EVANGHELIA PE A TREIA PAGINĂ A SCRIPTURII

EVA - PRIMA MIREASĂ CA PREFIGURARE A BISERICII - ULTIMA MIREASĂ

Biserica, văzută de noi oamenii ca vehicul folosit de Dumnezeu pentru mântuirea şi apropierea oamenilor de Sine este prezentată pe paginile Scripturii drept o capodoperă divină menită să fie pentru veşnicie părtaşă a binecuvântatei prezenţe a lui Isus Cristos împreună cu care va stăpâni toate lucrurile. În mod metaforic Biblia prezintă pe Domnul Isus Cristos drept mire iar Biserica drept mireasă. Istoria este în aşteptarea marelui eveniment cosmic care este nunta Mielului.

Pe această a treia pagină a Scripturii găsim un pasaj Genesa 2: 18-24, care este „o umbră a lucrurilor viitoare” prin prezentarea Evei înaintea lui Adam ca pe un tablou care prefigurează cea din urmă nuntă în care Biserica este adusă înaintea celui numit „ escathos Adamos” adică înaintea lui Isus Cristos mirele ceresc. Dacă prima nuntă de pe pământ ne oferă o imagine în umbră a ultimei nunţi cosmice, atunci prima mireasă –Eva- ne oferă o imagine în umbră a ceea ce este ultima mireasă –Biserica.

O privire aruncată asupra Evei ne va ajuta să înţelegem câteva lucruri despre Biserică şi despre importanţa ei în planul veşnic al lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.

I. BISERICA SE NAŞTE CA REZULTAT AL PLANULUI DIVIN v.18
- Unicitatea Bisericii. O singură mireasă pentru Cristos
- Nimic nu-l satisface pe Cristos, decât o Biserică fără pată şi fără zbârcitură, aşa cum nici o altă creatură a lui Dumnezeu nu l-a putut satisface pe Adam

II. BISERICA SE NAŞTE ÎN URMA UNUI SOMN ADÂNC – moartea lui Cristos v.21
- Biserica este făcută din acelaşi material care este în Cristos
- Biserica poartă pe pământ elementele divinităţii - este născută din Cristos.

III. BISERICA ESTE OPERA LUI DUMNEZEU
- Nu este produsul ambiţiilor omeneşti
- Nu ete o adunare pusă la cale de om

IV. BISERICA LA SFÂRŞIT ESTE ADUSĂ LA CRISTOS
- Ea este cea în care Cristos îşi găseşte plăcerea
- Ea va fi pentru totdeauna cu Isus Cristos

Sansa oferită de Dumnezeu oricărui om este aceea de a se lăsa încorporat de Duhul Sfânt în Biserică şi astfel să se poată bucura de fericire veşnică.