sâmbătă, 28 noiembrie 2009

PENTICOSTALII ROMÂNI DIN IRLANDA - BETEL DUBLIN



Pentru prima dată mi-a fost dat să ajung în Irlanda la invitaţia tinerilor din Biserica Penticostală Română "Betel". Românii penticostali de aici se adună în câteva biserici, dar cea mai mare dintre ele este de departe Betelul (vezi clădirea de mai sus). Bistriţeni, bihoreni, bănăţeni, bucovineni, toţi cu B de la betelişti formează această biserică. Pastorul, Lazăr Ometiţă face eforturi susţinute să-i ajute pe toţi aceştia şi pe mulţi alţii împreună cu ei să găsească un cadru spiritual adecvat nevoilor diverse ale celor ce se închină aici.
Cu siguranţă Betelul dublinist este binecuvântat cu nişte tineri absolut speciali. Valerian Jurje, Călin Oniţiu, Avram Hădărău, Nicu Clipa, Traian Ileni, Adi Pop, Alex Buzilă sunt numai câteva nume ale celor ce fac ca lucarea tineretului să fie cu adevărat o binecuvântare pentru românimea de aici. Organizarea lor exemplară precum şi seriozitatea cu care privesc spre ceea ce le-a încredinţat Domnul fac din lucrarea de tineret o adevărată maşinărie de război împotriva Diavolului care vrea să pună stăpânire peste tinerele vieţi ale românilor de aici. O maşinărie eficientă, deoarece tineri care departe fiind de părinţii lor credincioşi şi de biserica în care au crescut sunt aici în Irlanda motivaţi să continue să-l slujească pe Domnul în acest cadru binecuvântat.

2 comentarii:

Anonim spunea...

fr. Ioan Diaconu pe unde este slujitor? la Betel?

Anonim spunea...

Cui ii pasa de necazurile celorlalti? avem fiecare atat de multe probleme incat ne lipseste ragazul pentru problemele altora. Ca sa faci pe cineva sa te asculte trebuie sa platesti cumva: in bani, in rugaciuni, sau in credinta. Ascultatorul de profesie isi va face meseria, dar asta nu inseamna nicidecum descatusare durabila. Noi dorim sa ne destainuim in mod liber, spontan, fara nici un fel de remuscare ulterioara. Purificarea prin spovedanie nu depinde de cel care asculta, ci de cel care doreste sa-si deschida inima. A avea inima deschisa inseamna a asculta, nu doar la tine insuti, ci la fiecare influenta, la fiecare miscare din jurul tau. Ca va fi sau nu va fi posibil sa facem ceva tangibil cu ceea ce auzim, ramane de vazut, dar simplul fapt de a fi deschisi aduce cu sine propria actiune. O asemenea ascultare purifica inima, curatind-o de toate lucrurile mintii. Ascultarea cu mintea este simpla flecareala, in ea nu exista eliberare nici pentru noi nici pentru ceilalti; ea este doar o continuare a suferintei.Solutiile colective, in care atat de multi se incred cu disperare, nu sunt niciodata adecvate. Pentru a intelege chinul si tulburarea ce exista inauntru nostru, cum exista si in lume, trebuie mai intai sa gasim claritatea inlauntru nostru, iar aceasta claritate rezulta dintr o gandire corecta. Este o claritate care nu trebuie organizata, caci nu poate fi schimbata cu alta. Gandirea unui grup organizat e doar repetitiva. Claritatea nu este rezultatul unei afirmatii verbale, ci al unei intense auto constientizari si al unei gandiri corecte. Gandirea corecta nu este consecinta unei simple cultivari a intelectului, nici conformarea la un model, oricat de valoros si nobil ar fi acesta. Gandirea corecta rezulta din autocunoastere. Fara a te intelege pe tine insuti nu ai o baza de gandire; fara autocunoastere, ceea ce gandesti nu este adevarat.

In oameni se afla speranta, nu in societate, nici in sisteme, nici in sisteme religioase organizate, ci in tine si in mine". Religiile organizate, cu intermediarii lor, cu cartile lor sfinte, cu dogmele, ierarhiile si ritualurile lor, ofera doar o falsa solutie problemei de baza. Cand citezi Bhagavad Gita sau Biblia, sau unele Carti Sacre chineze, fara indoiala ca nu faci altceva decat sa repeti. Si ceea ce repeti nu reprezinta adevarul; este un neadevar, deoarece adevarul nu poate fi repetat. Un neadevar poate fi amplificat, expus si repetat, dar adevarul nu; iar cand repeti adevarul, el inceteaza de a mai fi adevar si, prin urmare, cartile sfinte sunt lipsite de importanta.

Doar prin autocunoastere si nu prin credinta in simbolurile altcuiva, poate ajunge omul la realitatea eterna, unde fiinta sa isi are originea. Credinta intr o adecvare totala si intr o valoare superlativa a unui sistem de simboluri dat, oricare ar fi el, nu ne duce la eliberare, ci la istorie, la aceleasi vechi dezastre. Credinta dezbina in mod inevitabil. Daca ai o credinta anume, sau cauti siguranta in credinta ta, te separi de cei care cauta siguranta intr o alta forma de credinta. Toate credintele organizate se intemeiaza pe separare, chiar daca propovaduiesc infratirea. Omul care a rezolvat cu succes problema relatiilor sale cu cele doua lumi, cea de date si cea de simboluri, este un om care nu are credinte. In ce priveste problemele practice ale vietii, el accepta o serie de ipoteze de lucru care i servesc scopurile, dar carora nu le da mai multa importanta decat unei unelte sau unui instrument. In privinta semenilor sai, si a realitatii pe care acestia se bazeaza, el are experientele directe ale dragostei si intelegerii.Cu respect constantin