ADRIAN PĂUNESCU - PIESĂ ÎN DOUĂ ACTE

Ştirile despre starea critică a sănătăţii poetului Adrian Păunescu mă fac să mă întreb dacă nu cumva suntem aproape de căderea cortinei peste primul act al piesei în care el însuşi a fost actorul principal. Am iubit mult poezia păunesciană şi am urmărit cu emoţii scene memorabile din acest prim act. Au fost indiscutabil şi scene faţă de care mi-am exprimat dezacordul şi chiar indignarea. Astăzi, cu oarecare strângere de inimă mă gândesc la ceea ce-i stă înainte poetului în actul al doilea. Dacă în parte am putut fi spectatori la actul întâi, la cel de-al doilea nu vom avea acces. Se joacă cu uşile închise. "O, biet actor/O, biet artist/Rolurile mor/Viaţa e un teatru trist.

ADRIAN PĂUNESCU - ACTORUL
O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viaţa e un teatru trist.

Actorul a ieşit în stradă,
Să-şi cumpere ceva salam,
Era în haine de paradă,
Ca Voievod peste un neam.

Printre maşini, printre tramvaie
Actorul se grăbea firesc
Urma să vină-un nor de ploaie
Perucile se dezlipesc.

Şi când s-a aşezat la coadă
Cu paloş, mantie şi scut
Deodată oamenii din stradă
Ca Voievod l-au cunoscut.

S-au dat deoparte cu sfială
Mulţimea toată murmura
Văzându-i hainele de gală
Să ne trăieşti Măria-Ta!

Republicani, mă rog, cu toţii
Descoperiseră alt mod
De-a da cuvânt la noi emoţii
Şi se-nchinau la Voievod.

Dar ploaia a venit deodată
Şi ei văzând cu ochii lor
Întreaga-i faţă demachiată
I-au aruncat un fel de plată:
Lăsaţi-l dracu', e-un actor.

O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viaţa e un teatru trist.