EVANGHELIA PE A DOUĂZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII

COMPROMISURI ÎN VIAŢA DE CREDINŢĂ

Genesa 20:1-18

O poruncă foarte des repetată pe paginile Sfintelor Scripturi (după părerea lui Richard Wurbrand de 366 de ori), este „NU TE TEME”
De foarte multe ori însă, în viaţa de credinţă teama îl împinge pe credinciosul slăbit în credinţă să facă compromisuri nedemne pentru statutul său. Avraam, omul credinţei, învingător al atâtor împăraţi este acum din nou copleşit de frică şi pus în situaţia de a căuta el singur soluţii de scăpare apelând la soluţii de compromis spiritual cu care încerca să înlocuiască ceea ce îi lipsea din credinţa sa.
Sunt câteva lecţii pe care suntem chemaţi să le învăţăm din acest trist episod al vieţii patriarhului.

I COMPROMISUL ADUCE DUPĂ SINE ALT COMPROMIS
- Avram mai păcătuise în acelaşi fel Genesa 12:10
- Păcatul cheamă alt păcat

II COMPROMISUL PUNE ÎN PERICOL RELAŢIA CREDINCIOSULUI CU DUMNEZEU
- Te determină să faci fapte neplăcute lui Dumnezeu
- Te determină să rosteşti cuvinte neplăcute lui Dumnezeu

III COMPROMISUL PUNE ÎN PERICOL FAMILIA CREDINCIOSULUI
- Consecinţele compromisului îi afectează pe cei apropiaţi
- Mărturia celui credicios este afectată în familie

IV COMPROMISUL PUNE ÎN PERICOL PE CEI NECREDINCIOŞI
- Nu mai pot să vadă mărturia credinţei
- Atrag mânia lui Dumnezeu asupra lor

Credincioşii nu trebuie să se teamă în faţa ameninţărilor vieţii, ci sunt chemaţi să rămână cu demnitate lângă Dumnezeu fără a îngădui prezenţa compromisului în viaţa lor. Doamne ajută!

EVANGHELIA PE A NOUĂSPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII

PIEDICI ÎN CALEA MÂNTUIRII

Genesa 19:12-29

Mânturea este un imperativ. Ea este pusă înaintea fiecărui om şi depinde de felul în care fiecare înţelege acest imperativ. O zi a revărsării mâniei aprinse a lui Dumnezeu este iminentă, dar în bunătatea sa Cel Preaînalt îi cheamă pe oameni, îi avertizează şi îi îndeamnă să iasă din lume spre locul izbăvirii.

Tabloul ieşirii lui Lot şi a familiei lui din Sodoma este o ilustrare grăitoare şi plină de învăţătură privitoare la mântuirea omului care stă faţă în faţă cu mânia lui Dumnezeu.

Există o serie de piedici în calea oamenilor, care îi ţin departe de mântuire:

I. STĂRUINŢA ÎN PĂCAT ÎI ORBEŞTE PE OAMENI CA SĂ NU VADĂ NEVOIA DE MÂNTUIRE
- Oamenii din Sodoma nu au vrut să vadă felul diferit de viaţă al lui Lot
- Oamenii din Sodoma au rămas surzi în faţa oricăror avertismente şi stăruiau în păcat
- Oamenii din Sodoma au ajuns orbi datorită propriului lor păcat

II. VORBIREA UŞURATICĂ A CELOR CREDINCIOŞI POATE SĂ CREEZE CONFUZIE PENTRU CEI PIERDUŢI
- Ginerii lui Lot îşi cunoşteau socrul
- Se pare că Lot glumea adesea chiar şi cu lucrurile serioase
- Ginerii lui Lot s-au pierdut din cauza vorbirii uşuratice a lui Lot

III. INIMA ÎMPĂRŢITĂ ÎI ŢINE PE MULŢI DEPARTE DE MÂNTUIRE
- Nevasta lui Lot cunoştea mesajul mântuirii
- Nevasta lui Lot a avut experienţe cu Domnul (îngeri în casa lor)
- Nevasta lui Lot nu a fost dedicată pe deplin mântuirii şi a pierit

Mântuirea trebuie tratată cu multă seriozitate şi nimeni nu are voie să uite că ea este urgentă pentru că judecata lui Dumnezeu este iminentă. Când înţelegem acest adevăr vom căuta să eliminăm orice piedici care stau între noi şi mântuire.

EVANGHELIA PE A OPTSPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII

PROMISIUNILE LUI DUMNEZEU – CEC ÎN ALB?

Genesa 18:19

Fiecare dintre noi ne concentrăm asupra promisiunilor lui Dumnezeu, le întoarcem pe toate părţile şi aşteptăm cu sufletul la gură să vină vremea împlinirii lor în viaţa noastră. De multe ori însă ne ridicăm semne de întrebare şi chiar trăim dezamăgiri faţă în faţă cu anumite promisiuni divine a căror împlinire am aşteptat-o în zadar.
Să fi uitat Domnul de ceea ce a promis? Sau se poate oare să nu se ţină Dumnezeu de cuvânt? NU, CATEGORIC NU! Domnul îţi ţine totdeauna făgăduinţele, dar trebuie să înţelegem că împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu este totdeauna condiţionată de un cadru propice împlinirii lor, cadru pe care suntem chemaţi să îl creem noi.

Pasajul luat astăzi în discuţie ne face să înţelegem că făgăduinţele lui Dumnezeu nu sunt un cec în alb, ci ele sunt o demonstraţie a bunăvoinţei lui Dumnezeu de a binecuvânta atunci când are ce să binecuvânteze.
Ca să te bucuri de împlinirea promisiunilor divine trebuie să ai în vedere următoarele lucruri:

I. SĂ ŢII CU CREDINCIOŞIE CALEA LUI DUMNEZEU
- cei ce umblă cu Dumnezeu nu umblă pe o cale trasată de ei înşişi,ci pe una trasată de Domnul
- calea lui Dumnezeu presupune respectarea traseului şi a regulilor de drum

II. SĂ FACI CE ESTE DREPT

- să fii drept în cuvânt (să te ţii tu însuţi de promisiuni)
- să fii drept în faptă
- să fii drept în atitudini

III. SĂ FACI CE ESTE BINE
- binele în faţa lui Dumnezeu
- binele faţă de oameni
- binele faţă de tine însuţi

IV. SĂ INFLUENŢEZI ŞI PE ALŢII ÎN A ŢINE CALEA DOMNULUI
- prin exemplul personal
- prin învăţătură

Aplicarea acestor principii în viaţa de zi cu zi, precum şi credinţa în Dumnezeu şi promisiunile sale va aduce vremea mult aşteptată a împlinirii cuvintelor rostite de Cel Preaînalt pentru viaţa ta.

EVANGHELIA PE A ŞAPTESPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII

ESTE CEVA PREA GREU PENTRU DOMNUL?

Genesa 18:1-15 (v.14.a)

Credinţa noastră este adesea pusă la încercare. Suntem mereu confruntaţi cu situaţii care par a fi de netrecut, situaţii ce par a fi imposibile. Cineva spunea însă despre Dumnezeu că este specialist în a rezolva probleme imposibile. Într-adevăr, nimic nu este prea greu pentru Domnul.

I. PENTRU OM ESTE PREA GREU SĂ SE URCE LA DUMNEZEU, DAR PENTRU DUMNEZEU NU ESTE PREA GREU SĂ SE COBOARE LA OM
- Dumnezeu se coboară acolo unde Avraam îşi trăia viaţa de zi cu zi
- Dumnezeu petrece timp în prezenţa lui Avraam şi a familiei lui

II. PENTRU OM ESTE PREA GREU SĂ COMUNICE ÎN TERMENII LUI DUMNEZEU, DAR PENTRU DUMNEZEU NU ESTE PREA GREU SĂ COMUNICE ÎN TERMENII OMULUI
- Omul nu are categorii intelectuale suficient de înalte spre a pricepe înţelepciunea lui Dumnezeu
- Dumnezeu în chip de om îi vorbeste lui Avraam spre a se face înţeles de acesta

III. PENTRU OM ESTE PREA GREU SĂ-I FACĂ LUI DUMNEZEU DARURI MARI, PE MĂSURA STĂPÂNULUI UNIVERSULUI, DAR LUI DUMNEZEU NU-I ESTE PREA GREU SĂ PRIMEASCĂ DARURI MICI PE CARE OMUL I LE FACE CU DRAGOSTE
- Dumnezeu primeşte ospitalitatea lui Avraam
- Dumnezeu primeste cu bucurie darul de mancare al lui Avraam

IV. PENTRU OM ESTE PREA GREU SĂ VADĂ DINCOLO DE NEPUTINŢA LUI, DAR LUI DUMNEZEU NU-I ESTE PREA GREU SĂ-ŞI ARATE PUTEREA SA ÎN NEPUTINŢA UMANĂ
- Avraam şi Sara nu puteau crede în fertilitate la vârsta lor
- Nimeni dintre oameni nu mai puteau crede în fertilitatea unor oameni de 90 şi 100 de ani
- Dumnezeu vorbeşte acum în termeni precişi: la anul pe vremea aceasta

Credinţa este pusă la încercare, dar ferice de cei care dovedesc încredere deplină în Domnul. Nimic nu este prea greu pentru El.

EVANGHELIA PE A CINCISPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII

Credinciosul faţă în faţă cu promisiunile lui Dumnezeu

Genesa 16:1-6

Viaţa de credinţă este trăită pe baza promisiunilor lui Dumnezeu. Ele dau putere de trăire, ele dau entuziasm de slujire şi ele oferă ideal credinciosului. Felul în care ne raportăm la promisiunile divine va determina calitatea vieţii noastre de credinţă şi felul în care rămânem lângă Dumnezeu.
Avram a primit în nenumărate rânduri promisiunea că va deveni tatăl multor neamuri, că va avea o sămânţă de urmaşi, dar scurgerea timpului a fost o mare încercare pentru Avram şi credinţa lui, mai ales că biologic vorbind se apropia de vârsta la care era din ce în ce mai greu să poată deveni tată. Aici, Avram face câteva greşeli ce merită a fi luate în considerare de toţi cei ce vor să nu repete greşelile lui Avram.

I. ESTE O GREŞALĂ SĂ ÎŢI PIERZI RĂBDAREA
- Avram nu a mai avut răbdare
- răbdarea este o virtute indispensabilă credinciosului
- nerăbdarea intr-un asemenea context este soră cu necredinţa

II. ESTE O GREŞALĂ SĂ ASCULŢI DE SFATURILE CELOR NEFAMILIARIZAŢI CU CUVÂNTUL DOMNULUI
- Avram ascultă de Sarai, femeia care nu avusese o relaţie personală cu Domnul
- Omul necredincios, oricât de bine intenţionat ar fi nu poate da sfaturi care au în vedere voia Domnului

III. ESTE O GREŞALĂ SĂ ACCEPŢI OBICEIURI PĂGÂNE DUPĂ CE AI PLĂTIT PREŢUL UMBLĂRII CU DOMNUL
- Avram locuise ca străin zece ani în Canaan
- Acum după atâta vreme, la îndemnurile Saraiei, Avram face ca şi cananiţii.(înlocuirea soţiei cu roaba era obicei cananit)

IV. ESTE O GREŞALĂ SĂ ACŢIONEZI ÎNAINTE DE A-L CONSULTA PE DOMNUL
- Avram auzise de multe ori pe Domnul
- De data aceasta după sfatul Saraiei, Avram ascultă mai mult de firea păcătoasă în loc să-l întrebe pe Domnul

Aceste greşeli duc la adevărate dezastre în viaţa credincioşilor. Avram avea să plătească un preţ greu pentru aceste greşeli.
În drumul nostru spre Patria Cerească avem datoria să rămânem vegheatori spre a nu face greşelile pe care le-a făcut Avram şi astfel să avem de suferit.
Făcând prioritate din voia lui Dumnezeu, vom evita acest drum al greşelilor şi vom rămâne fericiţi cu Domnul

EVANGHELIA PE A PAISPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII

Credinciosul faţă în faţă cu succesul

Genesa 14:17-24

Cele mai multe victime în războaiele spirituale le-a făcut succesul. Biblia abundă de exemple ale oamenilor care au devenit victime ale propriului lor succes. De fapt nu este de mirare că de cele mai multe ori după un mare succes vin şi cele mai mari ispite. (exemplu: Proorocul Ilie după succesul de pe Muntele Carmel se confruntă cu ispita ameninţărilor Izabelei în faţa cărora nu poate să mai facă faţă; Domnul Isus după experienţa de succes din timpul botezului în Iordan se confruntă cu marile ispite ale Diavolului din pustie)
Pasajul de faţă ni-l prezintă pe Avram după marele succes al biruinţei obţinute în lupta cu aceşti împăraţi, ameninţat de periculoase ispite pentru condiţia sa spirituală.

I. SUCCESUL ÎL PLASEAZĂ ÎNTR-O CONDIŢIE SOCIALĂ ÎNALTĂ - pericolul anturajului
- Avaram se vede dintr-o dată printre împăraţi v.17, 18
- Avram este expus unei presiuni a anturajului (va rămâne el acelaşi?)

II. SUCCESUL ÎL PLASEAZĂ ÎNTR-O CONDIŢIE MATERIALĂ MAI BUNĂ – pericolul bogăţiei
- Avram se vede dintr-o dată faţă în faţă cu mari bogăţii
- Avram are posibilitatea să-şi adune mult mai mult (va rămâne el acelaşi?)

III. SUCCESUL ÎL PLASEAZĂ ÎNTR-O CONDIŢIE SPIRITUALĂ RISCANTĂ – pericolul mândriei
- Cei din jur îi recunosc meritele lui de biruitor
- Avaram are posibilitatea de a-şi asuma merite pentru biruinţa avută (va rămâne el acelaţi?)


Avaram, faţă în faţă cu succesul nu se lasă doborât, chiar dacă lupta cu propriul său succes era deja mai grea decât lupta cu împăraţii pe care i-a biruit. El rămâne biruitor până la capăt recunoscând că succesul lui este opera lui Dumnezeu şi astfel protejându-se pe sine.
Ca şi credincioşi suntem mereu expuşi acestor atacuri furibunde venite din partea propriului nostru succes. Vom birui? Doamne ajută!

EVANGHELIA PE A TREISPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII

Lecţii despre felul de a alege

Genesa 13:1-18

Viaţa este un şir de alegeri pe care trebuie să le facem şi fericirea noastră este de cele mai multe ori legată de felul în care ştim să alegem. Scriptura, prin exemplele pe care ni le prezintă ne învaţă cum să alegem pentru a nu regreta şi pentru a fi fericiţi în viaţa de pe pământ, precum şi în veşnicie.

Pasajul de astăţi ne pune în faţă doi oameni care au avut de ales şi alegerea lor a determinat viitorul lor. Felul lui Lot de a alege l-a condus spre satisfacţii imediate, dar spre o adevărată tragedie în viitor, în timp ce felul lui Avram de a alege a condus aparent spre frustrare, dar spre fericire şi binecuvântare mai târziu.

I. ALEGERE MOTIVATĂ DE CEEA CE PLACE PRIVIRII – LOT Gen.13:10
- alegerea lui Lot avea în vedere frumuseţea câmpiei,
- alegerea lui Lot nu avea în vedere şi păcatul din câmpie
- Lot vedea una şi era orb faţă de alta

II. ALEGERE MOTIVATĂ DE CÂŞTIG IMEDIAT – LOT
- a vrut să câştige chiar nedreptăţindu-l pe unchiul său
- a vrut să câştige lucrurile care se vedeau
- a neglijat adevăratul câştig, acela care rămâne

III. ALEGERE MOTIVATĂ DE DORINŢA DUPĂ PACE – AVRAM
- Avram a vrut să fie pace între el şi Lot
- Avram era interest ca cei din jur (cananiţii şi feresiţii) să vadă o bună mărturie a păcii între el şi Lot - v.7

IV. ALEGERE MOTIVATĂ DE ÎNCREDEREA ÎN DUMNEZEU – AVRAM
- ştia ce i-a promis Dumnezeu
- chiar dacă era frustrant, se bizuia pe Domnul

Rezultatele imediate ale alegerii lui Lot ofereau perspectiva bogăţiei, civilizaţiei şi bunăstării, dar în realitate pe Lot şi familia lui îl aştepta un viitor sumbru şi dramatic.

Rezultatele imediate ale alegerii lui Avram ofereau o perspectivă sumbră, dar îndată după această alegere, Dumnezeu i se arată din nou lui Avram şi îşi reînnoieşte promisiunea răsplătirilor sale şi garanţia viitorului pregătit de El.

Trebuie să fim atenţi la felul în care alegem, şi să avem în vedere nu foloasele imediate, cât folosul veşnic. Alegerile ne fericesc sau ne nefericesc.

EVANGHELIA PE A DOISPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII

OMUL CHEMAT DE DUMNEZEU
Genesa 12:1-9

Ceea ce dă nume oamenilor, ceea ce îi face celebri este felul în care ei răspund la chemarea lui Dumnezeu, pentru că El este singurul care poate să dea un nume care nu se sterge şi să făurească un destin care face istorie.
Avram omul cu care începe istoria poporului Israel, omul al cărui nume stă pe multe pagini de carte, pe buzele a milioane de oameni, este omul care începe prin a răspunde chemării lui Dumnezeu.

Dar cine poate beneficia de chemarea lui Dumnezeu? Cine sunt oamenii pe care îi cheamă Dumnezeu?
Uitându-ne la Avram ca la un model al oamenilor chemaţi de Dumnezeu putem învăţa următoarele:

I. OAMENII CHEMAŢI DE DUMNEZEU SUNT OAMENI OBIŞNUIŢI
- Avram, un simplu locuitor din Ur (om obişnuit, cu origini obişnuite)
- Avram, omul care nu s-a afirmat prin nimic special
- Avram, omul chemat de Dumnezeu numai pe baza harului divin

II. OAMENII CHEMAŢI DE DUMNEZEU SUNT OAMENI CARE RĂSPUND CHEMĂRII DIVINE
- Avram nu negociază cu Dumnezeu
- Avram crede orbeşte în Dumnezeu
- Avram pleacă pe baza chemării divine spre un loc pe care nu l-a văzut niciodată

III. OAMENII CHEMAŢI DE DUMNEZEU ÎI FAC ŞI PE CEI DIN JURUL LOR PARTE DIN CHEMAREA LOR
- Avram pleacă însoţit de soţia sa Sarai
- Avram pleacă însoţit de nepotul său Lot
- Avram pleacă cu tot ce avea el (se dăruieşte cu tot ce are Celui ce l-a chemat)

IV. OAMENII CHEMAŢI DE DUMNEZEU SUNT GATA SĂ RENUNŢE DE DRAGUL CELUI CE I-A CHEMAT
- Avram renunţă la ţara sa
- Avram renunţă la rudele sale
- Avram renunţă la relaţiile sale

Acesta este profilul oamenilor chemaţi de Dumnezeu spre Ţara Fericirii Veşnice. Oameni obişnuiţi, dar dispuşi să se încreadă în Dumnezeu mai mult decât în orice.

EVANGHELIA PE A UNSPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII

ŞAH LA DUMNEZEU- MAT LA OM

Genesa 11:1-9 TURNUL BABEL

Omul caută adesea să-l provoace pe Dumnezeu, încercând să facă el prin mijloacele pe care le are la îndemână, lucruri care nu pot fi făcute decât de Creatorul. Cu atâta satisfacţie, omul caută să-l pună pe Dumnezeu în şah, dar cel ce vede tabla întreagă şi o stăpâneste cu adevărat este Dumnezeu.

Mutările omului spre a-şi atinge idealul:

I. SFIDAREA PORUNCII LUI DUMNEZEU
- Dumnezeu poruncise ca oamenii să se răspândească pe pământ Gen.9: 7
- Oamenii au hotărât să stea toţi intr-o cetate şi să nu fie împrăştiaţi Gen.11:4

II. ETALAREA CAPACITĂŢILOR OMENEŞTI
- „să facem” este cuvântul de ordine al omului


III. REALIZAREA UNEI UNITĂŢI FALSE
- haidem- dorinţa lor de a fi împreună se baza pe o unitate falsă
- unitate în a sta împotriva lui Dumnezeu

IV. CĂUTAREA UNUI NUME FALS
- mândria omului şi dorinţa lui de afirmare
- au uitat că cel ce dă un nume care dăinuieşete este tot Dumnezeu

Iată că un scop nobil, acela de a ajunge în cer este pervertit datorită mijloacelor folosite de om. Omul caută să-l provoace în acest fel pe Dumnezeu, să-l pună pe Creator faţă în faţă cu situaţii provocatoare cu alte cuvinte să-l ţină în şah pe Dumnezeu.

În faţa acestei provocări vedem răspunsul lui Dumnezeu:

• IRONIA DIVINĂ ÎN FAŢA CREATURII SFIDĂTOARE
- Domnul s-a pogorât să vadă „înalta” zidire omenească
- Domnul a zis „nimic nu i-ar împiedica să...”

• DUMNEZEU FACE MUTAREA FINALĂ - MAT LA OM
- îi ia omului posibilitatea de comunicare pe care tot Creatorul i-a dat-o
- toate planurile omului eşuează
- voia lui Dumnezeu se duce în final la îndeplinire v.8

Acest pasaj din Scriptură demonstrează încă o dată că singura posibilitate pentru om de a ajunge în cer nu este nicidecum prin mijloace omeneşti ci prin Acela care s-a pogorât din cer spre a duce apoi împreună cu El pe mulţi fii la slavă.

EVANGHELIA PE A ZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII

CUM FRUCTIFICI ŞANSA VIEŢII NOI?

Dumnezeu dă oamenilor şansa de a trăi o viaţă nouă în care El să fie recunoscut ca Stăpân şi în care oamenii să trăiască într-o bună relaţie cu Ziditorul şi unii cu alţii. Din nefericire nu toţi ştiu să fructifice această ocazie şi se lasă cu uşurinţă târâţi în păcat şi neascultare de Dumnezeu.
Noe şi fiii lui faţă în faţă cu marea şansă oferită lor de Domnul ne pun înainte un tablou complex a felului în care oamenii se raportează la oferta lui Dumnezeu.

I. OAMENI CARE SE LASĂ CU UŞURINŢĂ TÂRÂŢI ÎN POFTE CARE-I ÎNDEPĂRTEAZĂ DE DUMNEZEU – NOE ŞI BEŢIA
- Omul care a umblat cu Dumnezeu
- Omul care a fost mântuit de Dumnezeu
- Omul care a pus pofta mai presus de voia lui Dumnezeu si a făcut astfel să vină blestem peste familia lui

II. OAMENI CARE SE DELECTEAZĂ CU PĂCATUL ALTORA ŞI ÎI INFLUENŢEAZĂ ŞI PE ALŢII SPRE PACAT ÎNDEPĂRTÂNDU-SE DE DUMNEZEU – HAM ŞI GOLICIUNEA
- Omul care vede răul şi nu ia atitudine
- Omul care vede răul şi îl arată şi altora spre delectare
- Omul care nu înţelege harul lui Dumnezeu şi ajunge sub blestem

III. OAMENI CARE SUNT ÎNCONJURAŢI DE PĂCAT, DAR NU SE LASĂ CONTAMINAŢI DE EL, CI CAUTĂ SOLUŢII PENTRU PĂCATUL ALTORA IMITÂNDU-L PE DUMNEZEU– HAM ŞI IAFET
- Oameni cărora li s-a oferit delectarea cu păcat
- Oameni care nu s-au lăsat influenţaţi spre rău
- Oameni care au acoperit răul prin bine
- Oameni care culeg binecuvântari ca urmare a atitudinii lor

Dumnezeu răsplăteşte pe fiecare după faptele lui. Prin faptele şi prin atitudinile noastre aducem peste noi binecuvântarea sau blestemul. Dumnezeu ne dă şansa trăirii unei vieţi noi şi binecuvântate, dar depinde de noi dacă o vom fructifica sau nu.

EVANGHELIA PE A NOUA PAGINĂ A SCRIPTURII

Viaţa cea nouă cu Dumnezeu

După ce Dumnezeu a nimicit lumea păcătoasă prin potop i-a dat lui Noe şi familiei lui marea şansă de trăire a unei vieţi noi, pe un pământ nou, ca pe un bun exemplu pentru toţi cei ce vor să trăiască o viaţă nouă în Cristos.

I. VIAŢA CEA NOUĂ PRESUPUNE SEPARAREA TOTALĂ DE LUMEA PĂCĂTOASĂ (Noe era pe un nou tărâm)
- lumea cea veche cu modul ei de viaţă nu mai există pentru cel mântuit
- obiceiurile păcătoase nu mai încap în viaţa cea nouă

II. VIAŢA CEA NOUĂ PRESUPUNE ZIDIREA UNUI ALTAR PENTRU DOMNUL (Rugăciunea şi închinarea) Gen. 8: 20
- credinciosul face prioritate din rugăciune
- credinciosul trăieşte o viaţă de închinare

III. VIAŢA CEA NOUĂ PRESUPUNE ASCULTAREA GLASULUI LUI DUMNEZEU Gen.9:1...
- Cuvântul lui Dumnezeu este călăuzire pentru credincios
- Cuvântul lui Dumnezeu este hrană pentru credincios

IV. VIAŢA CEA NOUĂ PRESUPUNE INTERES PENTRU CREŞTERE ŞI ÎNMULŢIRE Gen.9:1,7
- credinciosul face eforturi să extindă Împărăţia lui Dumnezeu
- credinciosul ascultă de porunca Domnului privitoare la Marea Trimitere

Viaţa cea nouă este un mare har dat de Dumnezeu tuturor celor ce intră în legământ cu El, şi această viaţă nu numai că garantează fericirea aici pe pământ, ci mai mult, ea se prelungeşte în viaţa cea veşnică în fericire cu Dumnezeu.

NEVASTA LUI IOV

„Nevasta sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!” Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.“ (Iov 2:9-10)
Introducere: Nimeni nu trece neobservat de Dumnezeu prin viaţa aceasta.

O femeie demnă de apreciat:
-soţia unui om neprihănit. A beneficiat de un cadru de viaţă sfântă şi a avut alături o frumoasă mărturie
-cunoştea voia lui Dumnezeu
-mamă a zece copii
-s-a bucurat de toate binecuvântările lui Dumnezeu

Toate acestea nu au valoare atâta vreme cât nu dovedeşti credincioşie faţă de Domnul.

Rămân înregistrate în scrierile divine cuvintele rostite de ea, şi aceste cuvinte sunt privite de Dumnezeu ca o adevărată nebunie. „Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.“ (Matei 12:36)

De ce nebunie?

1. Este o nebunie să crezi că există scuze ca să fii necredincios
- scuza tinereţii
- scuza „prea târziu”
- scuza bolii
- scuza „prea ocupat”

2. Este o nebunie să crezi că Dumnezeu nu te mai poate folosi sau nu mai are nevoie de tine
- din cauza lipsei de abilităţi
- din cauza lipsei de potenţial
- din cauză că cei din jur nu te mai apreciază

3. Este o nebunie să uiţi de bunătatea lui Dumnezeu atunci când treci prin greutăţi
- greutăţile sunt oportunităţi de a-l vedea pe Dumnezeu lucrând AŞTEAPTĂ
- greutăţile sunt un test de fidelitate pentru noi în faţa Domnului BIZUIEŞTE-TE PE EL
- Dumnezeu nu se schimbă (Urme pe nisip)

4. Este o nebunie să dai prioritate prezentului în defavoarea viitorului
- nebunia de a nu-ţi pregăti viitorul
- nebunia de a căuta numai beneficii prezente
- nebunia de a ignora sau a sfida lucrurile cu valoare eternă

Relatarea biblică despre nevasta lui Iov lasă tristeţe în inimile cititorilor Scripturii pentru exemplul dureros al celei care a fost atât de aproape de fericirea divină dar care nu a ştiut preţui valorile eterne. A fost înghiţită de uitare ca şi toţi cei ce nu rămân credincioşi lui Dumnezeu.

EVANGHELIA PE A OPTA PAGINĂ A SCRIPTURII

Corabia mântuirii şi călătoria spre cer

Corabia lui Noe este o ilustrare a salvării şi a modului în care Dumnezeu îi scoate pe ai săi din lumea păcătoasă spre a-i duce în cer. Aşa cum corabia era vehiculul folosit de Dumnezeu pentru izbăvirea alor săi, tot aşa astăzi Dumnezeu foloseşte Biserica spre a-i aduna în ea pe toţi doritorii mântuirii.

I. BISERICA ESTE SOLUŢIA UNICĂ OFERITĂ DE DUMNEZEU
- Făcută după planul lui Dumnezeu (corabia şi Biserica)
- Realizată ca urmare a ascultării de Dumnezeu (ascultarea lui Noe şi ascultarea lui Cristos)

II. BISERICA ESTE PROTEJATĂ DE DUMNEZEU
- Dumnezeu este cel ce ţine uşa deschisă şi tot El este cel ce o închide v. 16
- Dumnezeu o păzeşte în ciuda valurilor şi greutăţilor

III. BISERICA ESTE GARANŢIA SALVĂRII DAR NU ŞI GARANŢIA CONFORTULUI
- Un mediu sigur
- Un mediu în care trebuie să suporţi uneori disconfortul creat de cei din compania ta (vezi animalele din corabie)

IV. BISERICA ESTE RĂPITĂ ÎNAINTE DE A VENI NECAZUL CEL MARE PESTE PĂMÂNT
- Păzită de ceasul încercării care are să vină peste lume
- Izbăvită de revărsarea mâniei lui Dumnezeu (pretribulaţionism)

Singura şansă a oricărui om faţă în faţă cu mânia lui Dumnezeu care se va revărsa peste lume cu scopul de a pedepsi păcatul, este aceea de a intra în Biserica lui Isus Cristos

EVANGHELIA PE A ŞAPTEA PAGINĂ A SCRIPTURII

OAMENI CARE AU PARTE DE MÂNTUIREA LUI DUMNEZEU
Genesa 7: 1- 9

Este impresionant să înţelegi că faţă în faţă cu revărsarea mâniei lui Dumnezeu care avea să vină peste tot pământul, există un om pe care alege Dumnezeu să-l cruţe şi mai mult să-l aşeze ca stăpân al noului pământ curăţit de toate cele vechi prin potop.
Omul Noe, cel ce a căpătat milă de la Dumnezeu stă în faţa noastră ca un model al oamenilor pe care-i mântuieşte Dumnezeu. Ca să te bucuri de mântuire trebuie din capul locului să fii gata să primeşti mila lui Dumnezeu, harul lui, pentru că nu se poate căpăta în nici un alt fel mântuirea ci numai pe baza harului divin „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.“ (Efeseni 2:8)

Prin ce se caracterizează totuşi oamenii care au parte de această mântuire:

I. OAMENI CARE COMUNICĂ CU DUMNEZEU v.1
- Comunicare de la om spre Dumnezeu (Rugăciunea)
- Comunicare de la Dumnezeu spre om (Cuvântul lui Dumnezeu)

II. OAMENI CARE SUNT FĂRĂ PRIHANĂ v1b
- Oameni care au o bună mărturie înaintea lui Dumnezeu
- Oameni care au o bună mărturie înaintea oamenilor

III. OAMENI CARE CRED ÎN CEEA CE LE SPUNE DUMNEZEU
- Încredere în Dumnezeu în ciuda logicii (nu plouase încă)
- Încredere în Dumnezeu în ciuda trendului social

IV. OAMENI CARE FAC TOT CE LE SPUNE DOMNUL v.5
- Oameni care aplică practic tot ce spune Domnul
- Oameni care trăiesc prin credinţă

Acesta este portretul celor mântuiţi de Domnul şi cei ce se străduiesc să facă cinste lui Dumnezeu vor căuta să trăiască la înălţimea chemării pe care le-a făcut-o Creatorul.

EVANGHELIA PE A ŞASEA PAGINĂ A SCRIPTURII

CE FACI ÎN VREMURI DE HAR? Genesa 6:1-8

Vremea în care trăim este o vreme a harului lui Dumnezeu, o vreme în care Creatorul dă oamenilor binecuvântata ocazie de a se apropia de El. Vremea harului are însă o limită şi pasajul luat astăzi în discuţie izbeşte privirile prin ceea ce spune în versetul 3 „Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”“ (Geneza 6:3)
Pe vremea lui Noe, Dumnezeu a limitat zilele de har la 120 de ani. Harul din vremea noastră este şi el limitat.
Rămâne întrebarea : Ce faci în vremuri de har? Ce faci cu harul lui Dumnezeu?
Primele versete ale capitolului 6 din Genesa ne pun înainte trei moduri de raportare la harul lui Dumnezeu:

I. HARUL NEGLIJAT v.2
Fără a intra în dispute teologice, personal am înţeles că fiii lui Dumnezeu nu sunt alţii decât descendenţii lui Adam prin Set, adică oamenii care veneau să înlocuiască sămânţa neprihănitului Abel, oameni care începuseră să cheme numele Domnului „Adam s-a împreunat iarăşi cu nevasta sa; ea a născut un fiu şi i-a pus numele Set; „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.” Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.“ (Geneza 4:25-26)
Din nefericire acesti fii ai lui Dumnezeu au neglijat harul dat lor de Domnul angajându-se în alte preocupări şi interese.
- Fiii lui Dumnezeu au căutat frumuseţea care nu era pentru ei (fetele oamenilor)
- Fiii lui Dumnezeu au început să se amestece cu lumea

II. HARUL SFIDAT v.4
Uriaşii, adică cei ce se fac cu uşurinţă remarcaţi în societate datorită staturii lor, cei spre care se uită toţi şi devin modele pentru societate, resping harul în mod sfidător.
- Uriaşii aveau un singur interes, şi anume acela de a-şi face un nume. Numele pe care şi-l fac oamenii se şterge însă atât de uşor, popularitatea se duce atât de repede.
- Uriaşii se bizuiau numai pe vitejia lor, pe puterea lor, dar şi aceasta se duce atât de repede.

III. HARUL ACCEPTAT v.8
Noe ne pune în faţă exemplul omului care înţelege că harul lui Dumnezeu trebuie preţuit şi acceptat lăsând, ca harul să lucreze la mântuirea lui de sub mânia lui Dumnezeu care avea să se reverse peste pământ
- Noe a căpătat mila lui Dumnezeu
- Noe a căpătat şi un nume de la Dumnezeu
- Noe a căpătat şi puterea (vitejia) de care avea nevoie, ca să rămână lângă Dumnezeu într-o lume coruptă

În vremuri de har suntem datori de dragul fericirii noastre veşnice să ne punem încrederea în Dumnezeu şi să nu urmăm modelele celor ce se fac astăzi remarcaţi ca „uriaşi ai societăţii”, nici modelele celor ce poartă numele de „fii ai lui Dumnezeu”, dar care din păcate au alte interese decât ale lui Dumnezeu. Să folosim harul spre mântuirea noastră şi a celor din jur.

EVANGHELIA PE A CINCEA PAGINĂ A SCRIPTURII

Atitudini aducătoare de blestem Genesa 4: 9-16

Viaţa omului pe pământ este hotărâtoare pentru destinul său veşnic. Aici alegem fie binecuvântarea pentru veşnicie, fie blestemul pentru veşnicie. Exemplul lui Cain este grăitor în acest sens şi plin de învăţăminte pentru noi, spre a şti să evităm lucrurile care ne pot neferici pentru veşnicie.
„Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!“ (Geneza 4:11)
Ca să scăpăm de nefericirea şi pedeapsa veşnică avem datoria să ne ferim de atitudinile aducătoare de blestem:

I. ATITUDINE GREŞITĂ ÎN ÎNCHINARE Gen. 4:3
- Închinarea este greşită atunci când nu respectă regulile lui Dumnezeu
- Închinarea este greşită când are motivaţie egoistă

II. ATITUDINE GREŞITĂ ÎN RELAŢIA CU DUMNEZEU Gen. 4:6-9
- Greşim când nu acordăm atenţie avertismentelor divine v.6,7
- Greşim când credem că îl putem înşela pe Dumnezeu v.9

III. ATITUDINE GREŞITĂ ÎN RELAŢIA CU SEMENII
- Tratarea semenilor cu indiferenţă este periculoasă
- Tratarea semenilor cu ură este fatală


Nevegherea noastră poate cu uşurinţă face loc unor astfel de atitudini în viaţa noastră, iar ele vor croi un drum al blestemului atat de alunecos încât este aproape imposibilă întoarcerea. Ceea ce este imposibil la om este însă cu putinţă la Dumnezeu.

EVANGHELIA PE A PATRA PAGINĂ A SCRIPTURII

Pacatul şi efectele sale în viaţa omului Genesa 4:1- 8 v.7

Cea mai grea boală, cea mai mare calamitate, cea mai mare nefericire pentru om, chiar dacă nu este conştientizat în acest fel, este păcatul. El face victime şi are efecte de durată veşnică pentru om.
Suntem datori să urâm păcatul, să-l evităm şi să-i avertizăm pe oameni cu privire la devastatoarele sale efecte. Evrei 12: 1 arată că păcatul ne înfăşoară atât de lesne şi tocmai de aceea e bine ca oamenii să cunoască pericolul pe care-l reprezintă păcatul ca să se ferească de el.

I. PĂCATUL DERUTEAZĂ –CRISTOS ESTE CALEA
-Cain derutat cu privire la închinare
-Cain derutat cu privire la jertfă
-Cain derutat cu privire la judecată

II. PĂCATUL DEZAMĂGEŞTE –CRISTOS DĂ SATISFACŢIE
-Cain dezamăgit în închinare
-Cain dezamăgit în relaţia familială
-Cain dezamăgit în final

III. PĂCATUL DEZBINĂ – CRISTOS UNEŞTE
-Dezbinare în familie
-Dezbinare în locul închinării – biserică

IV. PĂCATUL DISRUGE – CRISTOS REPARĂ
-Distruge relaţii (cu Dumnezeu şi cu oameni)
-Distruge chipul omului – il desfigurează
-Distruge total – ruinare finală pentru om

Faţă în faţă cu păcatul atunci când omul este ispitit să-l făptuiască e bine ca omul să se oprească pe loc şi să ţină cont de câteva avertimente:

AVERTISMENT 1. De vrei să păcătuieşti
Nu uita-ntâi să gândeşti!

AVERTISMENT 2. Pagubele provocate de păcat
Sunt foarte greu de reparat!

AVERTISMENT 3. Păcatul când a pătruns
Este foarte greu de-ascuns!

AVERTISMENT 4. Respectul când l-ai ratat
Este greu de câştigat!

EVANGHELIA PE A TREIA PAGINĂ A SCRIPTURII

EVA - PRIMA MIREASĂ CA PREFIGURARE A BISERICII - ULTIMA MIREASĂ

Biserica, văzută de noi oamenii ca vehicul folosit de Dumnezeu pentru mântuirea şi apropierea oamenilor de Sine este prezentată pe paginile Scripturii drept o capodoperă divină menită să fie pentru veşnicie părtaşă a binecuvântatei prezenţe a lui Isus Cristos împreună cu care va stăpâni toate lucrurile. În mod metaforic Biblia prezintă pe Domnul Isus Cristos drept mire iar Biserica drept mireasă. Istoria este în aşteptarea marelui eveniment cosmic care este nunta Mielului.

Pe această a treia pagină a Scripturii găsim un pasaj Genesa 2: 18-24, care este „o umbră a lucrurilor viitoare” prin prezentarea Evei înaintea lui Adam ca pe un tablou care prefigurează cea din urmă nuntă în care Biserica este adusă înaintea celui numit „ escathos Adamos” adică înaintea lui Isus Cristos mirele ceresc. Dacă prima nuntă de pe pământ ne oferă o imagine în umbră a ultimei nunţi cosmice, atunci prima mireasă –Eva- ne oferă o imagine în umbră a ceea ce este ultima mireasă –Biserica.

O privire aruncată asupra Evei ne va ajuta să înţelegem câteva lucruri despre Biserică şi despre importanţa ei în planul veşnic al lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.

I. BISERICA SE NAŞTE CA REZULTAT AL PLANULUI DIVIN v.18
- Unicitatea Bisericii. O singură mireasă pentru Cristos
- Nimic nu-l satisface pe Cristos, decât o Biserică fără pată şi fără zbârcitură, aşa cum nici o altă creatură a lui Dumnezeu nu l-a putut satisface pe Adam

II. BISERICA SE NAŞTE ÎN URMA UNUI SOMN ADÂNC – moartea lui Cristos v.21
- Biserica este făcută din acelaşi material care este în Cristos
- Biserica poartă pe pământ elementele divinităţii - este născută din Cristos.

III. BISERICA ESTE OPERA LUI DUMNEZEU
- Nu este produsul ambiţiilor omeneşti
- Nu ete o adunare pusă la cale de om

IV. BISERICA LA SFÂRŞIT ESTE ADUSĂ LA CRISTOS
- Ea este cea în care Cristos îşi găseşte plăcerea
- Ea va fi pentru totdeauna cu Isus Cristos

Sansa oferită de Dumnezeu oricărui om este aceea de a se lăsa încorporat de Duhul Sfânt în Biserică şi astfel să se poată bucura de fericire veşnică.

EVANGHELIA PE A DOUA PAGINĂ A SCRIPTURII

OMUL – TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR

Genesa 1: 26-28 ; 2: 8



Un filozof, frământat de probleme existenţiale la care nu găsea nicidecum răspuns, se plimba într-o zi prin parc cufundat în gândurile sale iscoditoare. Aproape fără să-şi dea seama s-a aşezat pe o bancă şi...a adormit. Un poliţist care patrula în zonă s-a apropiat de filozoful adormit, l-a scuturat şi l-a întrebat: „Cine eşti omule?”...Trezit brusc din somn şi pus faţă în faţă cu această întrebare, a răspuns: „ Pentru Numele lui Dumnezeu, asta vreau să ştiu şi eu!”
Ce este omul? Care e rostul lui pe pământ? Unde se duce el? Acestea sunt câteva întrebări la care mulţi cred că nu vor putea găsi răspunsul adecvat. Pentru mulţi, omul rămâne un mister, dar pentru cei ce caută să-l cunoască pe om prin informaţiile pe care le oferă cea mai competentă sursă, şi anume Dumnezeu creatorul omului, misterul este cu uşurinţă elucidat.

OMUL, AŞA CUM L-A CREAT DUMNEZEU

1. Fiinţa creată să poarte pe pământ chipul lui Dumnezeu Gen. 1: 26
2. Fiinţa creată să stăpânească toată creaţia lui Dumnezeu Gen 1: 26
3. Fiinţa creată să fie o extensie progresivă a lui Dumnezeu pe pamant Gen. 1:28
4. Fiinţa creată să trăiască din plin bucuria şi împlinirea în Dumnezeu Gen. 2:8

OMUL, AŞA CUM L-A FĂCUT PĂCATUL

1. Omul a ajuns total desfigurat, purtând chipul schimonosit de păcat
2. Omul a ajuns să fie stăpânit de pofte şi de puteri demonice
3. Omul a ajuns să fie purtătorul răului, umplând pământul cu păcat
4. Omul a ajuns să caute în zadar împlinirea acolo unde n-o poate găsi

OMUL, AŞA CUM ÎL RESTAUREAZĂ DUMNEZEU PRIN HAR

1. Omul capătă un chip nou asemănător cu al Domnului
2. Omul capătă putere de a stăpâni răul şi a sta departe de el
3. Omul capătă harul de a extinde Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ
4. Omul capătă adevărata împlinire în Dumnezeu

Omul, spre a fi ceea ce l-a intenţionat Dumnezeu trebuie să caute ajutor la Creatorul său, care dă ajutor tuturor celor ce-l cer, şi El dă cu mână largă.

EVENGHELIA PE PRIMA PAGINĂ A SCRIPTURII

Evanghelia, vestea bună a lui Dumnezeu, ne-a fost lasată pe paginile Scripturii ca să ne amintească faptul că pentru noi oamenii există întotdeauna o speranţă a mântuirii.

Tot ceea ce crează Dumnezeu este desăvârşit, tot ceea ce a făcut El a fost supus inspecţiei exigente a ochiului divin şi a primit aprecierea „toate erau bune”.

Este surprinzător însă faptul că în versetul 2 din Geneza 1 pământul creat de Dumnezeu este „pustiu şi gol”, ceea ce nu pare a fi un indiciu al creaţiei perfecte a lui Dumnezeu. Ce s-a întâmplat de fapt? Personal cred că totuşi pământul prezentat în Ge. 1:2 nu este pământul aşa cum l-a creat Dumnezeu, ci pământul aşa cum a devenit în urma unui mare cataclism. ( Teoria marelui interval) Acest cataclism prin urmele sale îşi descoperă sursa. „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.“ (Ioan 10:10) Autorul cataclismului nu poate fi altul decât Diavolul care a fost aruncat de pe Muntele lui Dumnezeu pe pământ. Acolo unde pătrunde Diavolul se instalează pustiul şi golul. Unde intervine Dumnezeu se instalează viaţa din belşug.

Prima pagină a Bibliei, respectiv primele 19 versete din Genesa 1 ne prezintă intervenţia lui Dumnezeu în procesul de restaurare a creaţiei compromise prin căderea Diavolului. Există o reală şansă şi pentru omul a cărui viaţă a fost compromisă de păcat şi această şansă nu este alta decât intervenţia lui Dumnezeu.

I. PRIMUL PAS SPRE RESTAURARE : LUMINA Gen 1:3
Dumnezeu începe procesul naşterii din nou tot prin luminarea celor a căror minte necredincioasă a întunecat-o Diavolul şi în felul acesta oameni care se credeau morali şi fără probleme spirituale, ajung să-şi vadă păcătoşenia şi starea lor de goliciune şi pustietate spirituală.

II. AL DOILEA PAS SPRE RESTAURARE: CERUL Gen.1: 6-8
Omul luminat de Dumnezeu capătă o perspectivă nouă şi anume poate să vadă cerul, viaţa de dincolo. Îşi ridică privirea din humă şi capătă un scop pentru care să trăiască.

III. AL TREILEA PAS SPRE RESTAURARE: RODIREA Gen. 1: 11-13
Preocuparea de a aduce roade plăcute lui Dumnezeu este permanentă în viaţa omului născut din nou. Aşa cum plantele şi verdeaţa cresc în sus, tot aşa creştinul este interesat să crească spre desăvârşire şi să aducă roadă plăcută lui Dumnezeu.

IV. AL PATRULEA PAS SPRE RESTAURARE: CĂLĂUZIREA Gen. 1: 14-19
Creştinul caută mereu să ia seama la semnele pe care i le-a lăsat Domnul ca indicatoare spre cer. Soarele nostru Isus Cristos ne-a lăsat lumina Sa prin Cuvântul Său – Scriptura şi prin slujitorii săi, iar omul nascut din nou ţine cont totdeauna de semnele acestea lăsate de Dumnezeu ca să-l călăuzească.

Orice om are binecuvântata ocazie de a-l chema pe Dumnezeu în viaţa sa şi să-l lase să restaureze ceea ce Diavolul a compromis. Dumnezeu este singurul care garantează o viaţă nouă şi o veşnicie fericită cu El.