CEI DIN ITALIA

„Spuneţi sănătate tuturor mai marilor voştri şi tuturor sfinţilor. Cei din Italia vă trimit sănătate. Harul să fie cu voi cu toţi! Amin. “ (Evrei 13:24-25)
Acesta a fost cuvântul de salut al Bisericii Penticostale Române din Bergamo Italia pentru cei cărora le slujesc acasa.

Am avut harul de a petrece în închinare împreună cu cei din Italia în duminica de 26 octombrie atât în serviciul de dimineaţă cât şi în cel de seara. Din nou am fost profund impresionat de interesul manifestat de penticostalii români din Italia faţă de lucrurile spirituale. Am găsit biserica păstorită de fratele Dan Pop arhiplină cu oameni care aveau în ei cu adevărat bucuria de a se întâlni cu Domnul în biserica lor. Pe lângă excelentul cor al bisericii care în mod evident era format din oameni ce trudeau din greu muncind pe şantierele Italiei sau din femei care de dimineaţa până seara roboteau făcând curăţenie în casele italienilor înstăriţi, mai aveau şi o orchestră formată nu din profesionişti în ale cântatului, ci din oameni cu inimă, plini de dorinţa de a-l lăuda pe Domnul cu întreaga lor fiinţă. A fost o atmosferă de închinare cu adevărat binecuvântată de prezenţa lui Dumnezeu. Acolo în Biserica Penticostală Română din Bergamo, cuprins de frumuseţea închinării am uitat parca de faptul că mă aflu la mare distanţă de casă, până când de la amvonul bisericii pastorul mi s-a adresat zicând : „cei din Italia vă trimit sănătate”. Eram acasă, şi totuşi atât de departe de casă...

EVANGHELIA PE A PATRA PAGINĂ A SCRIPTURII

Pacatul şi efectele sale în viaţa omului Genesa 4:1- 8 v.7

Cea mai grea boală, cea mai mare calamitate, cea mai mare nefericire pentru om, chiar dacă nu este conştientizat în acest fel, este păcatul. El face victime şi are efecte de durată veşnică pentru om.
Suntem datori să urâm păcatul, să-l evităm şi să-i avertizăm pe oameni cu privire la devastatoarele sale efecte. Evrei 12: 1 arată că păcatul ne înfăşoară atât de lesne şi tocmai de aceea e bine ca oamenii să cunoască pericolul pe care-l reprezintă păcatul ca să se ferească de el.

I. PĂCATUL DERUTEAZĂ –CRISTOS ESTE CALEA
-Cain derutat cu privire la închinare
-Cain derutat cu privire la jertfă
-Cain derutat cu privire la judecată

II. PĂCATUL DEZAMĂGEŞTE –CRISTOS DĂ SATISFACŢIE
-Cain dezamăgit în închinare
-Cain dezamăgit în relaţia familială
-Cain dezamăgit în final

III. PĂCATUL DEZBINĂ – CRISTOS UNEŞTE
-Dezbinare în familie
-Dezbinare în locul închinării – biserică

IV. PĂCATUL DISRUGE – CRISTOS REPARĂ
-Distruge relaţii (cu Dumnezeu şi cu oameni)
-Distruge chipul omului – il desfigurează
-Distruge total – ruinare finală pentru om

Faţă în faţă cu păcatul atunci când omul este ispitit să-l făptuiască e bine ca omul să se oprească pe loc şi să ţină cont de câteva avertimente:

AVERTISMENT 1. De vrei să păcătuieşti
Nu uita-ntâi să gândeşti!

AVERTISMENT 2. Pagubele provocate de păcat
Sunt foarte greu de reparat!

AVERTISMENT 3. Păcatul când a pătruns
Este foarte greu de-ascuns!

AVERTISMENT 4. Respectul când l-ai ratat
Este greu de câştigat!

YOU ARE MY HIDING PLACE - Remus Alazăroaie

EVANGHELIA PE A TREIA PAGINĂ A SCRIPTURII

EVA - PRIMA MIREASĂ CA PREFIGURARE A BISERICII - ULTIMA MIREASĂ

Biserica, văzută de noi oamenii ca vehicul folosit de Dumnezeu pentru mântuirea şi apropierea oamenilor de Sine este prezentată pe paginile Scripturii drept o capodoperă divină menită să fie pentru veşnicie părtaşă a binecuvântatei prezenţe a lui Isus Cristos împreună cu care va stăpâni toate lucrurile. În mod metaforic Biblia prezintă pe Domnul Isus Cristos drept mire iar Biserica drept mireasă. Istoria este în aşteptarea marelui eveniment cosmic care este nunta Mielului.

Pe această a treia pagină a Scripturii găsim un pasaj Genesa 2: 18-24, care este „o umbră a lucrurilor viitoare” prin prezentarea Evei înaintea lui Adam ca pe un tablou care prefigurează cea din urmă nuntă în care Biserica este adusă înaintea celui numit „ escathos Adamos” adică înaintea lui Isus Cristos mirele ceresc. Dacă prima nuntă de pe pământ ne oferă o imagine în umbră a ultimei nunţi cosmice, atunci prima mireasă –Eva- ne oferă o imagine în umbră a ceea ce este ultima mireasă –Biserica.

O privire aruncată asupra Evei ne va ajuta să înţelegem câteva lucruri despre Biserică şi despre importanţa ei în planul veşnic al lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.

I. BISERICA SE NAŞTE CA REZULTAT AL PLANULUI DIVIN v.18
- Unicitatea Bisericii. O singură mireasă pentru Cristos
- Nimic nu-l satisface pe Cristos, decât o Biserică fără pată şi fără zbârcitură, aşa cum nici o altă creatură a lui Dumnezeu nu l-a putut satisface pe Adam

II. BISERICA SE NAŞTE ÎN URMA UNUI SOMN ADÂNC – moartea lui Cristos v.21
- Biserica este făcută din acelaşi material care este în Cristos
- Biserica poartă pe pământ elementele divinităţii - este născută din Cristos.

III. BISERICA ESTE OPERA LUI DUMNEZEU
- Nu este produsul ambiţiilor omeneşti
- Nu ete o adunare pusă la cale de om

IV. BISERICA LA SFÂRŞIT ESTE ADUSĂ LA CRISTOS
- Ea este cea în care Cristos îşi găseşte plăcerea
- Ea va fi pentru totdeauna cu Isus Cristos

Sansa oferită de Dumnezeu oricărui om este aceea de a se lăsa încorporat de Duhul Sfânt în Biserică şi astfel să se poată bucura de fericire veşnică.

Christian the Lion - the full story

SANCTA SIMPLICITAS

Ian Huss, marele reformator al Boemiei atunci când a fost condamnat la ardere pe rug de către un conciliu catolic pentru învăţăturile sale considerate eretice, a stat faţă în faţă cu o scenă care l-a obligat să rostească aceste cuvinte: SANCTA SIMPLICITAS. În timp ce el era legat de stâlpul care avea să îngrămădească în jurul lui lemnele ce urmau să-l ardă împreună cu ele, o biată bătrânică “convinsă” că lucrează pentru binele lui Dumnezeu stârpind erezia prin arderea ei pe rug, a luat şi ea un braţ de vreascuri pe care s-a grăbit să le pună pe rugul ce se forma în jurul lui Huss. Poate credea că în felul acesta îşi va câştiga un loc în rai şi tocmai de aceea cuvintele reformatorului au fost SANCTA SIMPLICITAS.
Zilele trecute mi-a fost dat să văd într-o biserică, prezentă la închinare o tânără, vai prea tânără domnişoară, care purta baticul cam în acelaşi fel în care îl poartă femeile în lumea musulmană, probabil cu gândul că astfel va împlini voia lui Dumnezeu şi Cuvântul Scripturii din 1 Corinteni 11. Colţurile baticului care coborau lungi pe piept, din când în când se dădeau la o parte şi lăsau să se vadă pe partea din faţă a vestei pe care o purta simbolul Playboy – iepuraşul. Ce legătură o fi între acoperirea capului şi Playboy? Chiar nici una, decât... SANCTA SIMPLICITAS.

ASTA-I CULMEA CULMILOR!!!

Culmea sperieturii: Să sperii un chel si să i se facă părul măciucă!

Culmea sărăciei: Să fii atât de sărac încat să nu poti da ortu' popii

Culmea dresajului: Să dresezi un cătel de usturoi

Culmea matematicii: Să fi singur si să te simti in plus

Culmea economiei: Să latri tu in curte ca să faci economie de caine

Culmea zgârceniei : Să iti ardă casa şi să dai beep la pompieri.

Culmea răbdarii: Să-ti numeri firele de par cu o manuşă de box

Culmea politetii: Să bati la usa cand iesi afara.