EVANGHELIA PE A ŞAISPREZECEA PAGINĂ A SCRIPTURII

NOBLEŢEA OBLIGĂ

Genesa 17: 1-8; 15, 16


Oamenii din Câmpia Şinear au fost interesaţi să-şi facă un nume şi au crezut că smoala şi cărămida îi vor putea ajuta la asta, însă toate eforturile lor au fost zadarnice şi singurul lor nume rămas în istorie este EŞEC. Numele nu-l poate face omul, dar atunci când Dumnezeu dă cuiva un nume, numele acela dăinuieşte. Făgăduinţa lui Dumnezeu pentru Avram includea şi „îţi voi face un nume mare”, şi cu adevărat Dumnezeu a făcut ca Avraam să aibă un nume care a lăsat un frumos ecou în istorie şi mai ales în ceruri..

Cei ce-l primesc pe Cristos ca Stăpân şi Mântuitor al vieţii lor, capătă şi ei un nume nou, acela de copii ai lui Dumnezeu. (Ioan 1:12)

Numele pe care îl dă Dumnezeu omului este un nume care obligă. Schimbarea numeleui lui Avram şi a Saraiei aducea după sine obligaţii pe care în aceeaşi măsură le au copiii lui Dumnezeu.

I. NUMELE DAT DE DUMNEZEU PRESUPUNE APARTENENŢĂ
- O particulă a Numelui lui Dumnezeu avea să fie purtată în numele cel nou
- Numele cel nou era un indiciu clar că erau parte de legământ cu Dumnezeu

II. NUMELE DAT DE DUMNEZEU PRESUPUNE RESPONSABILITATE
- nevoia de reprezentare a celui ce ţi-a dat acest nume nou
- nevoia de trăire la înălţimea numelui căpătat

III. NUMELE DAT DE DUMNEZEU PRESUPUNE MISIUNE
- interesele lui Dumnezeu trebuiau promovate intre oameni
- înmulţirea celor din neamul lui Dumnezeu este în sarcina celor cu nume căpătat de la Dumnezeu

IV. NUMELE DAT DE DUMNEZEU PRESUPUNE RĂSPLĂTIRE
- Avraam, odată cu numele cel nou a primit şi făgăduinţa unei ţări date lui ca moştenire de Domnul
- Copiii lui Dumnezeu devin moştenitori ai patriei cereşti

Dacă este un nume care trebuie căutat de oameni aici pe pământ, acesta este numele pe care-l căpătăm de la Dumnezeu