PREA OCUPAŢI

Nu sunt un nostalgic al vremilor apuse, dar nici nu pot să înţeleg cum se face că a intrat timpul în sac. „N-am timp, n-am timp...n-am timp” Acesta este vaietul obsesiv al societăţii contemporane. Este într-un fel paradoxal să auzi acest lucru acum, când cele mai multe dintre realizările tehnicii moderne caută să-l elibereze pe om de sub această tiranie a timpului. Din nefericire, această criză de timp loveşte din plin în calitatea vieţii noastre şi crează adevărate drame pentru mulţi din trăitorii vremelnici pe pământ. Dumnezeu nu ne-a făcut slobozi ca noi să ne facem de bunăvoie sclavi ai timpului, ci voia lui pentru noi este ca să rămânem fiinţe libere, oameni capabili să spunem NU atunci când prea multele treburi zilnice vin ca să ne înrobească.

• Oamenii prea ocupaţi sunt în pericolul de a fi deviaţi de la valorile esenţiale ale vieţii. Le scapă din vedere ceea ce este cu adevărat important: relaţia cu Dumnezeu, cu familia şi cu ei înşişi.
• Oamenii prea ocupaţi tind să privească viaţa ca pe o competiţie. Vor să facă tot, să aibă tot şi să nu fie mai prejos de nimeni.
• Oamenii prea ocupaţi tind să fie superficiali din punct de vedere spiritual. Stresul nu te lasă să te rogi , şi dacă totuşi ai vrea să o faci nu te mai poţi concentra la rugăciune.

Toţi cititorii de cărţi ştiu că pentru a face eficientă lectura editorii de carte, atunci când aşează textul în pagină, lasă din loc în loc spaţii, tocmai pentru ca ochiul să nu obosească şi cititorul să se poată deconecta de la efortul vizual pe care îl face.
Tot aşa suntem înţelepţi dacă ştim să lăsăm spaţii în viaţa noastră, ca astfel să ne facem viaţa mai frumoasă şi mai eficientă.
• Spaţiile îţi vor oferi timp să te bucuri de viaţă
• Spaţiile te ajută sa te menţii cu bateriile încărcate din punct de vedere fizic
• Spaţiile te vor ajuta să răspunzi şi nevoilor altora
• Spaţiile te vor ajuta să-l auzi pe Dumnezeu vorbindu-ţi
Voia lu Dumnezeu pentru noi este să ne simplificăm viaţa şi astfel să putem face ceea ce este cu adevărat important pentru noi. Suntem chemaţi să ne facem timp pentru lucrurile care durează veşnic, nu numai pentru cele trecătoare. Să ne facem timp pentru Dumnezeu, pentru rugăciune, pentru Cuvânt, pentru adunările frăţeşti, cu alte cuvinte pentru ceea ce contează cu adevărat.





Strigarea poetică a lui Traian Dorz ne cheamă tocmai la aceasta.



Fa-ti timp
In trecerea grabita prin lume catre veci,
fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci !

Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand,
fa-ti timp cu mila blanda sa le alini trecand.

Fa-ti timp pentru-adevaruri si adanciri in vis,
fa-ti timp pentru cantare cu sufletul deschis.

Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,
fa-ti timp sa-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fa-ti timp sa astepti din urma cand mergi cu slabanogi,
fa-ti timp pe-un munte, seara, stand singur, sa te rogi.

Fa-ti timp sa stai cu mama si tatal tau batrani,
fa-ti timp de-o vorba buna si-o coaja pentru caini.

Fa-ti timp sa stai aproape de cei iubiri, voios,
fa-ti timp sa fii si-al casei, in slujba lui Hristos.

Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
fa-ti timp, ca esti de taine si lumi inconjurat.

Fa-ti timp de rugaciune, de post si meditari,
fa-ti timp de cercetarea de frati si de-adunari.

Fa-ti timp si-aduna-ti zilnic de toate cate-un pic,
fa-ti timp ca viata trece si cand nu faci nimic!

Fa-ti timp langa Cuvantul lui Dumnezeu sa stai,
fa-ti timp, cu toate-acestea au pentru tine-un grai.

Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
fa-ti timp sa dai vietii si mortii tale un pret !

Fa-ti timp ACUM ! ca-n urma zadarnic ai sa plangi,
Comoara risipita a vietii n-o mai strangi.