VALEA GROȘILOR AȘA CUM AM VĂZUT-O DE CURÂND

Fotografii dragi mie:

REMEMBER - TEODOR CODREANU

PASTORUL HARALAMBIE POSTEUCĂ LA PLECAREA ÎN VEŞNICIE

Iov 5:26 Vei intra în mormânt la bătrâneţe, ca snopul strâns la vremea lui.

Pastorul Haralambie Posteucă a trăit 89 de ani, dar nu i-a trăit degeaba. A lucrat pentru Domnul în mai multe biserici din zona de vest a ţării punându-şi amprenta pe viaţa de slujire a multora dintre păstorii, prezbiterii şi diaconii din judeţul Timiş şi nu numai. După ce a cunoscut greutăţile deportării în Bărăgan a ajuns să-l cunoască pe cel ce este "ajutorul care nu lipseşte niciodată în nevoi" şi s-a angajat să trudească pe ogoarele Lui. A făcut-o slujind eficient mai bine de 58 de ani.
La plecarea sa în veşnicie am auzit mărturiile multora dintre cei care au fost slujiţi de acest om al lui Dumnezeu şi am înţeles că slujirea sa a avut un mare impact în vieţile multora. Au fost prezenţi spre a aduce un tribut memoriei lui Posteucă Haralambie mai mulţi păstori şi slujitori ordinaţi între care Pavel Riviş Tipei, Nelu Filip, Dumitru Moţ, Ştefan Criste, Constantin Leontiuc, Nelu Chimeveş, Ghiţă Ungur. Pastorul de sector, Beni Creţu a organizat şi condus funerariile într-un mod pe măsura slujirii îndelungate a pastorului Haralambie Posteucă. Biserica Penticostală din Tomnatic a fost plină de oameni care cu mult respect au venit să cinstească memoria celui ce le-a fost îndrumător pe calea lui Cristos.
S-a dus un om al Lui Dumnezeu ca să stea în faţa celui pe care l-a slujit spre a-şi primi meritatele răsplătiri. Ne va lipsi aici, dar ştim că pentru el e mult mai bine.

ABSOLVIRE LA VILANOVA Y LA GELTRU

După o cursă lungă de doi ani, un grup de 30 de căutători ai tainelor Scripturii din bisericile penticostale româneşti din zona Barcelona, înrolaţi în Şcoala Biblică Cristos pentru Romania şi-au văzut încununate eforturile lor în cadrul serbării de absolvire care a avut loc în 17 octombrie 2010 la Vilanova. A fost bucurie, au fost emoţii dar a fost şi o umbră de neîmplinire: dintre dascăli a lipsit Nicu Iliesi. Chiar dacă ziua absolvirii a fost privită ca un sfârşit al unei perioade de studiu, absolvenţii au înţeles că de fapt ei stau în faţa unui mare început. Doamne ajută!



Absolvirea cu ospăţ se lasă:

MEMENTO MORI