Vrând, nevrând, acum când numai doua zile ne despart de trecerea în 2009, "mă cuprinde o tristeţe iremediabilă" şi versurile lui Traian Dorz mă obligă la meditaţie. Trecem...
Eram copil, trecea zapada,
Eu cu tristete-o petreceam,
Mi se parea ca iarna trece,
Mi se parea, dar eu treceam.
Eram crescut, treceau cocorii,
Priveam la ei pana-i pierdeam,
Mi se parea ca vara trece,
Mi se parea, dar eu treceam.
Eram gandind pe malul apei,
Cu unda ei la pas mergeam,
Mi se parea ca apa trece,
Mi se parea, dar eu treceam.
Priveam ades cum zboara norii,
Si frunzele zburand priveam,
Mi se parea ca ele zboara,
Mi se parea, dar eu zburam.
Eram mahnit cum bate ceasul
De graba lui umbrit oftam,
Mi se parea ca vremea trece,
MI se parea, dar eu treaceam.
Mi se parea candva ca altii
Crezand se-nseala, si-i plangeam,
Mi se parea ca-s ei pierdutii,
Mi se parea, dar eu eram.
Azi vad cu-amar, Isus, tot harul
Ce l-am pierdut cand n-ascultam,
Mi se parea ca-l am de-apururi,
Mi se parea, dar nu-l mai am.
marți, 30 decembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu