Am crezut totdeauna
în predicarea relevantă, pe limba poporului, o predicare ușor înțeleasă de toți
cei ce o ascultă, o predicare simplă, dar nu simplistă. Am crezut totdeauna în
predicarea care îl poate cuprinde în mesajul ei atât pe omul învățat, cât și pe
cel neînvățat. Am crezut în predicarea puternic ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu,
singurul care are rolul de a transforma în mod autentic viața omului. Am crezut
în predicarea care are scopul de a hrăni oile, nu girafele, o predicare menită
să pună marile adevăruri ale lui Dumnezeu la îndemâna tuturor oamenilor
sinceri.
Poate cineva se va
întreba de ce folosesc trecutul verbului a crede. Nu o fac pentru că s-ar fi
schimbat cumva crezul meu. Nu! Trebuie însă să recunosc, că sunt oarecum într-o
mică dilemă când pun față în față crezul meu despre predicare și predicarea cu
mare priză la popor din vremurile pe care le trăim. Dilema mi se transformă
însă în consternare, când mi-e dat să văd că din miezul multor predici populare lipsește
tocmai cel pe care trebuie să-l vestim, lipsește Cristos. Și totuși, discursul
e lung, e atrăgător, e ascultat cu nesaț, crează chiar emoții, dar nu motivează
pe termen lung. Rămân în minte expresii, rămân ilustrații, rămân poante, rămân
ironii sau batjocuri răutăcioase, dar nu rămâne Cuvântul, care este viu și
lucrător.
Predicarea ca
divertisment, pamfletul amvonal, discursul de la granița spiritualului cu
firescul, mărturiile care-l preamăresc pe mărturisitor, sunt specii oratorice
cu mare căutare între bisericoșii veacului nostru. Era mediatică, o eră a
divertismentului, face presiune asupra amvoanelor, căutând să asigure rating, numai în contextul predicării îndreptată spre gâdilarea urechii.
Mă tem pentru biserica
expusă acestui gen de predicare. Mă tem că este lipsită de singurul instrument aducător
de viață și de schimbare reală – Cuvântul lui Dumnezeu. Nu mă tem că nu va avea
audiență în serviciile ei, nici nu mă tem că oamenii nu vor fi mulțumiți de
prestația amvonală. Mă tem însă pentru oamenii care sunt hrăniți cu lucruri ușoare,
de prin lume adunate și-apoi bisericilor date, pentru că mai devreme sau mai
târziu, aceștia vor ajunge tot în lume.
2 comentarii:
Citi-i si eu articoul tău, si-ti dau dreptate! Eu cred că radăcina problemei este în motivatia predicării: dacă e popularitatea, succesul, asa se întâmplă. Dacă e pasiunea si dragostea pentru Hristos, n-ai cum să predici altceva, decât pe El!
A înşelat zeci de oameni de la biserica pe care o frecventa cu sute de mii de euro, dar se plimbă liniştit prin Europa
http://adevarul.ro/locale/bistrita/a-inselat-zeci-oameni-biserica-frecventa-sute-mii-euro-plimba-linistit-europa-1_516cf877053c7dd83f1296cf/index.html
Trimiteți un comentariu