SANCTA SIMPLICITAS

Ian Huss, marele reformator al Boemiei atunci când a fost condamnat la ardere pe rug de către un conciliu catolic pentru învăţăturile sale considerate eretice, a stat faţă în faţă cu o scenă care l-a obligat să rostească aceste cuvinte: SANCTA SIMPLICITAS. În timp ce el era legat de stâlpul care avea să îngrămădească în jurul lui lemnele ce urmau să-l ardă împreună cu ele, o biată bătrânică “convinsă” că lucrează pentru binele lui Dumnezeu stârpind erezia prin arderea ei pe rug, a luat şi ea un braţ de vreascuri pe care s-a grăbit să le pună pe rugul ce se forma în jurul lui Huss. Poate credea că în felul acesta îşi va câştiga un loc în rai şi tocmai de aceea cuvintele reformatorului au fost SANCTA SIMPLICITAS.
Zilele trecute mi-a fost dat să văd într-o biserică, prezentă la închinare o tânără, vai prea tânără domnişoară, care purta baticul cam în acelaşi fel în care îl poartă femeile în lumea musulmană, probabil cu gândul că astfel va împlini voia lui Dumnezeu şi Cuvântul Scripturii din 1 Corinteni 11. Colţurile baticului care coborau lungi pe piept, din când în când se dădeau la o parte şi lăsau să se vadă pe partea din faţă a vestei pe care o purta simbolul Playboy – iepuraşul. Ce legătură o fi între acoperirea capului şi Playboy? Chiar nici una, decât... SANCTA SIMPLICITAS.