miercuri, 11 martie 2009

BISERICI PENTICOSTALE - "EBEN-EZER" BOCŞA



Biserica din Bocşa Montană, cu numele Eben-Ezer era astăzi la un serviciu special de evanghelizare. Chiar dacă adunările ei se desfăşoară într-o clădire veche şi mereu modificată spre a fi mai spaţioasă, această clădire era azi renovată şi de departe arăta a casă bine gospodărită. Adunarea formată din aprox. 300 de persoane se vedea de la distanţă că era flămândă după Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu şi sigur că asta e semn bun în orice biserică. Pastorul bisericii fr. Manciu Ioan nu era prezent din motive de sănătate, dar serviciul a fost condus de fr.Gicu Merticariu, prezbiterul care a fost de curând ales conducător al bisericii.
Tinerii din biserică au avut o bogată contribuţie la închinarea din această seară. Cântările lor au adus un suflu ceresc în adunare, mai precis pentru cei cu ochii sufletului deschişi ei au adus cerul întreg în Biserica Eben-Ezer. A fost bine la Bocşa şi la capătul acestu serviciu zic şi eu "Eben-Ezer" (Galateni 6:7-9)

3 comentarii:

Anonim spunea...

Nu-i nimic, ca e mica sau ca e veche inseamna ca nu ati fost cersetorii in tari straine si vati descurcat voi cu ajutorului DomnuluiCe folos ca altele sunt mari si lasa toate porcariile si oricum sa se poarte Exact calea ce-a larga o au sau multii chemati putinii alesi Voi nu ziceti ca este mica sau veche cit timp lucreaza puterea DUHULUI SFINT in popor si va calauzeste este bine/ DOMNUL DUMNEZEU SA VA DE-A PUTERE SI SA VA CALAUZEASCA

Anonim spunea...

Mai frumoase sunt bisericile ortodoxe cu turle si viu colorate dar ce folos ca in ziua Domnului sunt goale si nu vin ctestinii sa se bucure ca au unde isi pleca genunchii.Biserica Eben-Ezer poate nu e atat de mare si grandioasa dar e plina ochi de crestini setosi dupa Hristos plini de viata si cel mai important ca ISUS intra de fiecare data cand se intalnesc fratii si sta cu ei la masa.

Anonim spunea...

Am avut harul sa cunosc pastorul acestei biserici,pe fratele Manciu prin mainile caruia dumnezeu m/a vindecat.La varsta de 22 de ani am fost data acasa de medici fara nici o sansa de viata.Suferinta era cu atat mai mare cu cat aveam si un copil mic de crescut.Impreuna cu sotul meu am realizat ca numai Dumnezeu se poate atinge de mine si asa a fost.Am fost vindecata pe loc si de atunci au trecut 14 ani,Domnul nea dat inca doi copii si prin harul lui suntem o familie minunata.Fiti binecuvantati de domnul in continuare .