DIN ZORII ZILEI MELE - TRAIAN DORZ

Din zorii zilei mele în lanul Tău m-am dus,
Culegător de spice, aşa cum Tu mi-ai spus.
Cântau secerătorii, eu îi urmam tăcut,
Sfios, şi singuratic, şi lăcrimând, ca Rut

Prin tot zăduful zilei, sub soarele arzând,
Cu fruntea aplecată, m-am ostenit tăcând,
Dorind, când vine seara, să-Ţi pot aduce-n prag,
C-o dragoste smerită, toţi snopii strânşi cu drag.

Stăpâne, iată seara se-ntinde peste văi,
Pe rând se-ntorc Acasă toţi lucrătorii Tăi.
În urma tuturora, mă-ntorc şi eu tăcut,
Sfios, şi singuratic, şi lăcrimând, ca Rut.

Mă ruşinez de rodul puţin agonisit,
Dar Tu cunoşti arşiţa prin care m-am trudit.
O, iată vine noaptea, Îţi cer un adăpost,
S-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost

Întinde-Ţi peste mine veşmântul Tău plăcut,
La sfintele-Ţi picioare, s-adorm şi eu, ca Rut.
Iar Mâine Dimineaţă mă scoală fericit,
Să-ntâmpin Bucuria spre care-am suferit!



Din zorii zile mele
Asculta mai multe audio diverse