

Cred că românii sunt printre cei mai buni împlinitori ai poruncii lui Dumnezeu date la începuturile istoriei "umpleţi pământul". Da, români sunt pe toate meridianele şi ceea ce este frumos este că românul unde merge duce după el şi credinţa lui în Dumnezeu. Ajuns în Portugalia am fost plăcut surprins să găsesc o biserică de aproximativ 200 de români. O biserică formată din oameni sincer căutători de Dumnezeu, care deşi lucrează ziulica întreagă, nu pregetă să vină seara de la ora 8 la închinare. Am fost cu ei vineri seara la o adunare de tineret, sâmbătă seara la o adunare a familiştilor din biserică şi apoi duminică dimineaţa şi seara la serviciile lor obişnuite. Sigur că adunarea este formată din oameni foarte dedicaţi, în special tineri, care chiar dacă nu sunt penticostali pur sânge, ci credincioşi evanghelici adunaţi laolaltă prin interesul lor comun de a se închina şi care găsesc aici harul unei păstoriri cu totul speciale pe care le-o asigură Dumnezeu prin pastorul Ionuţ Ursaciuc. Chiar dacă şi aici, ca peste tot, sunt şi credincioşi care păstrează convingerea că numai ceea ce au primit ei este adevărul curat, pastorul Ursaciuc are darul lui Dumnezeu de a-i face pe toţi să se simtă acasă în adunare. Au rămas pilduitori pentru mine Ciprian şi Dana Miclăuş, credincioşi de factură baptistă, dar plini de dorinţa slujirii şi plini de râvnă pentru Domnul şi care fac casă bună cu penticostalii de aici implicându-se plini de pasiune în lucrarea lui Dumnezeu din biserică. O adunare plină de tineri, o orchestră cu multe viori şi mandoline, un grup de copii care participă şi ei cu mult suflet la închinare şi mulţi bebeluşi. Adunarea penticostală de aici este cu siguranţă o expresie a credincioşiei celor plecaţi dintre noi la lucru în Portugalia, oameni care au lăsat multe, dar nu l-au lăsat pe Domnul.


