CA ISUS ÎN FAȚA ISPITELOR

Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. (Evrei 4:15)

Oricine vrea să trăiască cum a trăit Isus, trebuie să știe că este chemat ca și Domnul să biruiască ispitele și să se păstreze neîntinat de rău. Sigur că pare un obiectiv foarte pretențios, dar nu imposibil, având în vedere ajutorul pe care îl căpătăm de sus.

Biruința asupra ispitelor nu vine în mod automat, ci presupune o disciplină spirituală pe care trebuie să o abordăm cu multă consecvență și cu multă hotărâre.

Deoarece de cele mai multe ori ispita lovește în mod neașteptat, suntem chemați să trăim o viață de permanentă pregătire pentru a-i face față. Exemplul Domnului Isus ne arată că putem face față ispitei numai în măsura în care învățăm să petrecem timp de părtășie cu Tatăl. Acesta este un timp de întărire spirituală, un timp în care postul și rugăciunea ne apropie de cel ce este sursa puterii noastre.

Apoi pregătirea după modelul Domnului, ne face să înțelegem că trebuie să căutăm plinătatea Duhului Sfânt. Domnul, plin de Duhul Sfânt a stat în fața ispitei și aceasta a contribuit din plin la biruința spirituală.

Nu vom uita să amintim că în fața fiecărei ispite, Domnul Isus a răspuns cu ”este scris”. Asta înseamnă că în arsenalul necesar biruinței asupra ispitelor, Scriptura, și mai ales cunoașterea ei, joacă un rol de importanță majoră.

A trăi cum a trăit Isus înseamnă și a trece biruitor peste ispite. Puterea noastră este prea mică în fața marilor ispite ale celui rău, dar avem asigurarea că Dumnezeu este de partea noastră ca să ne ajute să biruim. Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda. (1 Corinteni 10:13)

De asemenea față în față cu ispita, trebuie să nu uităm că Dumnezeu are minunate promisiuni pentru cei ce o biruiesc, și asta ne arată încă o dată că se merită să luptăm. Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. (Iacov 1:12)

Isus a ieșit biruitor în fața tuturor ispitelor. Dar noi?!

CA ISUS ÎN ASCULTARE

Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. (1 Samuel 15:22)
Tot ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi în viața de credință este să fim ascultători de El. Atunci când ne uităm la Domnul Isus, nu putem să nu vedem că viața lui a fost în totalitate o viață de ascultare de Dumnezeu. De fapt, atunci când Mântuitorul s-a prezentat pe sine ca fiind ”calea”, nu a făcut decât să ne arate că trăind ca și El vom putea să împlinim cu adevărat scopul pentru care am fost făcuți.
E bine să căutăm virtuțile creștine, e bine să căutăm credința, nădejdea, dragostea, dar toate acestea sunt rezultate ale ascultării noastre de Domnul. E bine să căutăm puterea spirituală sau să avem darurile spirituale, dar nu avem voie să uităm că toate acestea se dau numai în urma ascultării de Domnul. Este bine să căutăm roada Duhului și să ne dorim să fim roditori, dar și această roadă este produsul Duhului în viața unui om ascultător de Domnul.
Calea ascultării este calea care nu-și greșeșete niciodată direcția, ci ne duce la desăvârșire după modelul lăsat nouă de Domnul Isus. Este o prioritate majoră pentru orice credincios aflarea voii lui Dumnezeu și apoi trăirea voii Sale. Nu e o provocare simplă, deoarece firea pământească voiește împotriva Duhului, dar adevărații eroi sunt cei ce se înving pe ei înșiși lăsând ca voia lui Dumnezeu să le stăpânească gândurile, sentimentele și voința.
Domnul Isus a fost ascultător până la moarte. Dar noi?!

DREPTUL DE A FI ASCULTAT

Astăzi, cineva m-a întrebat, dacă este în regulă ca la amvonul bisericii din care face parte să fie pus la slujire un tânăr care încă nu este botezat, dar care zice bine din Scriptură. La început nu prea am înțeles întrebarea sau poate nu m-am dezmeticit bine, și i-am cerut omului să fie mai specific. M-a lămurit că e vorba despre încurajarea tinerilor în slujire, că e vorba despre un tânăr care este crescut în familie de oameni credincioși, care zice bine de fiecare dată când se ridică la amvon, dar care încă nu este în legământ cu Domnul prin angajare personală în botez. Că zice bine, nu m-am mirat foarte tare, dar că mai e nevoie de timp până când tânărul acesta are dreptul de a fi ascultat de alții, iarăși este un lucru demn de luat în calcul.

Este drept că pare tentant pentru cei mai mulți oameni să se vadă în postura de a sta în fața unui public numeros, care se ridică sau se așează la comanda lor, care stau cu gura deschisă spre a auzi bine de tot ce au ei de spus, dar amvonul cred că nu este o tribună a afirmării, cât locul de la care trebuie să se audă o voce calificată să prezinte planurile și voia lui Dumnezeu pentru oameni.

Din acest motiv, cred că amvonistul nu e suficient să fie bun de gură, că fie vorba între noi, de ăștia e plină lumea, ci amvonistul trebuie să fie un om care a demonstrat practic, nu teoretic numai, că știe ce este lucrarea lui Dumnezeu și că el însuși a gustat din dulcele și amarul acestei lucrări. Apostolul Petru era un bun teoretician, și totuși Domnul nu i-a dat dreptul să vorbească altora, până după botezul lacrimilor, al plânsului amarnic, până ce a cunoscut pocăința reală și împuternicirea cerească pentru lucrare.

Nu mă mir că există atâția oameni neîncercați, care într-un stil pamfletar își îngăduie să dea lecții bisericii lui Cristos și adesea chiar să o batjocorească, uitând că Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” (Iuda 1:9)

Calificarea amvonală, nu o dă nicidecum capacitatea de a fi bun de gură, ci dreptul de a fi ascultat îl dă implicarea în valurile lucrării lui Dumnezeu, unde mână în mână cu Domnul sau trăgând la același jug cu El facem să rămână în urmă brazda dreaptă a plugului Evangheliei.

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune
(Eminescu Mihai – Criticilor mei)

SĂ TRĂIM CUM A TRĂIT ISUS

Biserica Poarta Cerului propune pentru anul 2013, tuturor celor ce caută evlavia, să trăiască având mereu ca obiectiv, viața după modelul lui Cristos. Poate părea pretențios acest deziderat, poate părea o țintă greu de atins, dar până la urmă asta e tot ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi. Suntem oameni obișnuiți, avem mult de luptat cu noi înșine, dar încă din veșnicie Dumnezeu și-a propus ca scop formarea unui popor care să trăiască după modelul divin, un popor care să poarte chipul lui Cristos. ”Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.” (Romani 8:29) O astfel de trăire îi aduce glorie lui Dumnezeu iar nouă satisfacția de a fi tot mai mult asemănători Lui. Este o viață de împliniri spirituale nebănuite. De fapt este și o obligație pe care Cuvântul lui Dumnezeu o trasează celor ce au pretenția că sunt ai lui Cristos: ”Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.”(1 Ioan 2:6) Nu trebuie să fii savant ca să știi că vei trăi tot mai asemănător cu cei cu care petreci cel mai mult timp. De aceea în acest an suntem chemați să petrecem timp cu Isus, spre a căpăta tot mai mult un chip asemănător cu al lui și să facem din viața noastră o viață asemenea vieții sale pământești. Să trăim cu Isus, ca să fim ca Isus!