Zilele trecute eram
într-o biserică și cel ce făcea anunțurile se străduia să-i convingă pe cei
prezenți să ajungă la timp pentru serviciul de duminică dimineața. Le-a cerut
întâi să vină de la nouă fix, apoi a zis că nu ar fi rău să fie prezenți de la
nouă fără zece, iar apoi a zis că poate ar fi bine să ia în considerare sfertul
academic și să vină chiar cu un sfert de oră înainte de începerea serviciului.
Față în față cu această provocare, mi-a fost dat să văd, nu puțini, care au
întâmpinat cu un zâmbet ironic expresia celui ce făcea anunțurile. De ce zâmbet
ironic? Pentru că ”știau ei bine, că
sfertul academic are în vedere timpul de întârziere și nicidecum timpul
prealabil.”
Numai că nu știau
bine, pentru că expresia ”sfertul academic” se aplică foarte bine în acest
context. Sigur că nu vreau să mă aventurez în polemici inutile cu nimeni pe
seama acestei expresii, dar mă tem că românul, mândru din fire, nu poate
accepta această expresie decât din perspectiva academicianului, din perspectiva
marilor personalități, care își permit să întârzie și să fie așteptate, că...nu-i
așa? Noi românii suntem cu toți mari personalități.
E drept că ”sfertul
academic” este scuza preferată a românilor atunci când este vorba de sfidarea
punctualității, dar să nu uităm că nu conotația românească este cea care stă în
picioare, ci ca să înțelegem expresia în discuție, ar trebui să ne ducem la
rădăcinile ei. Academia își trage numele de la prima școală
filozofică, înființată de Platon la Atena, care își ținea întrunirile în
grădinile consacrate eroului Akademos. În această primă academie, Platon își
ținea discursurile filozofice și este vrednic de menționat faptul că discipolii
și admiratorii lui, în semn de respect, se adunau cu o bună bucată de timp înainte de
a veni maestrul lor, discutând și având dezbateri pe marginea discursurilor
anterioare. Sfertul academic privit din această perspectivă este nu timpul pe
care poți să-ți permiți să-l întârzii, ci dimpotrivă este timpul pe care îl
dedici în semn de respect unei personalități cu care urmează să te întâlnești,
mergând la această întâlnire cu mult mai devreme.
Când este vorba despre biserică, despre adunările pe
care credem că le onorează Dumnezeu cu prezența sa, cred și eu că sfertul
academic, adică venirea la casa lui Dumnezeu cu un sfert de ceas mai devreme
este semn de respect pentru cel cu care vrei să te întâlnești. Oamenii smeriți
sunt conștienți că vin la biserică să se întâlnească cu cea mai importantă
personalitate din Univers, cu Dumnezeu, și se vor sili să vină la întâlnire mai
devreme, în timp ce oamenii mândri, care au pretenția că ei înșiși sunt mari
personalități își vor permite în numele sfertului academic să întârzie.
În raporturile cu Dumnezeu este de preferat sfertul
academic al omului, care smerit și plin de admirație pentru Marele Maestru, va
veni cu un sfert de oră înainte la întâlnire, dovedind prin aceasta că îl
onorează pe Dumnezeu și cu timpul său.