AMVOANE FĂRĂ STĂPÂN

Zilele trecute am primit un telefon de la un domn care s-a recomandat a fi păstor din Lugoj şi care m-a rugat să-i facilitez intrarea la amvonul bisericii în care slujesc spre a prezenta un studiu biblic despre vremurile de pe urmă precum şi despre pericolul ecumenismului. L-am întrebat în ce biserică păstoreşte şi mi-a spus că slujeşte într-o biserică a adventiştilor reformişti. Am încercat în mod elegant să-i spun că în biserica noastră cei ce predică trebuie să aibă în mod evident recomandarera unuia care ne poate asigura că învăţătura este sănătoasă şi biblică, dar omul a insistat că tot ce predică el este adânc înrădăcinat în Scriptură. Bineînţeles că în final a trebuit să-i spun în mod categoric că învăţăturile adventiste nu sunt în concordanţă cu ceea ce se propovăduieşte în doctrina penticostală şi l-am ajutat să-şi ia gîndul de la faptul că aş putea face din biserica pe care o slujesc un câmp de misiune pentru adventişti. Mi-a mai spus că a prezentat până acum aceste învăţături în zeci de biserici penticostale şi baptiste.
Această întâmplare m-a pus în mod serios pe gânduri. Care este oare responsabilitatea slujitorilor amvoanelor pentru bisericile cărora le slujesc?
Sigur că societatea modernă, sclavă a reflexelor date de era mediatică, face serioase presiuni asupra bisericii spre a promova valori cu totul străine lui Cristos şi anume senzaţionalul sau succesul de public măsurat în audienţă. De curând mi-a fost dat să aflu din revista Paşi că la o conferinţă a tinerilor penticostali din Baia Mare a conferenţiat un pastor adventist, iar această participare era justificată prin faptul că acest pastor are mai multe doctorate şi mai ales prin faptul că predă şi la ITP. ( http://www.pasi.ro/revista/despre-conferinta-nostra.html )
Personal cred că pentru un credincior căutător de mântuire cunoaşterea adevărului este esenţială. Domnul a spus că adevărul ne face slobozi. Or, lipsa de vigilenţă a liderilor bisericii în vremea de acum va conduce în mod sigur la amestecarea adevărului cu minciuna şi lucrul acesta poate fi fatal pentru cei nematuri spiritual.
Sigur că mă aştept ca atitudinea mea să fie calificată drept îngustime, intoleranţă sau poate chiar fundamentalism religios. Nu asta mă frământă ci mai degrabă pericolul învăţăturilor false care face, vai, atâta pagubă Bisericii. „Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”“ (2 Ioan 1:10)
O, cu câtă uşurinţă lăsăm ca valorile societăţii contemporane să penetreze biserica, având falsa nădejde că asta o va face relevantă, dar ne scapă din vedere nevoia de hrană nealterată, aducătoare de viaţă şi de maturitate spirituală.
Trăim vremuri în care credincioşii penticostali, adesea complexaţi, deschid cu prea multă uşurinţă uşa pentru nume sonore pe tărâm religios doar din dorinţa de a avea un fel de succes.
Personal cred că şi cartea de vizită a celui care este pus la amvon contează, deoarece mieluşeii din turmă sunt gata să accepte drept bun ceea ce păstorii socotesc a fi bun şi astfel să nu ne mirăm dacă ne vom trezi cu biserici în care nu este discernământ. Datoria celor cărora le-a fost încredinţată turma lui Cristos spre păstorire începe prin a şti să-l facă pe Cel ce a spus că este Calea, Adevărul şi Viaţa, stăpân asupra amvonului bisericii asigurându-se că mesajul predicat prin prezenţă şi prin comunicare verbală este Adevărul şi numai Adevărul.