DEZMIERDAREA MORŢII

Ciudaţi pot să fie oamenii! Se pare că ar face orice să se ferească de rău, de ceea ce ar putea să le dăuneze, de ceea ce ar putea să-i dezavantajeze. Sunt în stare să facă aproape totul pentru bunăstarea lor, călcând uneori peste cadavre că să le meargă bine.
Apoi mă gândesc la aceeaşi oameni care dovedesc o inconştientă consecvenţă în a căuta să-şi facă rău lor înşişi adâncindu-se în "plăceri" nimicitoare şi ucigătoare. Fumatul, alcoolul, adulterul, ura, ...şi lista aceasta ar putea fi foarte lungă, sunt toate plăceri care te îscriu automat pe lista de aşteptare a morţii, urmând să nimicească încet dar sigur omul şi tot ceea ce are el mai drag.
Mă duc cu gândul la bolnavul pe care la insistenţa copiilor lui credincioşi l-am căutat la spital ştiind că suferă de cancer pulmonar. Nu era în salonul de spital şi a trebuit să aştept după el întrebând pe unul şi pe altul dintre cei din salon dacă nu ştiu unde ar putea să fie. Unul dintre colegii de suferinţă mi-a spus că a ieşt să fumeze în curtea spitalului. Eram stupefiat... Bolnavul de cancer pulmonar a ieşit la fumat?!!! Când s-a întors gâfâind din greu după urcarea celor câteva trepte ale spitalului, i-am întins mâna, m-am prezentat şi printre altele l-am întrebat de ce continuă să fumeze după ce fumatul i-a făcut atâta rău. "Nu pot să mă las domnule, nu pot..." Şi neputinţa lui m-a făcut să înţeleg încă o dată că a da mâna cu păcatul înseamnă a da mâna cu moartea. La început moartea te dezmiardă făcându-te să crezi că totul este bine, pentru ca mai târziu să te sfâşie fără milă. "Plăcerile de o clipă ale păcatului" sunt doar dezmierdarea acestei dalile numită Moarte, şi faţă în faţă cu cei ademeniţi de păcat strig şi eu ca poetul: "Fugi în lături, e Dalila!