CARE SUNT CELE TREI LUCRURI PE CARE LE-AI FACE DACĂ AI MAI AVEA DE TRĂIT O SINGURĂ ZI?

Acum când o singură zi ne desparte de intrarea în anul 2016, suntem datori să înțelegem că aceste hotare convenționale pot fi folosite cu multă înțelepciune de fiecare dintre noi spre a ne evalua viața,  spre a aduce corecții în traiectoria ei și spre a ne asigura că nu trăim degeaba, irosind atât de prețioasele zile din care este compusă.

Cu mai mulți ani în urmă, într-un grup de studiu biblic, am fost confruntat cu întrebarea:”Care sunt cele trei lucruri pe care le-ai face dacă ai mai avea de trăit o singură zi?” Trebuie să recunosc că această întrebare mi-a dat foarte mult de gândit... Mi-am dat seama că niciodată până atunci nu am privit cu suficientă seriozitate oportunitățile pe care mi le oferă Dumnezeu în fiecare zi și mai ales am ajuns să regret că nu am folosit cu destulă înțelepciune timpul pe care mi l-a dat Dumnezeu și nu mi-am stabilit cu adevărat prioritățile vieții.

Căutând răspuns la această întrebare, am înțeles câte lucruri cu adevărat importante ar fi trebuit să cuprind între prioritățile mele. Am înțeles că e ușor să vorbești despre priorități, dar este foarte greu să le stabilești cu exactitate atunci când trebuie să faci un clasament al primelor trei.

Astăzi când mai este dor o singură zi... din 2015, mă frământ iarăși cu aceeași întrebare: Care sunt cele trei lucruri pe care le-aș face dacă aș mai avea de trăit o singură zi?

DE TREI ORI AI LUI

Am văzut de curând pe facebook un citat din Michelangelo, care m-a pus serios pe gânduri... ” Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu.”

Isus Cristos are în mod natural drept de proprietate asupra noastră pentru că El ne-a creat. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui. (Psalmi 100:3) Împreună cu toată creația, noi îi aparținem lui. Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! (Psalmi 24:1)

Apoi, Domnul are în mod legal drept de proprietate asupra noastră, și pentru că ne-a răscumpărat. ...Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:19-20)

Cu toate că are de două ori drept de proprietate asupra noastră, mă surprinde eleganța cu care ne cheamă să ne dăruim lui. Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. (Romani 12:1)

Asta mă face să înțeleg că Isus Cristos, Domnul, nu are nevoie de noi oricum, ci El ne vrea să ne dăruim lui cu dragoste, să venim la El iubindu-l și să ne trăim viața ca pe un frumos dar, oferit lui din dragoste. Astfel, El va avea și în mod personal drept de proprietate asupra noastră, iar noi vom fi de trei ori ai lui.

VALORI RĂSTURNATE

Tragedia de pe Titanic a demonstrat că valorile noastre aici pe pământ sunt foarte relative. Iubitorii luxului au fost în stare să plătească sume uriașe ca să se bucure de lux în călătoria lor. Iubitorii distracțiilor au căutat să se distreze din plin pe tot parcursul călătoriei folosind toate facilitățile de pe vas. Iubitorii aurului au vrut să se asigure că și tacâmurile de la masa lor vor fi confecționate din acest material prețios.

Toate aceste mult dorite valori nu au mai însemnat nimic în momentul în care vasul se sufunda... O scândură plutitoare de care s-ar fi putut agâța cineva a ajuns să însemne nespus mai mult decât tot aurul, decât toate distracțiile, decât tot luxul.

Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. (Matei 6:19-21)

Singurele valori care rămân sunt valorile Cerului. Ele nu se vor răsturna niciodată.

ȘANTIERE SPIRITUALE

Niciodată nu am înțeles creștinul care crede că își poate trăi viața de credință doar între el și Domnul, rupt de Biserica lui Cristos. Nu i-am putut înțelege pe cei care uită că am fost mântuiți, nu ca să ne închidem în turnul nostru de fildeș, demonstrându-i de acolo lui Dumnezeu că trăim în sfințenie și că nu ne murdărim haina albă a neprihănirii.

Scriptura ne arată că noi am fost mântuiți ca să facem parte dintr-un trup al cărui cap este tocmai Cristos, un trup care trebuie să funcționeze și prin aportul nostru spiritual. Într-un trup nici un mădular nu trăiește pentru sine, ci pentru întreg, slujind altor mădulare. Prin absurd, dacă rinichii ar spune ”nu mai vrem să filtrăm toate toxinele din organism...”, viața trupului ar fi imposibilă.

Suntem chemați adesea să facem lucrări de care nu beneficiem în mod direct, lucrări care ajută mai mult altora decât nouă, lucrări care ne pun pe noi înșine în umbră ca să strălucească alții, dar toate acestea pentru ca Trupul lui Cristos să funcționeze și celelalte mădulare să aibă viață.

Această slujire se poate să nu fie comodă, deoarece relațiile în sine nu sunt comode. Slujirea altora se prea poate să te pună în dificultăți relaționale și adesea bunele tale intenții să fie judecate cu asprime. Poate chiar haina albă a neprihănirii, la care ținem atât de mult, ajunge să fie stropită de nemulțumirile cuiva. Și totuși nu trebuie să uităm că cine lucrează se poate și murdări adesea din dorința de a-i fi bine celuilalt. Pe șantierele spirituale ale Trupului lui Cristos, da, se poate întâmpla să ne pătăm haina, dar când cel de alături trăiește prin efortul nostru satisfacția este incomparabilă.

Cristos Domnul, pe șantierul mântuirii, s-a murdărit cu păcatele oamenilor, pentru ca apoi să se ridice biruitor asupra morții și păcatului, într-o lumină de nedescris și într-o sfințenie dumnezeiască, ca să ne arate că a renunța la propria noastră reputație și la propriul nostru confort spiritual de dragul altora, aduce adevărata împlinire.

HOMOSEXUALITATEA

În contextul discuțiilor care au loc în aceste zile după ce Curtea Supremă din SUA a dat undă verde căsătoriilor pentru persoane de același sex, cred că acest articol pe care l-am scris cu cel puțin zece ani în urmă, poate fi de folos.

 HOMOSEXUALITATEA

 Ne-am propus prezentarea unui punct de vedere cu privire la homosexualitate, tocmai pentru că în ultima vreme auzim tot mai mult vorbindu-se despre faptul că tolerarea ei ar constitui un punct roşu pentru Romania în vederea integrării în structurile euro-atlantice. Aşa numitele “voci democratice” ale societăţii noastre româneşti, pledează pentru neosândirea unor asemenea acte, şi mai mult chiar, pentru considerarea actelor homosexuale la acelaşi nivel moral cu relaţiile normale dintre bărbat şi femeie în cadrul căsătoriei.

          De la capul locului, vrem să spunem lucrurilor pe nume şi să numim homosexualitatea păcat. Această perversiune reprezintă un atac îndreptat împotriva societăţii, împotriva naturii, împotriva lui Dumnezeu şi mai ales împotriva trupului omenesc, care ar trebui să fie un templu al Duhului Sfânt. Fie că vrem să recunoaştem, fie că nu, păcatul homosexualităţii este unul dintre cele mai mari eforturi pe care le face Satan pentru a distruge societatea şi rasa umană.

          Deşi mulţi oameni sunt tentaţi să creadă că homosexualii s-au născut în acest fel, noi credem că nu aşa stau lucrurile. “Nimeni, când este ispitit, să nu zică:”Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit aduce moartea.” (Iacov 1: 13-16) Din acest pasaj scriptural înţelegem că nu Dumnezeu este sursa şi autorul răului din om şi implicit se face clar faptul că omul devine homosexual atunci când capitulează în faţa ispitelor lui Satan, căzând astfel în capcana acestui oribil păcat. Ceea ce face ca acest păcat să fie periculos pentru societate este faptul că homosexualii caută să recruteze tot mai mulţi în rândurile lor. Momindu-i în diverse feluri pe cei tineri, reuşesc să înmulţească ei înşişi rândurile celor apăsaţi de această plagă. Vrem să accentuăm dar faptul că noi nu credem că cineva s-a născut homosexual, ci că omul poate deveni homosexual atunci când nu se împotriveşte cu tărie ispitelor celui rău. Considerăm că acest păcat trebuie osândit cu tărie şi oamenii trebuie avertizaţi cu privire la consecinţele nefaste ale căderii omului în acest păcat.

          Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, cartea de căpătâi a tuturor creştinilor, prezintă în învăţăturile sale argumente concrete care se ridică împotriva homosexualităţii. Vrem să folosim câteva dintre aceste argumente în rândurile care urmează, tocmai pentru a ne justifica punctul de vedere, pe care ni l-am format privind această perversiune prin prisma standardelor morale aşezate de Dumnezeu pentru societatea umană.

          Dumnezeu a stabilit pentru om relaţii heterosexuale. Când Dumnezeu l-a creat pe om, “parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” şi le-a poruncit să se înmulţească aducând pe lume copii(Genesa 1: 27, 28). Creatorul a făcut sexul cu scopul ca el să conducă la relaţii legitime între soţ şi soţie în cadrul căsătoriei şi să folosească perpetuării rasei umane pe pământ.

          Canaan a fost condamnat pentru păcatul homosexualităţii. Chiar dacă textul din Genesa 9 nu arată acest lucru în mod explicit, se pare că Ham, fiul lui Noe, a intrat cu astfel de intenţii păcătoase în cortul tatălui său şi i-a văzut goliciunea. Blestemul lui Noe a fost pronunţat asupra lui Canaan, fiul lui Ham, tocmai pentru ca noi să înţelegem că acest păcat al homosexualităţii se răsfrânge într-un fel sau altul şi asupra celor din jur.

          Dumnezeu a pedepsit Sodoma şi Gomora datorită acestui păcat. Cuvântul “sodomie”, pe care îl folosim adesea ca sinonim pentru homosexualitate, indică faptul că acest păcat era la el acasă în Sodoma şi Gomora, cele două cetăţi surori. Genesa 19:5, arată că oamenii din Sodoma practicau homosexualitatea în mod deschis şi tocmai datorită acestui lucru au fost nimicite. E uşor să înţelegem dar, că sodomia sau homosexualitatea atrage după sine mânia lui Dumnezeu.

          În legea mozaică homosexualitatea era grav osândită.  Levitic 18: 22 prezintă porunca expresă a lui Dumnezeu: “Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie” În acelaşi verset, Dumnezeu califică acest păcat drept “o urâciune”. În versetul 29 din acelaşi capitol Scriptura arată că “toţi cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni, vor fi nimiciţi din mijlocul poporului lor.” Porunca lui Dumnezeu de interzicere a sodomiei este reluată apoi în Deuteronom 23: 17.

          Cărţile istorice ale Vechiului Testament prezintă în mod elogios pe împăraţii care au căutat să stârpească sodomia din ţară. Spaţiul nu ne îngăduie să dăm exemple de acest fel, dar pentru cei interesaţi într-un studiu mai amănunţit oferim câteva referinţe biblice: 1Împăraţi 15: 12; 1Împăraţi 22: 46; 2Împăraţi 23:7.

          Noul Testament de asemenea condamnă aspru homosexualitatea. Sunt mai multe pasaje care au ceva de spus împotriva acestui păcat, dar se pare că cel mai concludent este cel din Romani 1: 24-27 “De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să-şi urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Anmin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.” Acest pasaj nu mai are nevoie de nici un comentariu, deoarece exprimă în mod cât se poate de clar dezgustul lui Dumnezeu faţă de aceste perversiuni.

          1Corinteni 6: 9, vine să arate în mod explicit că sodomiţii sau homosexualii nu pot avea parte de Împărăţia lui Dumnezeu şi că sunt sortiţi pieirii. Singura şansă de mântuire a celor care practică acest păcat este pocăinţa, adică renunţarea la aceste practici şi întoarcerea la Dumnezeu.

          Pe lângă aceste argumente de natură biblică, împotriva homosexualităţii se ridică şi argumente de ordin moral şi social. Relaţiile sexuale de tip homosexual nu sunt naturale, ci sunt produsul nestăpânirii poftelor. Ca dovadă a faptului că aceste relaţii nu sunt naturale să ne întrebăm dacă s-a născut vreodată cineva dintr-un cuplu de homosexuali. De asemenea, când vom înţelege că nimeni nu s-a născut homosexual vom putea să ne dăm seama că homosexualitatea sfidează ceea ce este natural.

          Este important să arătăm că studii de specialitate vin să arate că cei ce practică această perversiune asociază în caracterul lor nişte însuşiri nedorite în societatea umană. Într-un grad mult mai mare decât la restul oamenilor, în caracterul homosexualilor este prezent egoismul, narcisismul, masochismul şi ura. Chiar dacă partizanii homosexualităţii încearcă să arate că prin comportamentul lor, ei nu afectează în mod negativ societatea, este evident că aceste nedorite caracteristici ale homosexualilor se răsfrâng asupra celor din jur

          Homosexualitatea este o ameninţare pentru perpetuarea rasei umane. Dumnezeu a rânduit ca oamenii să procreeze ca urmare a relaţiilor heterosexuale şi nicidecum prin această perversiune.

          Practicarea homosexualităţii este o ameninţare pentru vieţile oamenilor. Cred că nu este necesar să prezentăm ravagiile pe care SIDA le face între oameni în vremea de acum. Faptul că această necruţătoare boală este răspândită prin acte homosexuale este cunoscut de toată lumea. Din nefericire boala aceasta a ajuns să-i atingă pe mulţi semeni de-ai noştri tocmai prin mijlocirea homosexualilor. Astăzi SIDA a atins proporţii epidemice şi se pare că moartea multor semeni de ai noştri este rezultatul direct sau indirect al practicilor homosexuale. Societatea ar trebui să se protejeze împotriva unor astfel de practici care ameninţă vieţile atâtor oameni.

          Spre marea noastră surprindere, naţiunea noastră, despre care Nicolae Iorga spunea că “s-a născut în tinda bisericii”, tinde spre acordarea de libertăţi de manifestare practicilor homosexuale, care aşa cum am arătat sunt îndreptate împotriva societăţii şi împotriva lui Dumnezeu. Dacă acesta este preţul integrării în structurile europene, oare se merită să fie plătit?

         

Folosim acest prilej pentru a saluta poziţia pe care au luat-o ierarhii Bisericii Ortodoxe Române în urma hotărârii luate recent de Guvernul României de a da libertate de manifestare acestor practici păcătoase.