luni, 3 ianuarie 2011

SECRETUL MULŢUMIRII


Îmi doresc din toată inima să trăiesc anul 2011 sub semnul mulţumirii. Doamne dă-mi har!

"Cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat", scrie înţeleptul Solomon în Proverbe 15:15. Pare un deziderat greu de împlinit în condiţiile în care nemulţumirea este generalizată social şi are un trend mereu ascendent.

Nemulţumiri de tot soiul se cuibăresc în noi, făcându-ne sclavi ai unor dorinţe cu totul nejustificate. Alergăm necurmat după o fatamorgana a împlinirii noastre şi totuşi niciodată nu e destul. Casele ne sunt prea mici, viteza de la internet ne enervează, telefonul mobil e slab faţă de cel din reclama văzută de noi, aspectul nostru fizic nu se poate compara cu cel al cutărui fotomodel..., şi câte alte nemuţumiri nu-şi găsesc loc între oameni. Unii au fost apăsaţi atât de mult de aceste nemulţumiri, încât au căzut în hăul adânc al depresiei, alţii au fost împinşi spre suicid, prăpădindu-se pe veci.

Psihologia modernă caută tot felul de terapii aducătoare de mulţumire în sufletul oamenilor, dar fără mare succes. A te uita la alţii care sunt mai dezavantajaţi decât tine sau a căuta partea plină a paharului sunt de prea puţin ajutor când cauţi leac pentru nemulţumire.

Secretul mulţumirii însă este cel mai bine înţeles când te uiţi la omul lui Dumnezeu,Iov. Omul căruia i-a fost luat totul, stă faţă în faţă cu nimicul şi declară cu mulţumire:„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat –binecuvântat fie Numele Domnului!”
Iov este omul care poate fi mulţumit cu adevărat pentru că el a înţeles ceea ce prea puţini oameni pot înţelege, şi anume că Dumnezeu nu ne datorează nimic. Singurul nostru merit este moartea pentru păcat, iar dacă totuşi avem ceva, este numai datorită bunătăţii lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ne dă ceea ce merităm, adică moartea ar trebui să fim plini de mulţumire.
Ideea că merităm sau că ni se cuvine altceva decât moartea, ne va conduce la nemulţumire. Când însă vom înţelege că nu merităm nimic, CHIAR NIMIC, atunci vom fi cu adevărat mulţumiţi cu puţinul pe care-l avem.
"Bucuraţi-vă întotdeauna...Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi" (1Tesaloniceni 5:16,18)

Un comentariu:

Val spunea...

Cat de ADEVARAT! Dar cum trecem de la teorie la punere in practica? Cred ca doar prin lepadare de sine, dar cum o facem si pe asta? Crescand in Har si Cunostiinta? Si la asta cum ajungem? Nu se mai termina procesul. Oricum, un lucru e sigur: cand ti-ai insusit teoria, ai sansa si la practica, macar sansa. Binecuvantari.