Abia am ajuns acasa de la Oradea. Din nou la Efrata, din nou cu pastorul Paşca la amvonul bisericii pe care o slujeste. Corul în straie de sărbătoare, Daniel Bodog şi Gobi cu instrumentele lor, adunarea cu glasul ei au făcut din cântarile de laudă prilej de bucurie pentru noi şi cu siguranţă şi pentru cer. O chemare la pocăinţă pentru toţi cei prezenţi a fost adusă din Luca 15:11-32.
Eu chiar mă numesc Ioan
şi e drept că sunt Groşan,
e drept şi că sunt Vălean.
Mulţi mă cred timişorean,
deşi nu sunt bănăţean...
Eu mă cred tot ardelean.
De la Valea Groşilor!
Nu ştiu prea bine de ce, toţi îmi zic Nelu Filip.
Lucrul cel mai important însă: SUNT AL DOMNULUI ISUS CRISTOS!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu