ÎNTÂLNIRE

Treceam de gânduri apăsat
Şi frământat, nevoie mare,
Aproape că n-am observat
Pe omul ce zăcea culcat
Şi chinuit pe-asfaltul tare

Dar geamătul lui m-a oprit
Din gânduri am fost smuls deodată
M-am aplecat şi l-am privit
Fiinţa-mi a încremenit
Privindu-i faţa-nsângerată

Îl cunoşteam atât de bine
Şi faţa lui eu o ştiam
El se uită atunci la mine
Şi-n trăsăturile-i divine
Chiar pe Cristos eu îl vedeam

Ce faci aici, l-am întrebat
Şi ce s-a întâmplat cu Tine?
Uitându-mă la El speriat
El mi-a răspuns înduioşat
"Voiam să Mă-ntâlnesc cu tine!"