelectuali români în politică. Mă întreb dacă aceste aprecieri nu ar trebui luate în considerare de toţi creştinii care vor să trăiască cu evlavie în Cristos? Sau dacă intelectualul trebuie să-şi respecte statutul său, oare creştinul se poate bălăcări în albia de porci a politicii?
Dar iată ce spune Liiceanu:

Avem imagini diferite despre ce este un intelectual si ce are el de facut intr-o societate. Un intelectual, asa cum ma consider eu pe mine, nu joaca pe acelasi teren de joc cu Becali, Vanghelie, Voiculescu sau Paunescu. Un intelectual care intra in mod nemijlocit pe scena politica isi pierde automat "tinuta" intelectuala dintr-un motiv foarte simplu: politica inseamna clipa de clipa compromis, pe cand viata unui intelectual presupune raportarea constanta la un sistem de valori. Aceste valori au fost selectate de-a lungul a peste doua milenii de cultura europeana si, pentru un intelectual umanist autentic, ele au devenit repere absolute. Cand faci politica, trebuie cursiv sa minti, trebuie sa faci combinatii care iti incalca principiile intime. Asadar, ai de ales. Nu am nimic impotriva intelectualilor care devin politicieni. Ei vor avea de facut un balet extrem de dificil. Dar, daca toti intelectualii ar deveni oameni politici, societatea si-ar pierde repere fara de care nu poate functiona. Trebuie sa ramana cineva liber de disciplina unui partid pentru a spune ceea ce foarte multi gandesc, ca un lucru este drept sau nedrept, ca o declaratie e mincinoasa sau nu, ca o societate printr-un anumit regim politic o ia razna. Pe scurt, problema este ca politicienii de la noi sa fie recoltati dintre oameni care fac compromisurile strict necesare unei vieti politice civilizate.

Poate că înlocuirea cuvântului intelectual cu cel de creştin va aduce mai multă lumină trepăduşilor politici din bisericile evanghelice din Romania.

3 comentarii:

Vasile spunea...

Inlocuiti in textul dvs. politica cu mass-media si veti obtine o retorica la fel de puternica pentru tinerea deoparte a crestinilor de mass-media.

Totusi, pentru ca dvs. ati gasit un interviu placut cu Liiceanu, inseamna ca nu toata mass-media e de aruncat la gramada, ca se poate face mass-media si decent.

La fel, in politica nu totul este negru.

Orice loc de unde lumina se retrage ramane in intuneric, nu? Spun un truism. Si atunci sugerati ca din politica crestinii ar trebui sa se retraga, sau sa nu se atinga? Eu cred ca Vrajmasul se bucura foarte mult la gandul ca ii ramane lui toata scena. Isi freaca mainile de bucurie.

Vasile spunea...

Gand la gand cu bucurie. Azi am dat si peste un politician (ambasador) crestin.

Ioan Grosanu spunea...

Vasile,
Eu încerc să înţeleg argumentaţia ta, dar frumoasa ta exprimare cu lumina care se retrage şi lasă în urmă întuneric cred că spune tot. Mă întreb unde e lumina aceea despre care vorbeşti? Din câte ştiu numai în acest mandat sunt şapte parlamentari români care se prezintă a fi evanghelici. Ai zărit vreo luminiţă? Ai auzit vreo reacţie a lor privitor la neincriminarea incestului în celebrul de acum cod penal? Ce să mai vorbesc despre alte situaţii în care luarea lor de poziţie era aşteptată. Faptul că sunt nevăzuţi mă face să cred că s-au transformat luminiţele în întuneric nu prin retragerea lor ci pentru că nici unul dintre ei nu pot să prezinte un punct de vedere personal, deoarece vorba lui Liiceanu, ei s-au înjugat la jugul unui partid care le spune şi cum trebuie să gândească.
Poate îmi spui ceva realizări importante ale celor ce evanghelici fiind au stat în jilţurile parlamentare în perioada postcomunistă. Nu sunt naiv să aplaud pe cei ce vin în biserici în campaniile electorale spunându-ne că au grup de rugăciune în Parlament (nu ştiu de ce nu-l au şi acasă şi în biserici) sau cei ce ne spun că...

Eu însă aş pute să nominalizez evanghelici care intraţi în politică şi-au lăsat uitate principiile şi s-au întuuuuuunecat de tot.
Nu uita că Diavolul a stat pe un munte înalt lângă Domnul, i-a arătat toate împărăţiile pământului şi spunând "Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc."
Luca 4:6 Politica aş îndrăzni eu să spun este tot ce aparţine Diavolului pe acest pământ. Think about that!