Cu două zile în urmă, mai precis vineri 6 februarie mi-am cercetat fraţii şi surorile în Cristos de la Bethausen, jud.Timiş. Aici, cu doi ani în urmă, sau chiar mai bine, din două biserici s-a făcut una singură şi fraţii încă se mai confruntă cu greul şi neplăcerile ajustării. Nu le este deloc uşor, mai ales pentru că cele două biserici au avut perspective diferite asupra vieţii de credinţă, dar cei mai mulţi dintre ei fac eforturi serioase în acest sens. Pastorul bisericii, fratele Gheorghe Belciug caută să găsească acel numitor comun aducător de pace, dar se loveşte prea adesea de "convingeri" aducătoare de necaz. Un lucru m-a convins pe deplin la Bethhausen: Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare dintre noi aşa cum suntem, dar noi ca oameni adesea uităm acest adevăr
3 comentarii:
da domnul lucreaza dar acum sunt iarasi doua biserici. fratii de la biserica nr 2 s-au retras iarasi in vechiul locas de rugaciune... nu puteau sa mai mearga in continuare la biserica nr1. fratele conducator (SEF) spunea de la amvom ca biserica se uita la el de parca ar avea leucemie! judecati singuri si spune-ti daca un asemenea om trebuie sa stea in continuare in fruntea bisericii lui dumnezeu! dar din pacate nu mai este biserica lui dumnezeu este adunarea lu Vasile Velescu
si mult mai multe lucruri "trasnite". Daca veneau surorile cu copii mici la Biserica , zicea ca "Biserica nu e cresa de copii", sau daca veneau cu maneca scurta spunea de la amvon ca "veniti la biseica , de parca ati veni la brutarie". Frumoase cuvinte din partea unui frate penticostal. Cred ca ]n biserica numarul 2 Dumnezeu isi va face cu adevarat lucrarea. Amin
Acum, a mai ramas doar "Seful impreuna cu "supusele", intr-o biserica de aproape 150 de locuri, au mai ramas 20. "un caine daca il alungi de acasa, sau toata yiua il bati si nu ii dai de mancare...pleaca..."la fel s/a intamplat si in Bethausen.
Trimiteți un comentariu