sâmbătă, 29 august 2009

Spiridon Popescu - Doamne dacă-mi eşti prieten



Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurliii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii in gura mare,
Moaie-ti tocul in cerneala
Si-nainte de culcare

Da-i in scris porunca mortii,
Cand si-o ascuti pumnalul,
Sa-l infiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul.

"ideea unei iubiri desăvârşite, care prefera sa se sacrifice pe sine decat sa se intample vreun rau celor dragi, fie chiar si calului, care, bietul, tot trage la caruta sau il cara pe calaret in spate, slujind fara sa puna intrebari.


Şi apoi o excepţională adăugire de mmary:

Doamne ,Tu imi esti prieten
Şi asta o stiu toti sfintii,
Eu iti daruiesc şi viata, si copiii,si parintii...
Ia-mi ce vrei,ce-mi apartine
Însa Doamne, nici o clipa,
Nu mi Te lua pe Tine...

Niciun comentariu: