NOI SLUJITORI ORDINAȚI PENTRU BISERICILE PENTICOSTALE DIN ZONA FĂGET

La începutul lunii iunie, Biserica Penticostală Efrata din Făget a fost martora punerii în slujbe ecleziale a patru dintre cei care chemaţi fiind de Domnul în lucrarea sa, au fost recunoscuţi de Biserică şi aşezaţi în locul în care Stăpânul Bisericii avea trebuinţă de ei:

ȘEREU NELU pastor
ZERBEA EMILUȚ prezbiter
HOMOȘDEAN ZORINEL prezbiter
NIȚĂ SĂNDUCU diacon

MIHĂICĂ, MIHĂICĂ, VORBĂ MARE, FAPTĂ MICĂ!

Am citit de curând un articol pe Resurse Creștine, intitulat ”Intre plânsul aducător de căință al pocăinței și suspinul numit Biserica locală”, semnat de Mihai Ardelean. N-am ce zice, are condei acest Mihai Ardelean, dar mă tem că numai condei. ”Combate bine fratele”, cum ar zice coreligionarii noștri din Bucovina. E un articol foarte critic la adresa bisericilor din vremea noastră, cuprinzând o serie întreagă de constatări mai mult sau mai puțin pertinente privitoare la adunările creștine din rândurile cărora cu onor face parte și dumnealui, autorul. Ceea ce m-a uimit este marele cor de aplaudaci ai lui Mihai Ardelean, care se întrec care mai de care în comentariile lor să deplângă starea nespus de rea a bisericii locale din vremea noastră, însă mai nici unul dintre ei nu vine cu soluții concrete pentru ieșirea bisericilor locale din această criză. Ciudat e faptul că și Mihai Ardelean ca și mai toți aplaudacii lui sunt parte din aceste adormite biserici locale, contribuind din plin la adâncirea somnului lor.
Cineva spunea că broasca nu are timp să orăcăie în ape curgătoare, deoarece este concentrată din plin asupra condiției sale, de teama de a nu fi dusă de ape. Orăcăie însă de zor în apele stătătoare, în bălți, deoarece acolo nu are alt rol decât acela de spectator. Cu gândul la asta mă întreb și eu ca și unul dintre comentatorii de pe Resurse Creștine, unde este păstor acest Mihai Ardelean? Poate că biserica pe care o păstorește, în care s-a auzit strigătul trezirii pe care l-a lansat deja, se bucură de o cu totul altă condiție spirituală. Dar nu, nu este păstor și nici nu am auzit că ar fi reușit până acum să formeze adunarea aceea pentru care pledează domnia sa. Vă asigur că atunci când va forma biserica aceea, un alt Mihai Ardelean, de pe marginea bălții va avea motive de critică.
Mă tem că deocamdată Mihai Ardelean în calitate de teoretician, nu este îndreptățit să ne spună cum trebuie să fie biserica. Încă nu a demonstrat nimic pe plan eclezial, decât că ”știe să combată bine”. Este îndreptățit să stea înaintea lui Dumnezeu, să se roage și să ceară harul de a putea aduna în jurul său oameni de altă calitate spirituală decât cei pe care cu vehemență îi critică, formând biserica pe care nu o mai poate critica nimeni, nici măcar Diavolul.
Deocamdată citesc diagnosticul pe care cu cinism ni-l pune înainte, ca un doctor într-ale bisericii, Mihai Ardelean și zic smerit ”Doamne ai milă de Biserica Ta!” Apoi, mă uit spre autorul articolului citat și mai zic ceva: Mihăică, Mihăică, vorbă mare, faptă mică!

Puţin pământului, totul cerului

Cred că pe Alexandru Mironov l-am auzit odată spunând că în eforturile sale de a da educaţie fiului său, înainte de a-i face cunoştinţă cu şcoala l-a dus întâi într-un cimitir ca să-şi ajute fiul să înţeleagă că viaţa, mai devreme sau mai târziu are un capăt aici pe pământ. Apoi, într-o seară cu cer senin l-a scos sub cerul înstelat ca să-i arate imensitatea care abia îşi arată frontiera acolo unde ochiul omenesc poate ajunge cu privirea. A făcut asta spre a-şi ajuta fiul să înţeleagă că există o perspectivă nespus mai înaltă decât cea pe care ţi-o oferă pământul.
Aici e înţelepciunea: să te dăruieşti cu limitare pământului şi să te dăruieşti fără limite cerului.

NEPOTUL MEU DENIS

BISERICA PENTICOSTALĂ "BETANIA" DUBLIN

Data de 20 martie 2011 a fost un nou prilej de sărbătoare pentru tânăra biserică Betania din Dublin, prin faptul că în această zi s-a oficializat intrarea ei în rândul bisericilor penticostale românești din Diaspora. Doi reprezentanți de marcă ai Cultului Creștin Penticostal din România, respectiv pastorul Aurel Moldovan, membru al Comitetului Executiv al Cultului și totodată conducătorul Departamentului Penticostalilor din Diaspora, împreună cu Sandu Negrușer, membru al Consiliului Bisericesc au fost prezenți la acest moment de oficială îmbrățișare a mai tinerei noastre surori Betania din Dublin.

Câteva fotografii de la eveniment:

RUGĂCIUNEA SAU ARTA DE A NE SCHIMBA PE NOI ÎNŞINE

Interesantă făptură e omul! Ar vrea să se schimbe totul în jurul său, după buna sa plăcere, dar sa nu se schimbe el cu nici un chip. Rezistenţa la schimbare este apanajul omului cu personalitate şi aceasta este privită adesea ca virtute.
Ceea ce mi se pare şi mai interesant însă, este să văd această rezistenţă la schimbare în dreptul lui homo religiosus, practicant al rugaciunii şi plin de credinţă în Dumnezeu. Ce face acesta? Se roagă. E ceva rău în asta? Dimpotrivă! Omul care se roagă înţelege dependenţa sa de Dumnezeu şi este conştient că toate lucrurile sunt în controlul absolut al lui Dumnezeu. Problema însă este cum se roagă. Dacă voi spune că se roagă stăruitor, voi adăuga încă o calitate mult râvnită de homo religiosus, însă problema nu e aici. Problema reală stă în neînţelegerea scopului real al rugăciunii. Când credem că rugăciunea îl schimbă pe Dumnezeu, încercăm o desfigurare a lui Dumnezeu şi mă tem că alunecăm într-o neîngăduită erezie, căutând să violăm imuabiliatea lui Dumnezeu. Atitudinea „să se schimbe totul, să se schimbe şi Dumnezeu, dar să nu mă schimb eu” este cât se poate de păguboasă pentru viaţa spirituală. Omul care îl cunoaşte pe Dumnezeu va înţelege că trebuie să se roage, să se roage mult, să se roage până când voinţa lui va fi aliniată cu voinţa lui Dumnezeu. Astfel de oameni descoperă secretul rugăciunii ascultate. Să ne rugăm până când ne schimbăm în acelaşi chip cu al Lui, până când vom gândi dumnezeieşte având în noi gândul care este în Cristos Isus şi făcând orice gând rob al ascultării de El.

REMEMBER - IOAN ALEXANDRU