A CĂZUT ISUS SUB CRUCE?

Ştiu că este o întreagă dispută, de fapt un duel al vorbelor fără rost, legată de căderea lui Isus sub povara crucii. Unii, în special catolicii, vorbesc despre trei căderi ale lui Isus sub povara crucii, alţii vorbesc despre şapte căderi. Alţii, cu pretenţie de mari biblişti, se străduiesc din răsputeri să demonteze ideea că Isus ar fi căzut sub greul crucii.
Personal, ca unul care mă gândesc adesea la suferinţele Domnului, chiar cred din tot sufletul că Domnului i-a fost greu, tare greu, pe drumul Calvarului. Desigur, sunt conştient că nu suferinţa fizică i-a fost cea mai grea, cât greul păcatului pe care El, cel Sfânt, trebuia să-l poarte asupra sa. În acelaşi timp nu pot trece uşor cu vederea peste suferinţa fizică, pentru că Scriptura nu trece uşor, ci dimpotrivă dedică ample capitole din evanghelii acestui subiect. Şi totuşi, în nici unul dintre aceste capitole nu găsim scris explicit că Isus ar fi căzut sub greutatea crucii. Şi ce dacă nu e scris? O spune chiar evanghelistul Ioan, că sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus şi care nu sunt scrise în cartea aceasta. De ce nu aş crede că între lucrurile nescrise stă şi faptul că Mântuitorul ar fi căzut sub cruce? L-ar face asta mai puţin divin? L-ar face asta mai puţin puternic? Nu!
Cred că facem o mare greşală atunci când ne oprim la litera legii şi nu luăm în considerare spiritul legii. E drept, că litera ar da dreptate celor aşa pretinşi biblişti, dar oare dincolo de literă nu mai este nimic de luat în seamă.?
Aş vrea să pornesc de la premiza că omul Isus era om, nu spraom. Da, era om, de aceea autorul epistolei către Evrei are grijă să ne amintească despre aceleaşi feluri de ispite pe care le-a întâlnit şi Domnul, ca şi noi. Oare dintre aceste multe feluri de ispite să fi lipsit ispita neputinţei pe care noi o avem? Eu mă încăpăţânez să cred că Domnul s-a confruntat ca om şi cu neputinţa (Marcu 6:5)
Şi acum aş lua în discuţie pe omul Isus, bătut, torturat, flămând şi însetat căruia îi este pusă în spate crucea cu toată greutatea ei. Indiferent ce ar desemna cuvântul grecesc stauros, după toate socotelile greutatea purtată de Isus se ridica între 50 si 130 de kilograme. Fie că ar fi fost doar bara transverala, fie că ar fi fost un stâlp, sau amândouă laolaltă, greutatea era mult prea mare pentru un om în condiţia sa.
Şi apoi, dacă evanghelistul Ioan ni-l prezintă pe Domnul Isus ducându-şi crucea, iar în sinoptice ni se arată că soldaţii romani l-au apucat pe Simon din Cirena şi l-au silit să ducă crucea lui Isus, oare care ar fi fost motivul acestei „cumsecădenii” a cruzilor soldaţi romani faţă de osânditul Isus din Nazaret? Nu cred că se poate vorbi despre o cumsecădenie a lor ci mai degrabă despre neputinţa lor de a înainta spre Golgota în condiţiile în care osânditul nu-şi putea duce crucea.
Da, slova Scripturii nu spune că Isus ar fi căzut sub greutatea crucii, dar nici nu spune că n-ar fi căzut. Spune însă slova Scripturii că „pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste el şi prin rănile lui suntem tămăduiţi”. Oare pedeapsa despre care scrie Isaia nu a fost tocmai moartea prin crucificare? Nu a fost crucea o pedeapsă căzută peste el?
Departe de mine gândul de a apăra tradiţii seci şi fără rost, departe de a mă lăsa motivat de scene sentimentale desprinse din filme, dar tot atât de departe şi gândul de a demonta tot ceea ce cultivă o anumită tradiţie doar de dragul demontării. Există tradiţii care au temei scriptural, dacă nu în slovă măcar în spirit şi din acest motiv, tot ce are temei trebuie să rămână pe temelie. Da, eu ştiu că Isus a avut parte de cădere, a cunoscut-o în Gheţimani (Matei 26:39) şi atunci de ce nu aş vrea să accept că a cunoscut-o şi pe Via Dolorosa, acolo unde chiar avea de purtat o povară mult prea grea pentru un om în condiţia sa?
Dar, parafrazând o cântare veche cu tentă folclorică aş zice:
Creadă "bliştii" ce-or vrea
Eu nu las credinţa mea
(De remarcat ghilimelele la cuvântul biblişti. Pretenţii numai!)