luni, 8 august 2011

TRISTEȚI EXISTENȚIALE

Intrăm plângând și speriați
În lumea asta ne-nțeleasă.
Ne străduim să ne-adaptăm
Cu greul ei ne tot luptăm
Ca să ne facem aici casă.

Am vrea aicea-n veci să stăm
Și nu vrem să ne dăm mutați
Dar nu putem să rămânem
Oricât de tare ne ținem
Ieșim plângând și speriați.

Un comentariu:

Ciprian Luca spunea...

Stimate frate Filip,

Astazi, cand o noua "primavara" se adauga in viata Dumneavoastra, va doresc multa "bucurie existentiala", binecuvantare de la Domnul in toate si har in slujirea crestina! LA MULTI ANI BINECUVANTATI!!!

Cu deosebit respect,
Ciprian LUca