duminică, 5 octombrie 2008

CĂLĂUZIREA DUPĂ SEMNE


Toţi vrem să cunoaştem voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră şi am vrea să fim călăuziţi de El faţă în faţă cu marile decizii ale vieţii. Este oare acesta un mod de călăuzire pentru credincioşii care-l au cu ei pe Mângâietorul, Duhul Adevărului?

"Un tânăr tomnatic, plin de dorinţa de a-şi găsi o parteneră de viaţă după voia lui Dumnezeu, se adresează păstorului spunându-i despre bunele sale intenţii şi în acelaşi timp cerând ajutorul şi colaborarea păstorului în căutările sale.
-Frate păstor, când mergeţi în vizite pastorale la familii în care se găsesc fete de măritat vă rog să mă luaţi şi pe mine ca să vă însoţesc şi trag nădejde că Dumnezeu mi-o va arăta pe aceea pe care mi-a pregătit-o El.
-Dar cum crezi că ţi-o va arăta Dumnezeu pe aceea care este potrivită pentru tine, întrebă păstorul.
-Ştiţi, eu am pus un semn înaintea lui Dumnezeu, ca să cer de la fetele pe care le vom vizita o jumătate de pahar de lapte, şi aceea care mă va asculta şi îmi va da nu un pahar plin, ci chiar jumătate cum cer eu, se va dovedi ascultătoare şi va fi cea rânduită de Dumnezeu pentru mine.
Păstorul, plin de dorinţa de a-l ajuta pe acest tânăr în căutările sale după o parteneră de viaţă l-a invitat să-l însoţească ori de câte ori vizita vreo famile în care erau fete de vârsta măritişului. De fiecare dată însă când tânărul căutător cerea jumătate de pahar de lapte primea un pahar plin şi pleca din casă cu dezamăgirea că Dumnezeu încă nu l-a pus faţă în faţă cu "aleasa"
Într-o zi în care vizita pastorală se desfăşura într-o casă în care locuia o fată de măritat pe care de departe tânărul evlavios nu o vedea în nici un fel atrăgătoare, a cerut iarăşi o jumătate de pahar de lapte. Spre surprinderea lui, fata i-a adus chiar o jumătate de pahar de lapte, după cum a cerut. Dezamăgit într-un fel, dar totodată sigur că această fată ascultătoare este aceea spre care l-a călăuzit Dumnezeu pentru căsătoria lui, tânărul a luat-o de nevastă, aşteptând încrezător binecuvântările lui Dumnezeu în viaţa lui de famile. Spre dezamăgirea lui, cea pe care o luase de nevastă era nu numai neatrăgătoare, dar şi foarte rea, ceea ce a făcut din viaţa bietului om un adevărat calvar.
Înr-una din zilele pline de scandal din casa celor doi, soţul a început să-şi exprime nedumerirea faţă de aceste permanente neînţelegeri care erau în casa lor.
-Nu ştiu de ce m-a pus Dumnezeu să mă căsătoresc cu tine, dacă nu ne putem înţelege în nici un fel?! Semnul pus înaintea lui Dumnezeu s-a împlinit foarte clar cănd a fost vorba de tine. Apropo, cum de mi-ai adus atunci chiar o jumătate de pahar de lapte după cum am cerut?
-Păi, numai atât am avut în casă în acel moment..."

2 comentarii:

Anonim spunea...

Se vede treaba, ca si Dumnezeu are simtul umorului, uneori... ;) Poate ca nu mereu il intelegem, dar...
Talcul povestirii poate fi: Sa ne fie invatatura de minte, sa ne luam mai multe elemente de siguranta, alta data! :)

Nelu Filip spunea...

Cu siguranţă, Dumnezeu are simţul umorului! Tocmai de aceea îl avem şi noi oamenii, care să nu uităm, suntem creaţi după chipul şi asemănarea Sa. Umorul lui Dumnezeu este presărat în multe locuri din Scriptură. (ex. 1 Sam.5:1-5, Psalmi 2:4, 59:7-9 etc)
Folosim umorul şi cred că este normal să râdem de apucăturile rele ale oamenilor sau de naivitatea lor, dar de aici şi până la a râde de ceea ce e sfânt, trebuie să fie o distanţă foarte mare. Şi această distanţă este foarte periculoasă...
Tâlcul povestirii? Nu fugi de responsabilitatea de a lua decizii mature, aruncând-o asupra lui Dumnezeu!
Elemente de siguranţă? Da, dar nu acelea la care intuiesc că te referi, deoarece umorul nu se îndreaptă spre Dumnezeu, ci spre omul naiv şi iresponsabil din povestire.
Cand vorbim despre Dumnezeu e bine să ne dăm pălăria jos de pe cap. Dacă o avem...
Fii binecuvântată cu har ceresc!