Pisicuţa
sărăcuţa
vai, prostuţa...
A ieşit şi s-a culcat
Pe terasă lângă sac
Şi de câine a uitat...
Şi dormea
şi torcea
de nimic nu îi păsa
oh, ce bine se simţea
La necaz nu se-aştepta
Însă câinele-a venit
Şi spre ea s-a repezit
Colţii-n blana ei a-nfipt
Ziceai c-a înnebunit...
Iar eu, am înţepenit
Doamne, ce m-am bucurat
Când uşa-n lături s-a dat
Iar tata s-a repezit
Şi pe câine l-a gonit.
Şi atunci am învăţat
O lecţie de neuitat:
Niciodată să nu crezi
Că poţi liniştit să şezi
Şi să dormi fără păsare
Căci avem un duşman mare
Creştinul de nu veghează
Sufletu-şi periclitează.
joi, 15 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu