Tocmai m-am întors dintr-o binecuvântată călătorie în Spania. Spun binecuvântată pentru că acolo mi-a fost dat harul să găsesc comunităţi penticostale absolut motivatoare pentru mine şi nu numai. Vineri 20 februarie 2009 la ora 21 s-au adunat în Biserica Penticostală Română din Elche credincioşi din mai toate oraşele din împrejurimi pentru o seară prelungită de rugăciune. Pe lângă credincioşii locali au venit cei din Alicante, Benidorm, Roketa, Ontyniente, Murcia şi din alte zone necunoscute mie. Bucuria unei astfel de adunări era evidentă. Fiecare dintre cei prezenţi aveau aşteptări de la Dumnezeu. Modul de a se ruga cei din Spania te determină să-ţi faci o analiză serioasă a vieţii de rugăciune. Nu pot spune cu exactitate cum a fost atmosfera din odaia de sus în care pentru prima dată Duhul Sfânt s-a coborât ca să-i umple pe cei dintâi creştini, dar aici la Elche această adunare de rugăciune avea cu adevărat în ea acel "vâjâit puternic" care m-a înfiorat şi m-a determinat să aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru harul acestei binecuvântate experienţe în părtăşia românilor penticostali din Spania. Sigur că în această vreme mulţi dintre fraţii noştri au motive serioase de îngrijorare datorită crizei ce s-a abătut peste Spania parcă mai apăsător decât în alte părţi, dar totuşi în ciuda acestor situaţii sau poate chiar datorită acestor situaţii penticostalii de aici sunt modele ideale ale căutătorilor de Dumnezeu. Adunarea a fost o adevărată sărbătoare. Cântările de laudă, poeziile recitate, mărturiile personale alături de rugăciuni au creat cu adevărat o atmosferă de cer care nu a contenit până după ora două din noapte. Penticostalii români din Spania fac prioritate din căutarea lui Dumnezeu. Ce bine de ei! Dar noi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu