Parerile lui Ioan Valean Grosanu

BISERICA PENTICOSTALĂ CERNETEAZ, JUD. TIMIȘ

2012-01-12T00:12:00.003+02:00

La invitația pastorului Cornel Crașovan am mers din nou la Cerneteaz în 7 ianuarie. Era un serviciu de evanghelizare, așteptat cu mult interes de toți cei de aici. Pe lângă localnici am întâlnit credincioși din Beregsău Mare și din Giarmata Vii, veniți la Cerneteaz de dragul părtășiei și de dragul slujirii în numele Domnului.
M-am bucurat de o atmosferă spirituală plăcută tocmai datorită foamei și setei după Cuvânt. Și pentru că era în lumea satului sărbătoarea Sfântului Ioan, nu se putea să se vorbească decât tot despre Ioan, a cărui măreție pălește și care nu mai este mare atunci când este comparat cu cei din Împărăția Cerurilor. Matei 11:11

BISERICA PENTICOSTALĂ ”FILADELFIA” MOȘNIȚA NOUĂ, JUD. TIMIȘ

2012-01-07T10:33:00.003+02:00

După ce au stat mulți ani înghesuiți într-o casă de rugăciune mică, credincioșii penticostali din Moșnița Nouă sunt acum la loc larg, într-o clădire absolut impunătoare, care oferă tot ceea ce e necesar creșterii sănătoase a bisericii. Cu doar câteva săptămâni în urmă m-am bucurat împreună cu moșnițenii și cu pastorul lor, Cornel Stanciu, de harul mutării în casă nouă, într-o sărbătoare care a marcat întreaga localitate și nu numai.
Ieri am fost din nou la Moșnița Nouă ca să sărbătoresc împreună cu această biserică întoarcerea la Dumnezeu a unsprezece tineri care și-au mărturist public hotărârea lor prin botez. Am găsit biserica arhiplină și mai ales cu ”paharul plin, de dă peste el”. Din acest pahar al harului divin am gustat și eu ascultând cântările de laudă pe care moșnițenii le-au înălțat către Domnul. O închinare demnă de ținut minte și o biserică plină cu oameni deschiși pentru Cuvânt.

INTERVIU CU VLADIMIR PUSTAN

2011-12-31T19:24:00.000+02:00

TUDOR GHEORGHE - ”AU FĂCUT COPIII NOȘTRI DINȚI”

2011-12-26T00:15:00.003+02:00

MATURIZARE (Tudor Gheorghe)

Căror sfinți și căror Dumnezei
Miei-și varsă sângele-n cuțite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plâng cu glasuri răgușite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plâng cu glasuri răgușite?

Au făcut copiii noștri dinți,
Mușcă din bunici și din părinți,
Mușcă din văzduh și din pământ,
Mușcă și din morții din mormânt.

Pentru care dimineți târzii
Cade ceața care mă-mfășoară?
Care sfert de lacrimi viorii
Amăgește visul și-l omoară?
Care sfert de lacrimi viorii
Amăgește dorul și-l omoară?

Au făcut copiii noștri dinți,
Mușcă din bunici și din părinți,
Mușcă din văzduh și din pământ,
Mușcă și din morții din mormânt.

Nu mai lăcrimează niciun sfânt
Și s-a șters vopseaua din icoane.
Seceta domnește pe pământ
Și șopârlele se cred iguane.
Seceta domnește pe pământ
Și șopârlele se cred iguane.

Au făcut copiii noștri dinți,
Mușcă din bunici și din părinți,
Mușcă din văzduh și din pământ,
Mușcă și din morții din mormânt.

O NOUĂ BISERICĂ PENTICOSTALĂ - ”IZVORUL VIEȚII” REȘIȚA

2011-12-07T23:13:00.009+02:00

Abia m-am întors de la Reșița, unde am participat la o seară de evanghelizare în cea mai nouă biserică penticostală din această parte a țării. Un proiect care a necesitat eforturi nespus de mari din partea penticostalilor reșițeni, dar mai mult decât orice a necesitat binecuvântarea lui Dumnezeu. Să construiești o astfel de clădire în vremuri de criză presupune să-l ai pe Dumnezeu de partea ta.
M-a uimit clădirea, dar m-a uimit și foamea și setea după Cuvântul lui Dumnezeu pe care le-am văzut la reșițeni.
Astăzi câteva sute de oameni s-au adăpat din Izvorul Vieții și mă rog lui Dumnezeu să le fie de folos.

http://www.ustream.tv/recorded/18990993

VASILE VOICULESCU - ”BĂTEA LA POARTA CERULUI O RAZĂ”

2011-11-11T08:22:00.002+02:00

Batea la poarta Cerului o raza
Batea sfios si-ncet, ca o straina…
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat uimit – de palida lumina.

Era o biata raza scaparata
Dintr-un adanc de minte omeneasca,
Ce strabatuse Calea-nfricosata
De la pamant la granita cereasca.

Parea atat de trista si umila
Dar totusi credincioasa si curata
Ca ingerul a tresarit de mila
Si-a prins-o bland de mana tremurata.

Apoi grabit, a luat-o-n Cer cu dansul
Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora:
I-a podidit pe toti, vazand-o, plansul
Si-au strans-o-n brate-ndata ca pe-o sora.

Ea le-a zambit stergandu-le sudoarea
Si s-a rugat apoi de ei, fierbinte
S-o-nfatiseze Bunului Parinte
Ca sa primeasca Binecuvantarea;

Stapane, Vesnic Datator de Viata
Din ce-ntuneric, ma-naltai la Tine!
Din ce prapastii crancene de ghiata!
Din ce vartej de patimi si ruine!

Cat am luptat cu oarba ratacire!
Cu nebunia surda si pacatul!
Dar n-am putut sa seman o sclipire,
In largul noptii stapanind de-a latul!

Ca o umila, biata, lumanare,
Am ars in van, in minte ne-ndurata!
Invinsa, goala, stinsa, spulberata.
Doar in surghiun gasesc acum scapare.

Sa pot s-ajung la Cerurile-albastre
Ca dintr-o grea catuse ce ma strange,
Am strabatut prin veacuri de dezastre
Si-abia trecui oceane-ntregi de sange!

Cum sta smerita-n fata Stralucirii,
Silita ochii serbezi sa si-i plece,
Sarmana raza – far al omenirii,
Parea o umbra lanceda si rece.

Tu vii aicea singura si-nvinsa?
Grai Cel Vrednic, Nevazutul Tata.
Tu fugi, de teama sa nu fii atinsa?
Dar cand s-a stins Lumina-adevarata?

De te-am trimis in lumile-nvrajbite,
Nu te-am chemat cu pumnii stransi si goi,
Ca pe-un manunchi de Raze impletite,
Eu te-asteptam s-aduci pe toti la Noi!

Dintr-un biet sambur-nabusit in fasa,
Din stralucirea unei minti senine,
Sa fi crescut o mare uriasa,
Sa porti pamantu-ntreg pana la Mine!

Plangand stinghera si tremuratoare,
C-ai fost infranta, vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata Mostenire?

Mergand spre raza, jos ingenunchiata
I-a sarutat obrajii amandoi.
Copila mea, fii binecuvantata!
I-ati deci puteri si-ntoarcete-napoi!

Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina,
Sa-l paraseasca Ostile Ceresti,
Tu sa ramai! Caci tu esti doar Lumina
Si nu traiesti, decat cand stralucesti!

ALIN JIVAN: ”CEA MAI ÎNALTĂ TREAPTĂ A PODIUMULUI ESTE GOLGOTA”

2011-10-29T21:17:00.004+03:00

Alin și Flori Jivan cântând Domnului

Nu sunt un împătimit al sportului, ba chiar trebuie să recunosc faptul că nu am nici un pic de cultură în acest domeniu. Cu toate acestea auzisem și eu despre Alin Jivan și știam că este unul dintre gimnaștii români care a făcut să se scrie și să se vorbească mult despre performanțele sale.

Astăzi mi-a fost dat să-i ascult mărturia prezentată în fața a câteva sute de tineri și trebuie să recunosc că mărturia lui a fost mai mult decât motivatorie. Pasiunea acestui tânăr pentru Domnul este cu adevărat molipsitoare.

Un tânăr care a făcut tot ce i-a stat în putință să obțină performanță după performanță, un tânăr care a alergat multă vreme după succes crezând că el poate fi atins pe treptele tot mai înalte ale podiumului în timp ce medalie după medalie i-a atârnat la gât. Astăzi însă l-am auzit zicând: ”Cea mai înaltă treaptă a podiumului este Golgota” Cuvintele acestea auzite din gura lui m-au străpuns și am înțeles încă o dată că abia acolo, la Golgota, găsim cu adevărat împlinirea.

BISERICA PENTICOSTALĂ ROMÂNĂ ”EBEN EZER” TORINO ITALIA

2011-10-21T09:44:00.003+03:00

N-am mai fost niciodată la Torino. Auzisem însă că aici se formase deja o comunitate românească puternică în anii de după revoluție şi că un număr semnificativ dintre românii așezați aici împărtășesc credința penticostală.
Pastorul Gigi Muntean, bănățean născut iar nu făcut, m-a invitat încă din vară sa slujesc bisericii pe care o păstorește prin predicare la câteva servicii consecutive din 14 până în 16 octombrie 2011. Aşa am ajuns la Eben Ezer Torino.
Am găsit o biserică plină de viață și mai ales plină de oameni care îl iubesc pe Domnul. Am stat întâi fața în față cu tinerii bisericii în cadrul unui serviciu special organizat pentru ei și nu se poate să nu remarc foamea acestor tineri după Cuvânt. Se vede de departe că au educație în ascultarea predicării făcând din aceasta o importantă preocupare spirituală. Penticostalii români din Torino m-au uimit în ziua de duminică prin zelul cu care vin la Casa Domnului. Găzduit fiind de păstor, am ajuns la biserica odată cu el, adică la ora când merg păstorii. Nu era mai nimeni la ora aceea în biserica. Ne-am așezat pe unul dintre rândurile din față, răsfoind în tăcere Scriptura. Nici nu mi-am dat seama cum, dar după puțina vreme, ridicându-mi capul din Carte mi-am întors privirea spre sala bisericii şi am văzut-o plină ca prin miracol.
Aici la Biserica Eben Ezer am întâlnit o fericită îmbinare a cântării, rugăciunii și predicării spre folosul spiritual al celor din biserică și sunt convins că spre marea bucurie a cerului.
O biserică tânără, pentru că șase ani în viața unei biserici nu par a fi mai mult decât o adolescență timpurie, dar suficient de mulți ca entuziasmul slujirii să fie la el acasa și atmosfera din biserică să se bucure de o înviorătoare prospețime

PASTORII PENTICOSTALI ROMÂNI DIN ITALIA

2011-10-18T23:13:00.004+03:00

Ziua de 15 octombrie 2011 m-a pus față în față cu plăcute surprize.
Am ajuns pentru prima dată la Bologna și chiar dacă nu am apucat să văd decât foarte puțin din marea metropolă italiană și puținul acesta doar în goana mașinii, totuși pe drept cuvânt vizita mea aici mi-a adus plăcute surprize.
Surprizele au constat în faptul că la Bologna mi-a fost dat să întâlnesc mai toți păstorii penticostali români din Italia, care s-au adunat la o sfântă părtășie și la un foarte util schimb de experiență.

Oameni cu o bogată experiență spirituală, pe chipul cărora se citea cu ușurință maturitatea spirituală adânc întipărită, în ciuda vârstei tinere a unora dintre ei. Oameni spre care m-am simțit dator să mă uit cu mult respect, mai ales pentru faptul că ei, plecați departe de țară din motive de strâmtorare economică, nu au abandonat chemarea lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, mână în mână cu Dumnezeu au deschis biserici românești spre mântuirea celor ce români fiind pribegesc pe meleaguri italiene.

În fața lor am prezentat tema ”Conducerea bisericii locale între voia lui Dumnezeu și ambițiile omenești”.

Întrebările lor, precum și experiențele împărtășite de ei m-au făcut să înțeleg încă o dată că Dumnezeu nu-și lasă turma pe mâna oricui, ci cei pe care El îi cheamă mai întâi îi echipează, îi crește și abia apoi le încredințează responsabilități. Seriozitatea cu care acești oameni abordează lucrarea lui Dumnezeu îi recomandă să facă ceea ce fac.

Unii dintre ei păstoresc mai multe biserici, străbat distanțe și trudesc din greu ca să fie bine pentru sufletele oamenilor cărora le slujesc. O slujire grea, adesea neînțeleasă, dar făcută cu multă dăruire și cu mult sacrificiu. O slujire pe care cu siguranță o va răsplăti Dumnezeu.

BISERICA PENTICOSTALĂ "BETANIA" BICHIGI, JUD. TIMIȘ

2011-09-11T23:37:00.005+03:00

De data aceasta vizita mea la Bichigi a fost motivată de participarea la nunta a doi tineri pe care i-am botezat la Poarta Cerului în luna mai a acestui an și anume Ruben Sterp și Gabriela Vajda. Dar la nuntă...ca la nuntă!

Biserica a participat cu bucurie la acest eveniment mai ales pentru că Ruben este un fiu al satului, crescut în această biserică.

Nu este o biserică mare, dar este o biserică vie și asta spune tot. Poți citi pe fețele credincioșilor de aici interesul pentru hrană spirituală și felul în care ascultă predicarea te face să îți fie tare drag să predici. Pastorul de curând instalat, Nelu Șerău, împreună cu prezbiterul local Laurențiu Boldea slujesc bine această biserică și au reușit să facă o bună echipă de lucru.

Cei ce se închină aici fac din prezența la biserică o prioritate. Asta i-a făcut să umple biserica și în zi de sâmbătă, chiar dacă nu era un serviciu obișnuit.

VALEA GROȘILOR AȘA CUM AM VĂZUT-O DE CURÂND

2011-08-31T12:43:00.003+03:00

Fotografii dragi mie:

BISERICA PENTICOSTALĂ ROMÂNĂ ”BETESDA” SAN POLTEN AUSTRIA

2011-08-22T22:08:00.004+03:00

Invitat fiind la nunta Emanuelei Ciocani și a lui Beniamin Costaș, am ajuns la San Polten și am avut harul părtășiei cu penticostalii de aici. O comunitate relativ mică dar plină de entuziasm pentru Dumnezeu.
Biserica Penticostală Betesda face parte din organizația Freie Christengemeinde și este destul de nouă pe harta spirituală a Austriei. Localul pe care l-au închiriat și amenajat cu mari eforturi vorbește de la sine despre dragostea acestor oameni pentru Dumnezeu. O biserică ospitalieră, lucru pe care l-am văzut din plin în casa fratelui Emil Șestac, care ne-a primit cu multă dragoste între ai lui, chiar dacă are o familie mare.
Bucuria bisericii la această nuntă a fost o bucurie a tuturor și asta m-a făcut să înțeleg că cei de aici sunt o adevărată familie.

CÂNTĂRILE DOMNULUI ÎN CENTRUL TIMIȘOAREI

2011-08-17T22:29:00.005+03:00

Timișorenii sunt deja obișnuiți să vadă în fiecare duminică seara în centrul orașului un grup de tineri, care se adună laolaltă ca să cânte. Se adună mulți în jurul lor și nu de puține ori cei ce li se alătură cântă împreună cu ei, cu multă pasiune. Cântecele lor sunt fără excepție laude la adresa lui Dumnezeu și uneori mulțimea celor adunați în jurul cântărilor de laudă este impresionantă.
Tinerii din Biserica Poarta Cerului, că despre ei este vorba, au ales să-l ducă în acest fel pe Dumnezeu între oameni și cred că inimile multora dintre cei ce se opresc să-i asculte vibrează de emoția cercetării divine.
Ce frumoasă-i tinerețea petrecută cu Isus!

O NOUĂ BISERICĂ PENTICOSTALĂ: BISERICA ”FILADELFIA” IANOVA, JUD. TIMIȘ

2011-08-15T19:24:00.007+03:00

Niciodată până ieri nu am mai fost la Ianova, chiar dacă este o localitate foarte apropiată Timișoarei. Ieri însă, nu am putut să lipsesc de la evenimentul care a avut loc aici și care a adus îmbogățire zestrei spirituale a acestei localități cu o biserică penticostală.
Știam că de vreo doi sau trei ani, câțiva credincioși penticostali au făcut eforturi evanghelistice în această localitate, în care nu exista o biserica penticostală, și trebuie să mărturisesc că auzind despre intenția lor de a deschide un locaș de închinare aici, m-am gândit la un început modest, așa cum de obicei sunt începuturile. Am rămas însă uimit când ajuns în Ianova și la numai câteva case distanță de căminul cultural din localitate mi-a fost dat să găsesc o casă de rugăciune absolut impresionantă între celelalte clădiri din jur. O casă care a fost construită cu multă pasiune în numai câteva luni, dar o casă construită ”ca pentru Domnul”, adică la cea mai înaltă calitate. Nu știu ce cred locuitorii din Ianova despre această clădire, dar eu am rămas cu totul impresionat de ceea ce pot să facă niște oameni care-și iubesc Dumnezeul. Familia Bodnaru, părinți și copii, care locuiesc la Săcălaz și-au asumat construirea acestei case ca pe un mandat divin. Au evanghelizat, au cumpărat, au cheltuit, au construit, și iată că acum Ianova are o biserică penticostală.
Consacrarea casei de rugăciune a adunat laolaltă credincioși din mai multe părți, săteni din Ianova, autorități locale în frunte cu primarul comunei și păstori penticostali. Locașul menit să încapă cam 200 de persoane era neîncăpător, mulți trebuind să se mulțumească cu un loc în picioare.
Un început bun la Ianova, o casă de rugăciune, o biserică locală care sper să fie o binecuvântare pentru mulți din locuitorii satului.

TRISTEȚI EXISTENȚIALE

2011-08-08T20:47:00.003+03:00

Intrăm plângând și speriați
În lumea asta ne-nțeleasă.
Ne străduim să ne-adaptăm
Cu greul ei ne tot luptăm
Ca să ne facem aici casă.

Am vrea aicea-n veci să stăm
Și nu vrem să ne dăm mutați
Dar nu putem să rămânem
Oricât de tare ne ținem
Ieșim plângând și speriați.

BISERICA PENTICOSTALĂ ”BETEL” OBAD, JUD. TIMIȘ

2011-08-08T10:47:00.006+03:00

Pentru locuitorii satului Obad din județul Timiș, ziua de 7 august a fost zi de sărbătoare și asta pentru că mai toată suflarea satului s-a adunat ca să ia parte la inaugurarea noului locaș de închinare, pe care credincioșii penticostali de aici l-au zidit, spre a fi încă un reper de căutare a lui Dumnezeu în localitatea lor. O clădire mai mult decât frumoasă, cu vizibilitate de la șosea, chiar la intrarea în satul lor. Prezența penticostală este așadar cât se poate de bine semnalizată acum la Obad.
Bucuria de a avea o casă de închinare nouă era prezentă pe fețele tuturor celor adunați aici. Pastorul bisericii, Aurel Popuțe, vădit emoționat a deschis serviciul inaugural pe treptele de la intrarea în clădire, rostind cuvintele din Psalmul 84.
Au mai fost prezenți la eveniment și păstorii penticostali Aurel Avram și Nelu Filip (Timișoara), Gigi Munteanu (Torino Italia) iar din partea comunității baptiste pastorul Marius Ianc. Primarul Petru Filip din Ciacova a adus și el un cuvânt de apreciere credincioșilor din Obad. O atmosferă de sărbătoare impregnată din plin de bucuria unei frumoase realizări închinată Domnului.

CRAINICII ÎMPĂRĂŢIEI - SILVIU CORNEA

2011-08-05T20:44:00.001+03:00

L-am auzit pe Silviu Cornea întâia dată predicând într-o seară de studiu biblic în Biserica Elim din Timișoara. Am recunoscut îndată chemarea pe care i-a făcut-o Domnul. Era, dacă nu greșesc, la încheierea studiilor sale de la ITP și se vedea de departe că e exponentul unei generații de tineri predicatori care este plină de nerăbdare în a-și folosi din plin resursele spirituale spre a sluji Biserica.
L-am chemat să slujească în echipa noastră de la Cristos pentru România și pentru câțiva ani am fost colegi, lucrând cot la cot pentru Domnul. Acum Silviu slujește în echipa Colegiului Veritas și în același timp este diacon și responsabil cu lucrarea tineretului în Biserica Speranța.
Știu că aleargă mult ducând mesajul Împărăţiei și cred că bine face. Predicarea lui Silviu este foarte agreată de cei ce-l ascultă, prezentând de fiecare dată un mesaj ușor de asimilat, un mesaj de inimă, în care fiecare dintre noi ne regăsim cu ușurință.
Este căsătorit, având-o alături ca parteneră de viață și de lucrare pe Camelia, iar Domnul le-a dat deja un important proiect la care să lucreze împreună: proiectul Ayan. Sigur că dacă Ayan este un proiect important pentru ei, tot în aceeași măsură există multe alte proiecte ce le-au fost date de Domnul și care pot fi cu ușurință înmănunchiate și numite simplu "extindere a Împărăției".
Silviu Cornea pune suflet în ceea ce face. Mesajele atent pregătite și cu multă pasiune predicate fac din Silviu un crainic de mare folos Împărăției.

COMUNITATEA REGIONALĂ PENTICOSTALĂ ARAD - UN NOU SEDIU

2011-08-04T23:07:00.001+03:00

Pentru Comunitatea Regională Penticostală Arad, ziua de 29 iulie 2011 a venit să aducă motive de mulțumire și laudă la adresa lui Dumnezeu, care a făcut posibilă construirea unui nou sediu în Arad pe strada Miron Costin nr.2a. După ce sediul acestei instituții ecleziale s-a mutat de cinci ori la diferite adrese, iată în sfârșit, un loc în inima municipiului Arad, destinat exclusiv Comunității Regionale Penticostale, cu un spațiu generos, oferind toate facilitățile de care era nevoie. Sediul se află în imediata apropiere a Consiliului Județean Arad, în zona cunoscută arădenilor sub numele "Pădurice".
În ziua mai sus amintită, membrii comitetului CRP Arad, împreună cu pastorii locali au venit să aducă mulțumiri lui Dumnezeu și sa marcheze ziua unei noi binecuvântări date de Domnul.

REMEMBER - TEODOR CODREANU

2011-07-25T13:30:00.001+03:00

CRAINICII ÎMPĂRĂȚIEI - CIPRIAN LUCA

2011-07-18T10:29:00.003+03:00

Pe Ciprian Luca l-am cunoscut de pe vremea când era copil. Sclipea de inteligență și îți era drag să stai cu el de vorba. Preocuparea lui pentru Cuvântul Scripturii era evidentă încă din anii când era elev în școala generală. Maturizat cu mult înainte de vreme, Ciprian uimea prin replicile lui de om mare în orice discuție în care era antrenat și nu de puține ori erai de-a dreptul derutat de înfățișarea lui de copil, parcă nepotrivită unui interlocutor atât de calculat și de chibzuit în cuvinte.
Întotdeauna l-am socotit pe Ciprian potrivit pentru marile amvoane și pentru biserici cu multă vizibilitate, dar se pare că Dumnezeu i-a avut de multă vreme în vedere pe oamenii din Câmpulung Muscel între care l-a trimis să slujească.
Astăzi Ciprian este păstor penticostal la Câmpulung Muscel, slujind Biserica Piatra Vie și alte câteva biserici din împrejurimi. Un ajutor binemeritat pentru el este soția lui Liliana, care este nu doar un luptător de linia a doua, ci o adevărată tovarășa de slujbă, luptând cot la cot cu soțul ei, o femeie care înțelege bine ce înseamnă lucrarea lui Dumnezeu.
L-am auzit de curând pe Ciprian predicând Cuvântul lui Dumnezeu pentru a nu știu câta oară și am rămas profund impresionat de felul în care îl folosește Dumnezeu.
Un mesaj pregătit cu seriozitate, bine documentat și mai ales bine prezentat. Se vede de departe că în spatele mesajului stau ceasuri îndelungi de studiu. Prezentarea mesajului însoțită de dramatism face din Ciprian Luca un predicator bine cotat, care își face bine slujba. Impactul predicării lui este de necontestat și asta mă face să cred că Dumnezeu va avea de lucrat încă mult în viețile multor oameni prin Ciprian Luca.

TRAIAN DORZ - UN LUNG TREN NE PARE VIAȚA

2011-07-14T14:04:00.002+03:00

Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut....

Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc,
și în ciuda noastră parcă tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerabdare înainte tot privim,
să ajungem mai degrabă la vreo țintă ce-o dorim.

Ne trec zilele și anii, clipe scumpe și dureri,
noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.
Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!...
Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit.

Vine odată însă vremea să ne coborâm și noi;
ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?
Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,
sună-n Gara Veșniciei; am trăit și n-am știut!...

NOI SLUJITORI ORDINAȚI PENTRU BISERICILE PENTICOSTALE DIN ZONA FĂGET

2011-06-30T14:58:00.002+03:00

La începutul lunii iunie, Biserica Penticostală Efrata din Făget a fost martora punerii în slujbe ecleziale a patru dintre cei care chemaţi fiind de Domnul în lucrarea sa, au fost recunoscuţi de Biserică şi aşezaţi în locul în care Stăpânul Bisericii avea trebuinţă de ei:

ȘEREU NELU pastor
ZERBEA EMILUȚ prezbiter
HOMOȘDEAN ZORINEL prezbiter
NIȚĂ SĂNDUCU diacon

MIHĂICĂ, MIHĂICĂ, VORBĂ MARE, FAPTĂ MICĂ!

2011-06-08T14:05:00.006+03:00

Am citit de curând un articol pe Resurse Creștine, intitulat ”Intre plânsul aducător de căință al pocăinței și suspinul numit Biserica locală”, semnat de Mihai Ardelean. N-am ce zice, are condei acest Mihai Ardelean, dar mă tem că numai condei. ”Combate bine fratele”, cum ar zice coreligionarii noștri din Bucovina. E un articol foarte critic la adresa bisericilor din vremea noastră, cuprinzând o serie întreagă de constatări mai mult sau mai puțin pertinente privitoare la adunările creștine din rândurile cărora cu onor face parte și dumnealui, autorul. Ceea ce m-a uimit este marele cor de aplaudaci ai lui Mihai Ardelean, care se întrec care mai de care în comentariile lor să deplângă starea nespus de rea a bisericii locale din vremea noastră, însă mai nici unul dintre ei nu vine cu soluții concrete pentru ieșirea bisericilor locale din această criză. Ciudat e faptul că și Mihai Ardelean ca și mai toți aplaudacii lui sunt parte din aceste adormite biserici locale, contribuind din plin la adâncirea somnului lor.
Cineva spunea că broasca nu are timp să orăcăie în ape curgătoare, deoarece este concentrată din plin asupra condiției sale, de teama de a nu fi dusă de ape. Orăcăie însă de zor în apele stătătoare, în bălți, deoarece acolo nu are alt rol decât acela de spectator. Cu gândul la asta mă întreb și eu ca și unul dintre comentatorii de pe Resurse Creștine, unde este păstor acest Mihai Ardelean? Poate că biserica pe care o păstorește, în care s-a auzit strigătul trezirii pe care l-a lansat deja, se bucură de o cu totul altă condiție spirituală. Dar nu, nu este păstor și nici nu am auzit că ar fi reușit până acum să formeze adunarea aceea pentru care pledează domnia sa. Vă asigur că atunci când va forma biserica aceea, un alt Mihai Ardelean, de pe marginea bălții va avea motive de critică.
Mă tem că deocamdată Mihai Ardelean în calitate de teoretician, nu este îndreptățit să ne spună cum trebuie să fie biserica. Încă nu a demonstrat nimic pe plan eclezial, decât că ”știe să combată bine”. Este îndreptățit să stea înaintea lui Dumnezeu, să se roage și să ceară harul de a putea aduna în jurul său oameni de altă calitate spirituală decât cei pe care cu vehemență îi critică, formând biserica pe care nu o mai poate critica nimeni, nici măcar Diavolul.
Deocamdată citesc diagnosticul pe care cu cinism ni-l pune înainte, ca un doctor într-ale bisericii, Mihai Ardelean și zic smerit ”Doamne ai milă de Biserica Ta!” Apoi, mă uit spre autorul articolului citat și mai zic ceva: Mihăică, Mihăică, vorbă mare, faptă mică!

Puţin pământului, totul cerului

2011-06-06T14:22:00.004+03:00

Cred că pe Alexandru Mironov l-am auzit odată spunând că în eforturile sale de a da educaţie fiului său, înainte de a-i face cunoştinţă cu şcoala l-a dus întâi într-un cimitir ca să-şi ajute fiul să înţeleagă că viaţa, mai devreme sau mai târziu are un capăt aici pe pământ. Apoi, într-o seară cu cer senin l-a scos sub cerul înstelat ca să-i arate imensitatea care abia îşi arată frontiera acolo unde ochiul omenesc poate ajunge cu privirea. A făcut asta spre a-şi ajuta fiul să înţeleagă că există o perspectivă nespus mai înaltă decât cea pe care ţi-o oferă pământul.
Aici e înţelepciunea: să te dăruieşti cu limitare pământului şi să te dăruieşti fără limite cerului.

NEPOTUL MEU DENIS

2011-04-01T23:48:00.001+03:00

BISERICA PENTICOSTALĂ "BETANIA" DUBLIN

2011-03-22T23:29:00.008+02:00

Data de 20 martie 2011 a fost un nou prilej de sărbătoare pentru tânăra biserică Betania din Dublin, prin faptul că în această zi s-a oficializat intrarea ei în rândul bisericilor penticostale românești din Diaspora. Doi reprezentanți de marcă ai Cultului Creștin Penticostal din România, respectiv pastorul Aurel Moldovan, membru al Comitetului Executiv al Cultului și totodată conducătorul Departamentului Penticostalilor din Diaspora, împreună cu Sandu Negrușer, membru al Consiliului Bisericesc au fost prezenți la acest moment de oficială îmbrățișare a mai tinerei noastre surori Betania din Dublin.

Câteva fotografii de la eveniment:

RUGĂCIUNEA SAU ARTA DE A NE SCHIMBA PE NOI ÎNŞINE

2011-03-08T17:06:00.004+02:00

Interesantă făptură e omul! Ar vrea să se schimbe totul în jurul său, după buna sa plăcere, dar sa nu se schimbe el cu nici un chip. Rezistenţa la schimbare este apanajul omului cu personalitate şi aceasta este privită adesea ca virtute.
Ceea ce mi se pare şi mai interesant însă, este să văd această rezistenţă la schimbare în dreptul lui homo religiosus, practicant al rugaciunii şi plin de credinţă în Dumnezeu. Ce face acesta? Se roagă. E ceva rău în asta? Dimpotrivă! Omul care se roagă înţelege dependenţa sa de Dumnezeu şi este conştient că toate lucrurile sunt în controlul absolut al lui Dumnezeu. Problema însă este cum se roagă. Dacă voi spune că se roagă stăruitor, voi adăuga încă o calitate mult râvnită de homo religiosus, însă problema nu e aici. Problema reală stă în neînţelegerea scopului real al rugăciunii. Când credem că rugăciunea îl schimbă pe Dumnezeu, încercăm o desfigurare a lui Dumnezeu şi mă tem că alunecăm într-o neîngăduită erezie, căutând să violăm imuabiliatea lui Dumnezeu. Atitudinea „să se schimbe totul, să se schimbe şi Dumnezeu, dar să nu mă schimb eu” este cât se poate de păguboasă pentru viaţa spirituală. Omul care îl cunoaşte pe Dumnezeu va înţelege că trebuie să se roage, să se roage mult, să se roage până când voinţa lui va fi aliniată cu voinţa lui Dumnezeu. Astfel de oameni descoperă secretul rugăciunii ascultate. Să ne rugăm până când ne schimbăm în acelaşi chip cu al Lui, până când vom gândi dumnezeieşte având în noi gândul care este în Cristos Isus şi făcând orice gând rob al ascultării de El.

REMEMBER - IOAN ALEXANDRU

2011-03-07T06:02:00.005+02:00

POCĂINŢA DUPĂ IUDA

2011-03-05T20:13:00.002+02:00

Fiul pierzării, aşa cum îl numea Domnul pe Iuda, rămâne un personaj reprezentativ pentru un segment larg dintre creştinii contemporani. Folosesc de această dată cuvântul creştini cu foarte multă îngăduinţă, în accepţiunea sa îmbrăţişată de mai toţi contemporanii noştri.
Iuda este omul care greşeşte, greşeşte fatal, dar curând conştientizează greşala sa şi caută în grabă reparaţie. Problema însă este că Iuda nu caută soluţia acolo unde se află ea.
„Atunci Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău şi a dus înapoi cei treizeci de arginţi la conducătorii preoţilor şi la bătrâni, zicând: „Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!”( Matei 27:3-4 NTR)
Parcă ar semăna oarecum a pocăinţă ceea ce face Iuda. Cel puţin după modul în care DEX-ul defineşte pocăinţa. Şi totuşi, pocăinţa este ceva mai mult, lucru evident demonstrat de faptul că Iuda a pierit pe totdeauna, chiar dacă în pasajul citat îl găsim mergând pe drumul pocăinţei.
Iuda a conştientizat păcatul pe care l-a săvârşit şi tocmai aşa trebuie să înceapă pocăinţa, a regretat fapta cea rea şi tocmai aşa continuă pocăinţa, apoi a căutat reparaţia (să nu uităm docrina despre restituire, care se impune în cazul adevăratei pocăinţe).
După toţi acesti paşi, ar fi fost normal să mai facă pasul care avea să încununeze pocăinţa şi prin care să capete iertare. Din nefericire Iuda n-a făcut drumul până la capăt. Ar mai fi trebuit să vină înaintea lui Isus, care ar fi avut putere să zică „iertate îţi sunt păcatele”, dar Iuda nu a mai venit. Poate l-a împiedecat orgoliul sau altceva. Cert este că un om pornit pe drumul pocăinţei ajunge să sară pe veci în hăul adânc al pierzării.
Pocăinţa după Iuda este pocăinţa incompletă, o pocăinţă care amăgeşte, dar nu ajută la nimic.
Şi acum mă întreb, oare câţi dintre creştinii contemporani nu se amăgesc pe ei înşişi, trăind un fel de pocăinţă, însă una incompletă şi care, vai, nu le va fi de nici un folos.

DUREREA TRĂDĂRII

2011-03-05T06:06:00.003+02:00

Marcus Iunius Brutus, nepotul lui Cezar, unul dintre cei mai mari susţinători ai republicii romane, a fost mult apreciat de Iuliu Cezar, care l-a iubit ca pe un fiu şi chiar l-a adoptat. Brutus a intrat totuşi în conjuraţia care a pregătit asasinarea lui Cezar, pentru că acesta planuia să pună capăt republicii si să se încoroneze împărat. În ziua fatidică, la 15 martie anul 44 î.Cr, Cezar a fost ucis in plin senat. În momentul cand l-a vazut pe Brutus ridicand pumnalul, si-a acoperit capul cu toga, exclamand cu durere: "Tu quoque, fili mi Brutus ?". “Şi tu, fiul meu Brutus?”- Este expresia marii dezamăgiri, o expresie care ascunde în ea durerea celui trădat în dragostea şi în aşteptările sale.

Totuşi cuvintele rostite de Domnul Isus în seara Cinei îmi par nespus mai pline de amărăciune şi durere, exprimând mult mai multă dezamăgire în faţa trădării ”Cel ce-şi pune mâna în castron cu mine, acela mă va trăda!” Să fii trădat de cel pe care l-ai chemat să-ţi fie aproape, trădat de cel cu care ţi-ai împărţit pâinea, trădat de cel căruia i te-ai dăruit cu totul, trădat de cel pentru care ai renunţat la tot... E prea mult! Şi să mai şi vezi atâta perversitate în cel pe care l-ai iubit, să-l vezi că sub masca sărutului ascunde josnica lui trădare, e mult şi e nespus de greu de purtat.
Cred că una dintre marile suferinţe ale Mântuitorului despre care se vorbeşte prea puţin sau deloc astăzi este durerea de a fi fost trădat. Nimic mai amar decât trădarea. Da, cred că l-a durut pe Domnul apăsarea murdară a păcatului, cred că l-au durut batjocurile mulţimii, cred că l-au durut spinii şi cuiele, dar nu pot să nu înţeleg că l-a durut mult, vai, prea mult trădarea lui Iuda.
Dar iarăşi vorbim despre alţii. Cum e însă cu noi? Trădarea e la ea acasă în noi. Trădatul?... Tot El.
De câte ori nu l-am trădat nefiindu-i credincioşi şi ne-am ascuns trădarea după un sărut al religiei noastre golite de El. Trădarea doare. Şi El încă suferă...

A CĂZUT ISUS SUB CRUCE?

2011-03-04T14:22:00.005+02:00

Ştiu că este o întreagă dispută, de fapt un duel al vorbelor fără rost, legată de căderea lui Isus sub povara crucii. Unii, în special catolicii, vorbesc despre trei căderi ale lui Isus sub povara crucii, alţii vorbesc despre şapte căderi. Alţii, cu pretenţie de mari biblişti, se străduiesc din răsputeri să demonteze ideea că Isus ar fi căzut sub greul crucii.
Personal, ca unul care mă gândesc adesea la suferinţele Domnului, chiar cred din tot sufletul că Domnului i-a fost greu, tare greu, pe drumul Calvarului. Desigur, sunt conştient că nu suferinţa fizică i-a fost cea mai grea, cât greul păcatului pe care El, cel Sfânt, trebuia să-l poarte asupra sa. În acelaşi timp nu pot trece uşor cu vederea peste suferinţa fizică, pentru că Scriptura nu trece uşor, ci dimpotrivă dedică ample capitole din evanghelii acestui subiect. Şi totuşi, în nici unul dintre aceste capitole nu găsim scris explicit că Isus ar fi căzut sub greutatea crucii. Şi ce dacă nu e scris? O spune chiar evanghelistul Ioan, că sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus şi care nu sunt scrise în cartea aceasta. De ce nu aş crede că între lucrurile nescrise stă şi faptul că Mântuitorul ar fi căzut sub cruce? L-ar face asta mai puţin divin? L-ar face asta mai puţin puternic? Nu!
Cred că facem o mare greşală atunci când ne oprim la litera legii şi nu luăm în considerare spiritul legii. E drept, că litera ar da dreptate celor aşa pretinşi biblişti, dar oare dincolo de literă nu mai este nimic de luat în seamă.?
Aş vrea să pornesc de la premiza că omul Isus era om, nu spraom. Da, era om, de aceea autorul epistolei către Evrei are grijă să ne amintească despre aceleaşi feluri de ispite pe care le-a întâlnit şi Domnul, ca şi noi. Oare dintre aceste multe feluri de ispite să fi lipsit ispita neputinţei pe care noi o avem? Eu mă încăpăţânez să cred că Domnul s-a confruntat ca om şi cu neputinţa (Marcu 6:5)
Şi acum aş lua în discuţie pe omul Isus, bătut, torturat, flămând şi însetat căruia îi este pusă în spate crucea cu toată greutatea ei. Indiferent ce ar desemna cuvântul grecesc stauros, după toate socotelile greutatea purtată de Isus se ridica între 50 si 130 de kilograme. Fie că ar fi fost doar bara transverala, fie că ar fi fost un stâlp, sau amândouă laolaltă, greutatea era mult prea mare pentru un om în condiţia sa.
Şi apoi, dacă evanghelistul Ioan ni-l prezintă pe Domnul Isus ducându-şi crucea, iar în sinoptice ni se arată că soldaţii romani l-au apucat pe Simon din Cirena şi l-au silit să ducă crucea lui Isus, oare care ar fi fost motivul acestei „cumsecădenii” a cruzilor soldaţi romani faţă de osânditul Isus din Nazaret? Nu cred că se poate vorbi despre o cumsecădenie a lor ci mai degrabă despre neputinţa lor de a înainta spre Golgota în condiţiile în care osânditul nu-şi putea duce crucea.
Da, slova Scripturii nu spune că Isus ar fi căzut sub greutatea crucii, dar nici nu spune că n-ar fi căzut. Spune însă slova Scripturii că „pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste el şi prin rănile lui suntem tămăduiţi”. Oare pedeapsa despre care scrie Isaia nu a fost tocmai moartea prin crucificare? Nu a fost crucea o pedeapsă căzută peste el?
Departe de mine gândul de a apăra tradiţii seci şi fără rost, departe de a mă lăsa motivat de scene sentimentale desprinse din filme, dar tot atât de departe şi gândul de a demonta tot ceea ce cultivă o anumită tradiţie doar de dragul demontării. Există tradiţii care au temei scriptural, dacă nu în slovă măcar în spirit şi din acest motiv, tot ce are temei trebuie să rămână pe temelie. Da, eu ştiu că Isus a avut parte de cădere, a cunoscut-o în Gheţimani (Matei 26:39) şi atunci de ce nu aş vrea să accept că a cunoscut-o şi pe Via Dolorosa, acolo unde chiar avea de purtat o povară mult prea grea pentru un om în condiţia sa?
Dar, parafrazând o cântare veche cu tentă folclorică aş zice:
Creadă "bliştii" ce-or vrea
Eu nu las credinţa mea
(De remarcat ghilimelele la cuvântul biblişti. Pretenţii numai!)

FACEBOOK PUNE ÎN PERICOL FAMILIA

2011-03-03T13:35:00.005+02:00

Nu m-a mirat deloc să găsesc această ştire pe Realitatea .net

Facebook este de vină pentru unul din cinci divorţuri, în SUA
03 mar 2011, 10:17
Mediafax

Dacă eşti singur, Facebook şi alte reţele de socializare te pot ajuta să întâlneşti partenerul potrivit. Totuşi, pentru cei căsătoriţi, Facebook-ul poate transforma cele mai fericite căsnicii într-un dezastru.

Un studiu recent al Academiei Americane a Avocaţilor Matrimoniali arată că Facebook este cauza menţionată în 20% dintre divorţurile din SUA. De asemenea, mai mult de 80% dintre avocaţii de divorţuri spun că numărul celor care folosesc reţelele de socializare pentru a îşi înşela partenerul este în creştere, potrivit mediafax.ro.

"Întâlnim din ce în ce mai des aceste situaţii. Unul dintre parteneri întâlneşte pe o reţea de socializare un prieten din liceu. Persoana respectivă este disponibilă şi încep să comunice pe Facebook. Cei doi se simt din ce în ce mai apropiaţi, pe măsură ce îşi împărtăşesc mai multe lucruri şi acest lucru poate duce la contact fizic ", spune Steven Kimmons, psiholog la Loyla University Medical Center din oraşul Maywood.

Chiar dacă relaţiile care deja nu merg foarte bine sunt cele mai vulnerabile, un cuplu nu trebuie neapărat să fie într-o perioadă dificilă pentru ca o relaţie online a unuia dintre parteneri să se dezvolte într-o aventură. În majoritatea cazurilor, relaţiile online sunt începute cu cele mai nevinovate intenţii.

Money
MONEY.ro - stirea de business a momentului:

DILEMA LUI PILAT

2011-03-02T18:12:00.003+02:00

Încă din copilărie am manifestrat o oarecare simpatie faţă de Pilat. Mi se părea citind relatarea biblică, un om cumsecade, interesat oarecum să-l apere pe Domnul de furia mulţimii, dar totuşi un om prea slab ca să facă faţă presiunilor venite din partea celor mulţi. Se temea, ba de mulţimi, ba de cezar, se temea pentru scaunul lui, dar se temea şi de el însuşi, mai ales după ce soţia sa a trimis să-i spună ca a avut mult de suferit în vis din cauza lui Isus.
Pilat ar fi vrut cu orice preţ să nu trebuiască să dea un verict el însuşi şi tocmai de aceea a căutat tot felul de subterfugii, însă în zadar. A căutat să se delimiteze de acest tip de proces, a căutat să lase pricina spre a fi judecată de Irod, dar se pare că nimic nu mergea.
În sfârşit, i-a venit o idee. Era cea mai bună. Va pune mulţimea să aleagă între Isus, care se vedea de la distanţă că nu avea nici un fel de vină şi cel mai de temut tâlhar al vremurilor, Baraba. Numai la auzirea numelui lui Baraba, oamenii erau îngroziţi. Atâta rău făcuse tâlharul acesta şi oamenii răsuflau uşuraţi acum, pentru că Baraba era închis. Cu siguranţă îşi zicea Pilat, oamenii când le va fi dat să aleagă omul pe care-l vor să se mişte liber printre ei, nu vor putea alege altfel, decât pe Isus. Era cât se poate de logic, Baraba le lua pâinea de pe masă, în timp ce Isus îi sătura pe cei mulţi cu pâine şi peşte. Baraba îi rănea şi îi ucidea pe cei dragi ai lor, în timp ce Isus îi vindeca sau îi învia chiar din morţi.

Cu siguranţă, mulţimea îl va alege pe Isus.

Sigur pe sine, Pilat stă în faţa mulţimilor, punând întrebarea:"Pe cine vreţi să vă eliberez, pe Baraba sau pe Isus, cel numit Cristos?" Stupoare! Mulţimea îl vrea pe Baraba. Guvernatorul i-a întrebat iarăşi:"Pe care din aceştia doi vreţi să vi-l eliberez?" iar răspunsul invariabil de pe buzele tuturor era "Baraba".
Pilat era într-o mare dilemă. "Şi atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?" "Să fie răstignit", au răspuns cu toţii. Pilat nu putea nicicum să înţeleagă. Să-l dai pe Isus pentru Baraba? Să-l dai pe cel drept pentru cel nedrept? Să dai adevărul pentru minciună? Să dai viaţa pentru moarte? Şi în faţa acestei dileme, Pilat a ales şi el, dar tot pe Baraba.
Dilema lui Pilat este dilema mea, este dilema noastră. Isus sau Baraba? Binele sau răul? Viaţa sau moartea? Vai, încep să mă tem...

O NOUĂ BISERICĂ PENTICOSTALĂ ÎN DIASPORA ROMÂNEASCĂ - "BETANIA" DUBLIN

2011-03-02T03:14:00.005+02:00

Astăzi am avut o plăcută surpriză primind un email de la mai tânărul meu prieten Călin Oniţiu. În ce constă surpriza? Nu în faptul că în Dublin Irlanda s-a deschis o nouă biserică penticostală, pentru că despre aceasta auzisem deja. Surpriza, prea puţin spus plăcută, a constat în faptul că mi-a fost dat să văd în câteva fotografii, ce biserică a fost deschisă. Am fost absolut surprins să văd imagini care arată ce iese acolo unde Dumnezeu începe să facă o lucrare. Şi după spusa unora, "ce face omul cu mâna lui se numeşte lucru manual", dar aici nu e lucru manual, nu mână de om a făcut ceea ce mi-a fost dat să văd. E mâna Domnului care îşi zideşte Biserica.
Ii cunosc personal pe trei dintre tinerii pe care i-a ales Dumnezeu pentru a deschide drumul acestei noi lucrari şi tot ce pot spune despre ei este că sunt tineri care au inimă pentru Domnul. Valerian Jurje, Călin Oniţiu şi Avram Hadărău au purtat viziunea acestei biserici în inimă aşa cum le-a pus-o Dumnezeu, fără însă a îndrăzni să păşească, înainte de a cunoaşte momentul hotărât de cel ce e Capul Bisericii. Au pornit bizuindu-se în totul pe Dumnezeu şi resursele Sale, şi iată că Dumnezeu a onorat acest început. Astăzi, uitându-mă la aceste fotografii din Biserica Română Betania din Dublin, mi-e dat să mai învăţ o dată lecţia, care,vai, cât de uşor o uităm adesea: "Cine luptă cu Dumnezeu alături, totdeauna câştigă. Cine luptă pe alt front decât al Domnului, luptă pentru o cauză pierdută deja."
La Betania Dublin, vedem o lucrare începută de Domnul şi cred că suntem datori să ne rugăm ca această lucrare să continue tot cu Domnul aducând binecuvântate roade Împărăţiei.

CRAINICII ÎMPĂRĂŢIEI - MIREL NEAMŢU

2011-02-18T13:05:00.008+02:00

Nu l-am ascultat pe Mirel Neamţu predicînd, decât de vreo două sau trei ori, dar fiecare dintre mesajele pe care i le-am ascultat, poartă amprenta studiului profund al Scripturii. Chiar dacă mesajul cu care Mirel Neamţu vine înaintea ascultătorilor săi este simplu şi pe înţelesul tuturor, adevărurile predicate de el sunt adînci şi bine fundamentate în Cuvântul lui Dumnezeu. Mirel m-a făcut să înţeleg încă o dată că în predicare carisma nu e totul, ci auditoriul creştin poate fi cu uşurinţă captat prin exprimarea cu pasiune a adevărurilor mântuitoare, dorite şi aşteptate de omul pe care Duhul Sfânt îl pregăteşte pentru mântuire.
Se vede bine chiar de departe, că omul Mirel Neamţu poartă asupra sa chemarea lui Dumnezeu pentru predicare şi pentru slujirea Bisericii. Dumnezeu a pus deja pe umerii lui poveri greu de purtat, dar pe care le duce cu bucuria ascultării de Marele Stăpân. Păstoreşte Biserica Penticostală din Aiud şi alte două sau trei biserici mai mici din împrejurimi, dar pe lângă asta Mirel predă cursuri şi la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti în vederea pregătirii de lucrători pentru via Domnului. Mirel Neamţu este un om ocupat mult cu slujirea lui Dumnezeu, dar şi Dumnezeu este mult ocupat cu încununarea slujirii acestui om. Rezultatele slujirii sale vorbesc de la sine şi cred că de va voi Domnul, vîrsta încă îi permite să mai adune mult pentru Marele Seceriş. Spor la lucru dragă Mirel!

BISERICA PENTICOSTALĂ "BETESDA" BOCŞA ROMÂNĂ

2011-02-16T22:47:00.006+02:00

Abia m-am întors de la o seară de evanghelizare din Bocşa Română, unde mi-a fost dat să întâlnesc o adunare de oameni flămânzi şi însetaţi după Dumnezeu. Am fost nespus de impresionat de felul în care aceşti oameni ştiu să-l laude pe Domnul, dar şi de felul în care ştiu să primească cuvântul predicat. Sunt oameni care trăiesc cu intensitate fiecare moment al închinarii, transpunându-se uimitor de mult în tot ceea ce se petrece în adunare. Mâini ridicate în cântare, lacrimi şi strigăte în rugăciune şi adevărate coruri de aminişti în predicare, fac ca atmosfera din Biserica Penticostală Betesda să fie de neuitat pentru mine. Pastorul bisericii, Mariş Ioan, plin de dragoste pentru lucrarea pe care i-a încredinţat-o Domnul, face tot ce-i stă în putinţă ca oiţele din această turmă să nu ducă lipsă de nimic din ce le-ar fi necesar pentru binele lor spiritual.
Locaşul de închinare, de curând renovat este făcut să încapă în el peste 300 de persoane, chiar dacă în momentul de faţă biserica nu are mai mult de 200 de membri. Este o biserică tânără şi cu mult potenţial, care mă face să cred că va creşte într-un ritm neobişnuit, deoarece entuziasmul celor de aici este molipsitor.

PASTORUL HARALAMBIE POSTEUCĂ LA PLECAREA ÎN VEŞNICIE

2011-02-08T12:16:00.009+02:00

Iov 5:26 Vei intra în mormânt la bătrâneţe, ca snopul strâns la vremea lui.

Pastorul Haralambie Posteucă a trăit 89 de ani, dar nu i-a trăit degeaba. A lucrat pentru Domnul în mai multe biserici din zona de vest a ţării punându-şi amprenta pe viaţa de slujire a multora dintre păstorii, prezbiterii şi diaconii din judeţul Timiş şi nu numai. După ce a cunoscut greutăţile deportării în Bărăgan a ajuns să-l cunoască pe cel ce este "ajutorul care nu lipseşte niciodată în nevoi" şi s-a angajat să trudească pe ogoarele Lui. A făcut-o slujind eficient mai bine de 58 de ani.
La plecarea sa în veşnicie am auzit mărturiile multora dintre cei care au fost slujiţi de acest om al lui Dumnezeu şi am înţeles că slujirea sa a avut un mare impact în vieţile multora. Au fost prezenţi spre a aduce un tribut memoriei lui Posteucă Haralambie mai mulţi păstori şi slujitori ordinaţi între care Pavel Riviş Tipei, Nelu Filip, Dumitru Moţ, Ştefan Criste, Constantin Leontiuc, Nelu Chimeveş, Ghiţă Ungur. Pastorul de sector, Beni Creţu a organizat şi condus funerariile într-un mod pe măsura slujirii îndelungate a pastorului Haralambie Posteucă. Biserica Penticostală din Tomnatic a fost plină de oameni care cu mult respect au venit să cinstească memoria celui ce le-a fost îndrumător pe calea lui Cristos.
S-a dus un om al Lui Dumnezeu ca să stea în faţa celui pe care l-a slujit spre a-şi primi meritatele răsplătiri. Ne va lipsi aici, dar ştim că pentru el e mult mai bine.

DA, PENTICOSTALII AU DOCTRINĂ, DAR CE FACEM CU EA?

2011-02-03T11:13:00.005+02:00

Postarea cu titlul "Da, penticostalii au doctrină" de pe blogul pastorului Cristian Ionescu mi-a dat o oarecare satisfacţie ca penticostal "născut, iar nu făcut". Spun satisfacţie, pentru că scandalul provocat de străjerime a dat multora prilejul de a arunca mâţa moartă în curtea penticostalilor, care chiar nu aveau a trage nici un fel de ponoase nici de pe urma lui Ţon, nici de pe urma lui Demeter sau Peia, deoarece toţi aceştia sunt dintr-o altă ogradă.
Personal am privit spre străjerime ca spre o miscare susţinută numai de evenimente sporadice, organizate în diferite locuri din ţară, dar care nu oferă nicidecum garanţia unui succes de durată, ci doar scurte băi de har în rugăciune şi părtăşie. Din acest motiv nu m-am entuziasmat şi nici nu m-am încrâncenat faţă în faţă cu acest scandal străjeristo-tonist.
Trebuie însă să recunosc, că la momentiul de faţă nu mai pot privi cu detaşare nici spre Străjeri, nici spre Iosif Ţon, şi asta pentru că doctrina penticostală pe care da, o avem, este puternic ameninţată de anumite "ghiduşii" doctrinare, - ca să folosesc expresia lui Cristi Ionescu - propovăduite cu mult sârg printre penticostali de cel ce s-a autoproclamat mentorul străjerilor, pastorul Iosif Ţon. Blogul "România Evanghelică" ne-a arătat într-o postare recentă câteva frânturi din periplul misionar al pastorului Iosif Ţon în marile biserici penticostale româneşti din SUA. Spun periplu pentru că noua sa predicare a început în Biserica Penticostală Apele Vii din Timişoara, a continuat apoi la Seattle, Portland, Phoenix, urmează Chicago şi cine mai ştie ce altceva urmează.
Curiozitatea m-a îndemnat să urmăresc câteva dintre aceste predici ale pastorului Ţon în biserici penticostale de prestigiu şi am ajuns la concluzia că Iosif Ţon aduce elemente doctrinare noi între penticostali, promovând cu mult sârg atât de controversatele învăţături şi practici ale lui Peter Horobin, care până acum au fost categoric respinse de penticostalii români, dar îmbrăţişate de anumite biserici carismatice din Timişoara sau Oradea. Urmărind predicile lui Iosif Ţon între penticostali, mi-a fost dat să aud cu uimire aminurile aprobatoare ale penticostalilor sinceri, asupra cărora mă tem că au cam încetat să vegheze cei ce au fost chemaţi de Dumnezeu să facă asta. Cu alte cuvinte învăţătura lui Ţon "prinde la penticostali" şi nu m-aş mira ca peste ceva vreme să fim puşi în situaţia de a ne rescrie doctrina spre a fi în acord cu noutăţile propovăduite de la mari amvoane penticostale. Baptiştii şi-au rezolvat problema cu Străjerii şi cu Iosif Ţon. Acum o avem noi şi mă tem că până să ne dăm seama, asurziţi de corurile de aplaudaci aminişti din bisericile noastre, s-ar putea să ne cam pierdem doctrina sau în cel mai bun caz, să ne trezim cu ea desfigurată de unii, care vai, prea uşor, mult prea uşor ajung să-i înveţe pe bieţii penticostali cu ce fel de condimente ar mai trebui îmbunătăţită lurarea Duhului Sfânt.
Da, penticosatlii au doctrină, dar ce facem cu ea?

Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.
În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, of, cum îl îngăduiţi de bine! 2 Cor.11:3-4

UN SCURTMETRAJ ATÂT DE NECESAR

2011-02-01T10:28:00.002+02:00

View this movie at cultureunplugged.com

CUM SE OBŢINE O MĂRIRE DE SALARIU

2011-02-01T09:06:00.001+02:00

Angajatul: Scuzaţi-mă, domnule, pot să vorbesc cu dumneavoastră?
Şeful: Sigur, intră, ce pot să fac pentru tine?
Angajatul: Stiţi, sunt angajatul aceste firme de peste zece ani.
Boss: Asa…
Angajatul: Nu vreau s-o iau pe ocolite. As vrea o mărire de salariu. Sunt mai multe companii care mă caută dar am zis să vorbesc cu dumneavoastră prima dată.
Şeful: O mărire? Ti-as da o mărire de salariu, dar nu e timpul potrivit pentru asta acum.
Angajatul: Vă înteleg si stiu că situaţia economică curentă are un efect negativ asupra vânzărilor, dar trebuie sa luaţi în considerare că muncesc mult, am iniţiativă şi sunt loial acestei companii de peste zece ani.
Şeful: Ok, luând în considerare aceşti factori şi pentru că nu am chef să caut pe altcineva în locul tău, îţi ofer o mărire de 10% şi încă 5 zile de concediu pe an. Ce zici?
Angajatul: Excelent. Mulţumesc, domnule!
Şeful: Înainte să pleci, de curiozitate, care sunt companiile care te caută?
Angajatul: Oh… ENEL, E-on Gaz, RDS, Orange , Aquatim şi... banca.

VIRGIL CARIANOPOL - CONTRASTE

2011-01-30T14:19:00.000+02:00

Sunt bucurii care-ntristeaza,
Sunt întristari ce fericesc,
Sunt zile fara de lumina
Si nopti adânci ce stralucesc.

Sunt adevaruri ce doboara
Si sunt minciuni care ridica,
Sunt împarati, atotputernici
Ce însa tremura de frica.

Sunt vieti ce-au stralucit în viata,
Dar când s-au stins parca n-au fost,
Palate care nu pot tine
Cât o cocioaba adapost.

Sunt oameni albi pe dinafara,
Dar negri în adâncul lor
Si negri în afara, negri,
Da-n ei de-un alb stralucitor.

Sunt dulciuri ce-amarasc ca fierea,
Dar si amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptati care îndreapta,
Dreptati care nedreptatesc.

Sunt multe contradictii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinti ce-aduc lumina
Si fericiri nefericiri!...

BISERICA PENTICOSTALĂ SECUSIGIU - JUD. ARAD

2011-01-28T15:57:00.003+02:00

La Secusigiu, penticostalii se bucură de harul de a avea o casă de rugăciune spaţioasă şi bine echipată pentru desfăşurarea serviciilor divine. Încă înainte de a intra în sală mi-am dat seama că am de a face cu oameni care pun preţ pe părtăşia frăţească şi pe închinarea adusă lui Dumnezeu în adunare. Fratele Gal, prezbiterul bisericii m-a condus înăuntru în această seară de evanghelizare şi am rămas absolut surprins de mulţimea înghesuită în această biserică. Erau oameni în hol, în balcon, în sălile anexe şi chiar în baptistier stăteau vreo doi tineri.
A cântat grupul Harul de la Haţeg, au fost depuse mărturii, au fost înalţate rugăciuni, s-a predicat Evanghelia, toate spre a-l face cunoscut oamenilor pe Domnul. La Secusigiu, oamenii au o bună mărturie pe care le-o pune înainte biserica penticostală. Sper să ştie să o aprecieze ca atare.

TATA, TAU TINE...

2011-01-28T09:08:00.006+02:00

Acestea sunt cuvintele pe care le aud aproape în fiecare dimineaţă, când fetiţa nostră cea mică se trezeşte. "Tata, tau tine", înseamnă de fapt, tata, stau cu tine. Sunt cuvintele pe care mi le spune exprimându-şi dorinţa de a-mi sta alături.
Astăzi, când am strâns-o în braţe cu dragoste, ca răspuns la chemarea ei, m-am gândit că de fapt asta aşteaptă şi Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc de la noi. Ar vrea să ne audă în fiecare dimineaţă că vrem să stăm cu El. Ar vrea să ne ia la pieptul său, să ne strângă în braţele sale şi să ne iubească, dar mă tem că prea adesea uităm să-i spunem: Tata, tau tine.

AM ÎNVĂŢAT...

2011-01-28T00:00:00.004+02:00

Am învăţat că este cu totul nedrept să-l tratăm pe Dumnezeu, ca pe un magnat spre care ne ducem numai cu problemele noastre.

Am învăţat că este cu totul nedrept să facem lucrurile dorite de Dumnezeu, numai pentru că trebuie făcute.

Am învăţat că este drept să ne apropiem de Dumnezeu cu dragoste şi tot ce facem, să facem din dragoste

BISERICA PENTICOSTALĂ ILIA, JUD. HUNEDOARA

2011-01-26T15:40:00.003+02:00

O biserica de mărime mijlocie pentru mediul rural, dar o biserică în care se vede de departe preocupare pentru închinare. Asta pentru că cei de aici au înţeles să investească în implicarea celor din biserică în activităţi spirituale. Am fost foarte plăcut impresionat de orchestra, pe care cu mult interes o pregăteşte fratele Mureşan, o orchestră de copii, care în cea mai mare parte cântă la mandolină.
Am găsit aici o biserică foarte receptivă la Cuvânt, o biserică participativă în predicare, unde ţi-e drag să vesteşti Cuvântul lui Dumnezeu. Pastorul bisericii este Dinu Damian, dar de această dată din motive obiective, serviciul a fost condus de diaconul Daniel Gavriş. Au slujit în biserică şi tineri de la Biserica Poarta Cerului din Timişoara, dintre care nu puteau lipsi Raul şi Adina Damian, care... au ei ceva cu Ilia.

BISERICA PENTICOSTALĂ "MĂSLINUL" - ARAD

2011-01-23T08:04:00.004+02:00

Cine n-a fost niciodată într-o biserică de romi, să facă bine să se ducă. Are ce să vadă. Entuziasmul este la el acasă între romi. Când aceştia pornesc în cântare de laudă la adresa lui Dumnezeu, nu poţi să stai indiferent. Cântarea pe care o cântă ţiganii în biserică, molipseşte la laudă şi la închinare.
Cu câteva zile în urmă am fost invitat să predic la Măslinul din Arad. Sigur că pe lângă fraţii romi care sunt gazde aici, au venit şi mulţi români, cărora le place să se închine lui Dumnezeu împreună cu romii. Am găsit biserica în această seară de evanghelizare, într-o atmosferă de sărbătoare. Pastorul Vasile Plop, mândru de lucrarea pe care i-a încredinţat-o Domnul, se străduieşte din răsputeri să dea bisericii aerul de biserică de oraş. Este destul de aspru cu romii atunci când vrea să-i modeleze, căutând să aducă biserica în rândul celorlalte biserici penticostale din oraş. Cu siguranţă a reuşit să facă un lucru bun. Biserica cu aproape 400 de locuri era plină cu oameni care demonstrau reveranţă în locul de închinare.
Romii de la Măslinul îl iubesc pe Domnul. Nu mă îndoiesc de asta.

Mamma Don't Let Your Babies Grow Up to Be Pastors

2011-01-08T16:06:00.004+02:00

BISERICA PENTICOSTALĂ "MARANATA" - GHIRODA

2011-01-04T22:22:00.004+02:00

În ultima zi a anului 2010, am găsit Biserica Maranata din Ghiroda plină de credincioşi care doreau să petreacă ultimele ceasuri din an în prezenţa lui Dumnezeu. E o biserică pe care o cunosc destul de bine, mai ales că am slujit de mai multe ori aici. Oameni foarte prietenoşi care îţi dau impresia că le aparţii, oridecâteori eşti printre ei. Sunt patru păstori în această biserică, dar responsabilitatea pricipală pentru păstorirea celor ce se închină aici aparţine pastorului Liviu Sav. Ghirodenii sunt bine cunoscuţi pentru închinarea lor prin muzică şi este o adevărată pepinieră de cântăreţi şi muzicanţi creştini aici. A fost o seară "de familie", chiar dacă predicatorul serii - Matei Popa - nu era dintre ei, totuşi a fost primit ca unul dintre ai lor.

CASTELUL - Alexandru Zarnescu

2011-01-04T17:15:00.000+02:00

SECRETUL MULŢUMIRII

2011-01-03T15:51:00.005+02:00

Îmi doresc din toată inima să trăiesc anul 2011 sub semnul mulţumirii. Doamne dă-mi har!

"Cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat", scrie înţeleptul Solomon în Proverbe 15:15. Pare un deziderat greu de împlinit în condiţiile în care nemulţumirea este generalizată social şi are un trend mereu ascendent.

Nemulţumiri de tot soiul se cuibăresc în noi, făcându-ne sclavi ai unor dorinţe cu totul nejustificate. Alergăm necurmat după o fatamorgana a împlinirii noastre şi totuşi niciodată nu e destul. Casele ne sunt prea mici, viteza de la internet ne enervează, telefonul mobil e slab faţă de cel din reclama văzută de noi, aspectul nostru fizic nu se poate compara cu cel al cutărui fotomodel..., şi câte alte nemuţumiri nu-şi găsesc loc între oameni. Unii au fost apăsaţi atât de mult de aceste nemulţumiri, încât au căzut în hăul adânc al depresiei, alţii au fost împinşi spre suicid, prăpădindu-se pe veci.

Psihologia modernă caută tot felul de terapii aducătoare de mulţumire în sufletul oamenilor, dar fără mare succes. A te uita la alţii care sunt mai dezavantajaţi decât tine sau a căuta partea plină a paharului sunt de prea puţin ajutor când cauţi leac pentru nemulţumire.

Secretul mulţumirii însă este cel mai bine înţeles când te uiţi la omul lui Dumnezeu,Iov. Omul căruia i-a fost luat totul, stă faţă în faţă cu nimicul şi declară cu mulţumire:„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat –binecuvântat fie Numele Domnului!”
Iov este omul care poate fi mulţumit cu adevărat pentru că el a înţeles ceea ce prea puţini oameni pot înţelege, şi anume că Dumnezeu nu ne datorează nimic. Singurul nostru merit este moartea pentru păcat, iar dacă totuşi avem ceva, este numai datorită bunătăţii lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ne dă ceea ce merităm, adică moartea ar trebui să fim plini de mulţumire.
Ideea că merităm sau că ni se cuvine altceva decât moartea, ne va conduce la nemulţumire. Când însă vom înţelege că nu merităm nimic, CHIAR NIMIC, atunci vom fi cu adevărat mulţumiţi cu puţinul pe care-l avem.
"Bucuraţi-vă întotdeauna...Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi" (1Tesaloniceni 5:16,18)

COSTACHE IOANID - CEZARUL

2010-12-22T09:36:00.000+02:00

Cezarul August, vrand mai multa slava
Decat smulsese gandul sau de-otel,
Se proclama drept zeu atotputernic,
Si se-naltara temple pentru el.

Si-atunci, de sus, din gloria eterna,
Vazand cum se ingamfa un atom,
Ca sa ne dea o pilda, Creatorul
A coborat si S-a-ntrupat ca om.

CREŞTINISMUL ROMÂNESC AŞA CUM ESTE EL REFLECTAT ÎN SĂRBĂTORI

2010-12-16T23:25:00.005+02:00

O VĂZURĂM ŞI PE ASTA!

2010-12-14T15:36:00.003+02:00

O FALSĂ DIHOTOMIE

2010-12-14T13:07:00.008+02:00

DANIEL BRÂNZEI: "Pretenția fratelui nostru iubit, Iosif Țon, de a scoate învățături pentru creștinism „doar din Evanghelii“ este periculoasă pentru că neagă atitudinea teologilor de-al lungul secolelor, așezând artificial între Isus și Pavel un val al neînțelegerilor. Nu, Pavel nu ne-a dăruit un Isus diferit de Cel din Evanhelii, ci Isus din evanghelii l-a ales pe Pavel ca să ne descopere o taină ținută ascunsă până la Cruce și descoperită doar lui (lui Pavel) după Rusalii, când Israelul L-a refuzat pe Isus Christos și, pentru o vreme, Evanghelia a fost trimisă la Neamuri."
http://barzilaiendan.wordpress.com/2010/12/13/evanghelia-lui-isus-sau-evanghelia-lui-pavel

Deci "noua teologie"
Ce s-a anunţat
Este-o veche erezie
O falsă dihotomie
Ce i-a aţâţat?

CINCI ANI DE HAR LA "POARTA CERULUI"

2010-12-12T22:43:00.003+02:00

Nu este uşor să apreciezi dacă cinci ani sunt mult sau puţin în viaţa unei biserici. Unii spun că cinci ani sunt o nimica toată, alţii vor spune că totuşi înseamnă mult. Pentru noi cei de la Biserica "Poarta Cerului" aceşti cinci ani pe care i-am parcurs ca familie a lui Dumnezeu, se pot măsura numai prin prisma harului divin, care a fost atît de mare pentru noi.
Măsura harului ne obligă să vedem că în urma noastră au rămas cinci ani în care Dumnezeu ne-a închegat ca familie. Încă de la început am stat sub semnul devizei "O biserică în fiecare familie şi o singură familie în biserică". Ce mare rod a dat harul lui Dumnezeu la Poarta Cerului din acest punct de vedere. Lângă cei 28 de membri ai grupului de iniţiativă pentru formarea bisericii, Dumnezeu a adăugat alţii, şi alţii, şi iată că astăzi am depăşit bine cifra de 500. CINCI ANI DE HAR ÎNMULŢITOR!
Ne-am bucurat de fiecare dintre cei care au găsit Poarta Cerului ca cel mai potrivit loc pentru creşterea lor spirituală şi pentru apropierea de Domnul, dar bucurie fără margini ne-a adus Dumnezeu în cele zece servicii de botez în care aproape 200 de suflete au mărturisit că aici l-au găsit pe Isus Cristos ca Salvator al lor din starea de pierzare în care îi dusese păcatul. CINCI ANI DE HAR MÂNTUITOR!
Nu de puţine ori am venit la Poarta Cerului cu necazurile noastre, cu poverile şi cu apăsările noastre ca să le aducem înaintea lui Dumnezeu. Uneori erau atât de grele, încât nici măcar nu le puteam duce singuri, şi atunci am cerut ajutor fraţilor şi surorilor, care ne-au sprijinit cu rugăciunea lor şi Dumnezeu a ascultat , a izbăvit şi a eliberat. CINCI ANI DE HAR ELIBERATOR!
Am venit unii dintre noi cu sufletul sau cu trupul bolnav la Poarta Cerului. Puţina noastră credinţă, ne făcea să gândim că nu mai este leac pentru noi. Dar Dumnezeu, în bunătatea sa, a făcut să vedem aici cum încolţeşte vindecarea sa pentru noi, purtând grijă de neputinţele noastre şi arătându-ne că puterea sa este manifestată şi între noi ca şi între creştinii primelor veacuri. CINCI ANI DE HAR VINECĂTOR!
Ne-a dat har în rugăciune, har în cântare, har în predicare, har în dărnicie, har în lucrare, har în toate. Măsurăm astăzi cei cinci ani şi şi ori unde ne uităm în Biserica Poarta Cerului, găsim numai şi numai har. Har felurit. Har după har…HAR!

CU CINCI ANI ÎN URMĂ...

2010-12-11T22:37:00.001+02:00

COMPETIŢIA, BAT-O VINA!

2010-12-09T22:40:00.004+02:00

Am asistat zilele acestea la o discuţie care mi-a lăsat un gust amar. Cineva îşi exprima dezacordul în legătură cu olimpiadele şcolare, pe teme de religie, pe motiv că spiritul de competiţie, pe care acestea îl promovează, nu se potriveşte cu spiritul în care Cristos ne doreşte să trăim şi să slujim. Spunea omul cu pricina: "Imaginaţi-vă că într-o bună zi, se va face şi o competiţie a predicatorilor, arătându-se care este cel mai bun predicator...". Da, sună oarecum ciudat, dar dacă stăm strâmb şi judecăm drept, nu de puţine ori chiar se întâmplă asta în biserici. În special în clasicele, deja, săptămâni de evanghelizare, cei mai mulţi dintre "iubiţii ascultători" ştiu să spună cine a fost cel mai..., dintre toţi cei care le-au predicat.
Şi ca să fiu onest până la capăt, ştiu că subiectivismul nostru, ne pune în situaţia de a judeca poate greşit lucrarea pe care Duhul Sfânt o face, prin unul sau altul dintre cei ce trec pe la amvon, dar totuşi, trebuie să recunosc că eu personal, nu am dezaprobat total aceste aprecieri, chiar dacă au miros de competiţie. Şi asta, pentru că Biblia lasă loc şi competiţiei, atunci când e vorba de viaţa de credinţă.
O aplecare atentă asupra textelor scripturale, ne lasă să înţelegem că adevăratul creştin este totdeauna în competiţie cu sine însuşi. Mereu este chemat să se întreacă pe sine, în a fi mai sfânt, mai bun, mai drept, etc.
Şi să nu spun că, Domnul Isus într-un anume fel încurajează chiar şi competiţia cu alţii, atunci când e vorba despre punerea noastră în acord cu voia lui Dumnezeu. Mat 5:20 Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
Mă tem că eliminarea cuvântului competiţie din vocabularul nostru, ne sărăceşte spiritual, ne poate duce la automulţumire sau la o oarecare mediocritate spirituală. Şi nu asta este voia lui Dumnezeu cu privire la noi.

BISERICA PENTICOSTALĂ "MUNTELE SIONULUI" DEVA

2010-12-02T23:42:00.003+02:00

O biserică relativ nouă pe harta spirituală a municipiului Deva. A luat fiinţă în anul 2002 la iniţiativa unui grup de credincioşi conduşi de pastorul Cornel Răducanu. Chiar dacă la Deva mi-a fost dat să slujesc în multe rânduri, la Muntele Sionului am ajuns pentru prima dată miercuri 1 decembrie la o seară de evanghelizare. Am fost foarte plăcut impresionat de casa de rugăciune, făcută pe măsura dragostei pe care cei de aici i-o poartă lui Dumnezeu. Aş îndrăzni să spun că această casă de închinare arată impecabil.
Am găsit Muntele Sionului plin de căutători ai sfintelor părtăşii. O mulţime de oameni în aşteptare de bunuri spirituale. Nu cred că există mulţimi care să arate mai bine decât cele care stau în aşteptarea binecuvântărilor care se coboară de sus, de la Dumnezeu. Oameni care iubesc mult cântarea de laudă, rugăciunea şi predicarea. Pastorul Cornel Răducanu, un om cu suflet pentru lucrarea lui Dumnezeu, ajutat de pastorul Dănuţ Căta şi de alţi oameni dedicaţi au reuşit ca într-o perioadă destul de scurtă pentru viaţa unei biserici să pună bazele unei lucrări deja cu mare ecou în lumea penticostală şi nu numai. Sigur că meritul pentru această lucrare este al lui Dumnezeu şi Biserica "Muntele Sionului" stă în Deva ca mărturie a înţelepciunii lui Dumnezeu.

BISERICA PENTICOSTALĂ ROMÂNĂ "MARANATA" - WIENER NEUSTADT, AUSTRIA

2010-11-30T17:29:00.004+02:00

Nu ştiu exact de câte ori am mai fost la Wiener Neustadt. Poate de cinci sau şase ori, dar de fiecare dată am fost în această biserică cu sentimentul că mă aflu între ai mei. E drept că şi cunosc destul de mulţi dintre cei ce se închină aici, oameni cu care am avut legături încă pe vremea când erau în Romania.
Atmosfera, cât se poate de românească, te face să te simţi foarte confortabil şi în acelşi timp te face să uiţi că eşti departe de casă. Ioan Varadim, omul care a păstorit mai mulţi ani această biserică, a pus mult suflet în lucrarea ce i-a fost încredinţată, dar Dumnezeu l-a chemat să slujească în ultima vreme tuturor bisericilor penticostale româneşti din Austria, în calitate de preşedinte al organizaţiei. A rămas însă cu sufletul aproape de această biserică. Acum biserica este păstorită de Victor Ştrango, un prieten al meu din tinereţe, pe care Dumnezeu a ales să-l aşeze în această poziţie de mare responsabilitate tocmai pentru că Victor a luat întotdeauna foarte serios lucrarea lui Dumnezeu şi a înţeles să se dăruiască fără rezerve Domnului.
Duminică dimineaţa (28 noiembrie 2010), chiar dacă unii dintre ai casei lipseau, fiind plecaţi fie în ţară, fie în alte biserici, cei prezenţi au venit înaintea lui Dumnezeu în închinare cu tot ce aveau mai bun. O închinare plăcută oamenilor prezenţi, şi nu mă îndoiesc că era o închinare plăcută lui Dumnezeu.
Maranata din Wiener Neustadt este un loc al aşteptării lui Cristos. Ferice de cei ce se închină aici!

O NOUĂ BISERICĂ PENTICOSTALĂ - COLONIA TOMEŞTI, JUD. TIMIŞ

2010-11-25T09:59:00.007+02:00

Psa 42:4 Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine, cînd mă gîndesc cum mergeam înconjurat de mulţime, şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţămire ale unei mulţimi în sărbătoare.

Mă tem că pentru mulţi dintre credincioşii evanghelici de astăzi a dispărut bucuria de a avea o casă a lui Dumnezeu spre care să le tânjească sufletul, şi asta numai pentru că ne obişnuim atât de repede cu binecuvântările venite de sus.
Mi-a fost dat însă în 14 noiembrie 2010 să regăsesc această bucurie a oamenilor care văd în casa de rugăciune motiv de laudă şi de mulţumire către Dumnezeu, în comuna Tomeşti, mai precis în Colonia Tomeşti. Aici am găsit o mulţime în sărbătoare, adunată în jurul unei case noi, pe care au zidit-o spre a fi consacrată lui Dumnezeu.
Pentru mulţimea adunată în această zi de sărbătoare din toate împrejurimile ar fi fost necesară o casă de două ori mai mare, ca să-i cuprindă pe toţi, dar foarte mulţi dintre ei s-au mulţumit să asculte de afară slujba de consacrare a casei de rugăciune.
Tomeştenii au muncit mult şi repede ca să-şi vadă împlint obiectivul de a construi o casă a lui Dumnezeu. Câţiva dintre fiii satului, plecaţi din Tomeşti au înţeles că sunt datori locului din care au plecat şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă să-şi aducă din plin contribuţia la această zidire. Casa de rugăciune este acum o adevărată bijuterie. E făcută "ca pentru Domnul". Am fost impresionat să văd oameni credincioşi, plini de bucuria de a putea închina Domnului această casă, şi purtând pe chipul lor satisfacţia de a-i da lui Dumnezeu ceea ce este mai bun.
Pastorul Valeriu Mureşan, vizibil emoţionat de eveniment s-a străduit să regizeze cât se poate de bine toate lucrurile şi Dumnezeu i-a fost alături. A fost o sărbătoare care cu siguranţă a plăcut cerului şi a plăcut de asemenea oamenilor prezenţi.
Casa de rugăciune din Colonia Tomeşti va rămâne ca o mărturie pentru toţi cei ce o vor vedea şi cred că va rămâne un loc în care Dumnezeu va fi onorat până la a sa venire.

CRAINICII ÎMPĂRĂŢIEI - ION ADRIAN

2010-11-23T00:04:00.004+02:00

Dacă îmi aduc bine aminte, pe Ion Adrian l-am văzut doar în câteva rânduri înainte de ziua în care a fost ordinat păstor la Gurahonţ, dar totuşi mi-a fost suficient să văd în el un om cu mare potenţial pentru lucrarea lui Dumnezeu. L-am văzut plin de respect pentru cei între care slujeşte, chiar dacă cei mai mulţi dintre aceştia sunt oameni de condiţie modestă. Şi drept e, respectul impune respect. Am stat de vorbă cu alţi colegi de slujbă ai lui Adrian şi de fiecare dată am auzit cuvinte de sinceră apreciere pentru el.
Nu mai ştiu anul în care a absolvit ITP-ul, dar ştiu că de atunci încoace nu a mai lăsat cartea din mână, ci a continuat să se pregătească spre a fi de folos altora. Ceea ce impresionează la el e modestia, şi asta îl face un agreabil partener de discuţii. Înainte de predică mi-a zis cu oarecare emoţii: "Să nu vă aşteptaţi la revoluţie de la predica mea", lăsându-mă să înţeleg că îşi cunoaşte bine limitările ca om. În fond, toţi le avem, dar nu toţi avem smerenia de a ni le recunoaşte. Trebuie să mărturisesc că am fost plăcut impresionat să văd în Ion Adrian un foarte eficient predicator. Nimic sofisticat în mesajul lui, ci un cuvânt simplu şi foarte relevant pentru cei cărora le-a predicat. Ilustraţiile bine alese au făcut mesajul său foarte uşor digerabil, iar stilul său dinamic şi motivator au creat interes în toţi cei cărora li s-a adresat.
Am văzut în Ion Adrian un om pus în slujba lui Dumnezeu, un om dintre oameni, cu un mesaj pentru oameni. Cu alte cuvinte un predicator relevant, pe care cred că Dumnezeu îl va folosi mult în lucrarea Împărăţiei Sale.

BELŞUG ÎN VREME DE LIPSĂ

2010-11-22T11:25:00.006+02:00

Predica de ieri seară din biserica noastră ne-a pus faţă în faţă cu câteva adevăruri care nu pot fi trecute cu vederea, ci trebuie săpate adânc în conştiinţa nostră:

1. În vreme de lipsă omul contabilizează ce nu are, în timp ce Dumnezeu vrea să folosească ce are omul spre a-şi revărsa binecuvântarea Sa.

2. În vreme de lipsă Dumnezeu nu binecuvântează nimicul, ci puţinul pe care vrei să-l pui în mâinile lui.

3. În vreme de lipsă, omul nu are dreptul să neglijeze binecuvântările lui Dumnezeu trecându-le cu vederea, ci are datoria de a se apleca să culeagă fiecare fărâmitură a harului divin.

4. În vreme de lipsă, nimeni nu trebuie să uite că Dumnezeu a dat fiecăruia un coş pe care este chemat să-l umple la porunca Sa.

Pastor Ion Adrian - Minunea înmulţirii pâinilor

COMITETUL EXECUTIV AL CULTULUI CREŞTIN PENTICOSTAL

2010-11-20T01:31:00.005+02:00

În 19 noiembrie 2010 a fost aleasă conducerea executivă a Cultului Creştin Penticostal pentru mandatul 2010-2014, în cadrul Congresului desfăşurat la Biserica Penticostală "Sfânta Treime" din Bistriţa, având următoarea componenţă:

Preşedinte: Pavel Riviş Tipei
Vicepreşedinte: Ioan Gurău
Secretar general: Mocanu Romu
Membru: Ardelean Moise
Membru: Filip Ioan
Membru: Ianovici Florin
Membru: Moldovan Aurel
Membru: Moldovan Ioan
Membru: Şerban Costache

Foto www.sfantatreime.ro

CĂLĂTORIE ÎN TIMP -AMISH

2010-11-17T20:53:00.002+02:00

UNDE ESTE LADA DE ZESTRE A PENTICOSTALILOR?

2010-11-17T09:48:00.002+02:00

BISERICA BAPTISTĂ "HARUL" - LUGOJ

2010-11-15T10:27:00.003+02:00

N-am mai fost de câţiva ani la Biserica Harul din Lugoj, dar am fost bucuros să o regăsesc vineri 12 noiembrie, în acelaşi registru spiritual în care o ştiam dintotdeauna. I-am găsit acum pe credincioşii din Lugoj în sărbătoare, marcând 100 de ani de mărturie baptistă lugojeană. Aceasta este o biserică în care harul este la el acasă şi în care credincioşi maturi spiritual îşi gasesc un loc bun de închinare. Ospitaliatea celor de aici este mai mult decât admirabilă. Pastorul David Nicola, un adevărat patriarh al credinţei baptiste a devenit deja un simbol al slujirii pastorale. Mi-a plăcut să-l aud şoptindu-mi la ureche cuvinte care demonstrau încă o dată legătura sa organică cu harul lui Dumnezeu. "Trebuie numai să-ţi deschizi gura, şi Domnul ţi-o va umple cu ceea ce trebuie să spui". Avându-i alături pe pastorii Ionel Tuţac şi Teofil Ciortuz, fratele păstor David Nicola a reuşit să formeze o echipă de slujire exemplară pentru o biserică de dimensiunile Harului din Lugoj.
Corul de la Biserica Poarta Cerului din Timişoara a slujit prin cântare pentru mai bine de 45 de minute şi slujirea le-a fost încununată cu har. Nici nu se putea altfel la Harul.

SPĂLAREA PICIOARELOR - RITUAL RELIGIOS SAU NECESITATE?

2010-11-11T09:10:00.004+02:00

Este cunoscut faptul că spălarea picioarelor a fost pentru multă vreme subiect de dezbatere în cercurile penticostale, fără a se ajunge la un numitor comun din punct de vedere al necesităţii aplicării ei în cadrul serviciilor divine din biserici. Astfel în Cultul Penticostal există biserici care practică spălarea picioarelor şi există biserici care nu o practică. Lucrul acesta poate fi explicat şi din punct de vedere istoric, având în vedere faptul că ceea ce numim astăzi Cultul Penticostal este rezultatul unificării a trei grupări penticostale distincte, care aveau oarecare diferenţe de înţelegere şi asupra acestui subiect.

Ca exponent al unei biserici penticostale din categoria acelora care nu practică spălarea picioarelor ca act sacramental în cadrul serviciilor divine, voi încerca în cele ce urmează să aduc câteva argumente care stau la baza crezului meu şi a multora dintre aceia care nu practică spălarea picioarelor în mod fizic ca pe un ritual religios.

Este poate necesar să amintesc faptul că nu toate poruncile Domnului Isus sunt valabile pentru toţi oamenii din toate timpurile. De pildă în Ioan 5:8, Domnul porunceste unui om "Ia-ţi patul şi umblă!", sau în Ioan 9:7, El porunceşte "scaldă-te în scăldătoarea Siloamului", porunci specifice date unor anumite persoane, vizând necesităţi specifice.

Este de asemenea important să menţionez ca spălarea picioarelor era o necesitate igienică a vremii în care singurele articole de încălţăminte erau sandalele care nu protejau piciorele de murdărirea cu praful de pe uliţe şi casele celor înstăriţi aveau totdeauna servitori care erau însărcinaţi să spele picioarele musafirilor înainte de a sta la masa.

DE CE A SPĂLAT ISUS PICIOARELE UCENICILOR SĂI?

1. Pentru că nu se găsise nici un voluntar pentru aceasta
Încă entuziasmaţi după succesul Floriilor, fiecare dintre ucenici se simţea foarte important. Mai mult, între ucenici existau dispute legate de cine este cel mai mare. Domnul vine cu soluţia sa în mijlocul acestor dispute, dându-le o pildă de smerenie. El căruia fiecare dintre ucenici i-ar fi fost dator să-i spele picioarele, tocmai El se încinge cu ştergarul şi ia lighianul. Aici Domnul a demonstrat o atitudine şi nicidecum nu a instituit un ritual. De reţinut că Domnul a spălat picioarele tuturor ucenicilor, nu doar a unuia dintre ei ca apoi să le ceară să continue ei.

2. Pentru că spălarea picioarelor ucenicilor era o necesitate.
Să nu uităm că şederea la masă nu însemna ceea ce înseamnă astăzi pentru noi, adică nu se şedea pe scaune, ci mesenii stăteu întinşi, adesea cu picioarele expuse privirilor celorlalţi comeseni.
Totuşi exista o necesitate şi mai mare din punct de vedere spiritual. O înţelegere a acestei necesităţi este dată tocmai de de ceea ce Domnul subliniază în Ioan 13:12, când întreabă:"Înţelegeţi voi ca v-am făcut Eu?", sau faţă în faţă cu orgoliul lui Petru, Domnul spune "ce fac Eu, tu nu pricepi acum"
Ce ar fi fost atat de greu de priceput dacă totul s-ar fi limitat la actul fizic al spălării picioarelor? Petru mai văzuse aceasta de atâtea ori, însă în spatele acţiunii Domnului Isus se ascundea un mesaj important pentru toţi ucenicii săi. Mai mult, Domnul arată că cei ce vor să aibă parte cu El, trebuie să înveţe bine această lecţie şi să o pună în aplicare. Despre ce lecţie este vorba?

a) Trebuie să-l lăsăm pe Isus să ne spele picioarele
Există o scăldare care se face o dată cu naşterea din nou, când Domnul face din noi făpturi curate, spălate de toate cele vechi. Totuşi, umblarea noastră prin această lume plină de praful păcatului este cu neputinţă să nu ne murdărească picioarele. Cine s-a spălat odată nu mai trebuie să-şi spele decât picioarele ca să fie curat de tot. Dar şi această spălare a picioarelor murdărite în umblarea noastră prin lumea plină de păcat, este posibilă numai prin lucrarea Domnului Isus. El singur a spălat picioarele tuturor ucenicilor.

b) Trebuie să-i lăsăm pe fraţii noştri să ne spele picioarele
Nimeni dintre ucenici nu a spălat picioarele Domnului, chiar dacă fizic vorbind ar fi fost nevoie de asta, dar Domnul a vrut să sublinieze nevoia spirituală mai presus de orice. El a spus că suntem datori să ne spălăm picioarele unii altora, contribuind unii la curăţirea picioarelor celorlalţi.
-să ne învăţăm unii pe alţii în vederea curăţirii
-să ne sfătuim unii pe alţii în vederea curăţirii
-să ne mustrăm unii pe alţii în vederea curăţirii
-să folsim metode de disciplinare în vederea curăţirii
Toate cele de mai sus cu scopul de a da la o parte eventuala murdărie acumulată în umblarea noastră

A face din spălarea picioarelor un ritual, înseamnă a pierde din vedere realitatea învăţăturii lui Cristos. Împlinirea unui ritual te poate determina să crezi că ţi-ai îndeplinit datoria religioasă, uitând că pilda lui Cristos ne cheamă la slujire a altora în smerenie şi dragoste.

BISERICA PENTICOSTALĂ ROMÂNĂ "METHANOIA" BARCELONA

2010-11-09T08:40:00.004+02:00

Pe la mijlocul lunii octombrie, mai precis în data de 17, am ajuns pentru prima data la Biserica Methanoia din Barcelona, invitat de cel aşezat de Dumnezeu în fruntea ei, pastorul Nicu Munteanu. Am fost plăcut surprins de entuziasmul pe care l-am întâlnit aici. O adunare tânără, dar în acelaşi timp marcată de maturitate spirituală, şi care ştia bine care trebuie să fie motivul strângerii laolaltă. Închinarea lor prin rugăciune şi cântare este absolut motivatoare. Interesul pentru Cuvânt, manifestat în această biserică l-ar determina pe orice predicator să-şi dorească să propovăduiască aici. Românii din Barcelona au un excelent loc de desfătare spirituală, şi cred că de aceea am găsit casa de închinare plină de oameni care-şi caută desfătarea în Domnul.

AMBASADORI AI MULŢUMIRII

2010-11-07T22:56:00.004+02:00

Sub semnul chemării psalmistului Asaf, care spune: "Adu ca jerfă lui Dumnezeu mulţumiri"(Psalmul 50:14),credincioşii de la Poarta Cerului din Timişoara, înveşmântaţi în straie de sărbătoare au venit azi 7 noiembrie să-l srbătorească pe Dumnezeu, ca sursă a tuturor binecuvântărilor. Am fost bucuros să văd atât de mulţi oameni, care au venit cu inima plină de recunoştinţă înaintea lui Dumnezeu. Unii şi-au scris motivele lor de mulţumire şi le-au depus într-un vas, pentru ca apoi, în rugăciunea finală, ca nişte ambasadori ai mulţumirii, au dus aceste împliniri şi biruinţe din nou înaintea lui Dumnezeu, spre a-i fi puse la picioare.

ÎNCHINARE SAU SECUNDE ÎN SLUJBA DOMNULUI

2010-11-06T23:21:00.007+02:00

În cadrul conferinţei "Închinarea în Duh şi adevăr" susţinută de pastorul Nelu Brie la Biserica "Poarta Cerului" din Timişoara, a fost accentuat şi faptul că închinarea înseamnă predare.

Ioan 15:13 "Nu este mai mare dragoste decît să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi" A-ţi da viaţa pentru cineva înseamnă a da toţi anii vieţii tale, toate zilele vieţii tale, toate orele vieţii tale, toate minutele vieţii tale, toate secundele vieţii tale pentru cel pe care-l iubeşti. În acest context, închinarea este punerea fiecărei secunde a vieţii în slujba lui Dumnezeu sau în slujba celor iubiţi de El.
Ajută-ne Doamne!

CANDIDAŢII PROPUŞI PENTRU CONDUCEREA CULTULUI CREŞTIN PENTICOSTAL

2010-11-05T15:40:00.002+02:00

Membrii comitetelor comunităţilor penticostale din Romania, întruniti la Braşov în data de 5 noiembrie 2010 au desemnat prin vot candidaţii la funcţiile executive din conducetrea cultului:

Candidaţi la preşedinţie:

RIVIŞ TIPEI PAVEL
ARDELEAN MOISE
MOLDOVAN AUREL

Candidaţi la vicepreşedinţie:

MOLDOVAN IOAN
BADELIŢĂ IOAN
GURĂU IOAN

Candidaţi la seretariatul general:

MOCANU ROMU
FILIP IOAN
IANOVICI FLORIN

ADRIAN PĂUNESCU - PIESĂ ÎN DOUĂ ACTE

2010-11-03T20:01:00.006+02:00

Ştirile despre starea critică a sănătăţii poetului Adrian Păunescu mă fac să mă întreb dacă nu cumva suntem aproape de căderea cortinei peste primul act al piesei în care el însuşi a fost actorul principal. Am iubit mult poezia păunesciană şi am urmărit cu emoţii scene memorabile din acest prim act. Au fost indiscutabil şi scene faţă de care mi-am exprimat dezacordul şi chiar indignarea. Astăzi, cu oarecare strângere de inimă mă gândesc la ceea ce-i stă înainte poetului în actul al doilea. Dacă în parte am putut fi spectatori la actul întâi, la cel de-al doilea nu vom avea acces. Se joacă cu uşile închise. "O, biet actor/O, biet artist/Rolurile mor/Viaţa e un teatru trist.

ADRIAN PĂUNESCU - ACTORUL
O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viaţa e un teatru trist.

Actorul a ieşit în stradă,
Să-şi cumpere ceva salam,
Era în haine de paradă,
Ca Voievod peste un neam.

Printre maşini, printre tramvaie
Actorul se grăbea firesc
Urma să vină-un nor de ploaie
Perucile se dezlipesc.

Şi când s-a aşezat la coadă
Cu paloş, mantie şi scut
Deodată oamenii din stradă
Ca Voievod l-au cunoscut.

S-au dat deoparte cu sfială
Mulţimea toată murmura
Văzându-i hainele de gală
Să ne trăieşti Măria-Ta!

Republicani, mă rog, cu toţii
Descoperiseră alt mod
De-a da cuvânt la noi emoţii
Şi se-nchinau la Voievod.

Dar ploaia a venit deodată
Şi ei văzând cu ochii lor
Întreaga-i faţă demachiată
I-au aruncat un fel de plată:
Lăsaţi-l dracu', e-un actor.

O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viaţa e un teatru trist.

BISERICA PENTICOSTALĂ "POARTA CERULUI" SUEDIA

2010-11-03T16:44:00.004+02:00

Chiar dacă au trecut mai bine de două luni, în memoria mea a rămas ca o amprentă bine întipărită "Poarta Cerului" din Hassleholm Suedia. Invitat fiind de Daniel Bora, conducătorul acestei biserici, am trecut de la insuportabilele călduri de la noi în atât de plăcuta răcoare aducătoare de bine din partea de sud vest a Suediei. Gazdele noastre, Daniel şi Camelia Bora, împreună cu cei şase copii ai lor ne-au făcut să ne simţim tare bine în Suedia.
Biserica Poarta Cerului în care am fost invitat să slujesc, m-a surprins atât de plăcut prin atmosfera de înaltă spiritualitate pe care a creat-o Duhul Sfânt între aceşti români care se străduiesc să-şi păstreze valorile încredinţate lor de Domnul în acelaşi ambalaj în care le-au fost încredinţate, şi anume în graiul şi limba de acasă. Chiar dacă presiunea culturii religioase suedeze este mare şi unii dintre românii trăitori aici au început să asimileze modelul religios suedez, cei de la Poarta Cerului reuşesc să-şi păstreze identitatea religioasă cu mult succes. La ei în biserică este cam aceeaşi atmosferă pe care o găseşti în bisericile penticostale româneşti de acasă. I-am văzut la închinare şi vineri seara, i-am văzut şi duminica dimineaţa şi duminică seara. I-am văzut şi în zi de lucru şi în zi de sărbătoare şi din toate am înţeles că cei de la Poarta Cerului sunt oameni cărora chiar le place cerul mai mult decât pământul, şi dacă încă mai sunt pe aici pe jos este numai pentru a aduce o bună mărturie cerească în comunitatea românească de aici. Mi-au creat impresia stupului de albine în care fiecare se sileşte să facă ceva. Unii pregăteau baptistierul, alţii pregăteau sala, surorile pregăteau sarmale pentru agapa de după serviciul de botez. Toţi erau antrenaţi în a face ceva pentru bunul mers al lucrării lui Dumnezeu. Daniel Bora, cel ce stă în fruntea acestei biserici, şi-a înţeles bine chemarea şi mandatul pe care i l-a dat Dumnezeu. Poarta Cerului este pentru el expresia biruinţei lui Dumnezeu, şi dacă asculţi mărturia lui despre felul în care Dumnezeu a născut această biserică locală şi despre felul în care a purtat-o El până aici nu poţi decât să înţelegi că atotputernică Sa mână a făcut totul ca să existe Poarta Cerului din Suedia. Poarta Cerului este cu adevărat Biserica lui Dumnezeu.

Masa familiei Bora încărcată cu bucate şi cu multă dragoste:

Veselia copiilor familiei Bora între picurii de ploaie suedeză:

Grigore Vieru - De ce-ai dat, Doamne?

2010-10-28T00:20:00.008+03:00

Copiii lesina, nu-i bine,
Si moarte picura din nori.
Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.
In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!

BISERICA PENTICOSTALĂ ROMÂNĂ "SINAI" ROMA

2010-10-27T09:45:00.003+03:00

Am avut o reală bucurie să-mi petrec duminica de 24 octombrie 2010 în sfântă părtăşie cu Biserica Penticostală "Sinai" din Roma. O biserică formată din oameni tineri dar plini de devotament pentru Dumnezeu şi lucrarea sa. Cântarea de laudă foarte inspirată, rugăciunile pline de foc şi interesul pentru Cuvântul Scripturii au fost o adevărată inspiraţie pentru mine. Măsurată din punct de vedere membral, biserica Sinai este de dimensiuni medii, dar din punct de vedere spiritual dimensiunile întrec cu mult alte biserici. Stelian Mag, omul chemat să păstorească această biserică dovedeşte din plin pecetea slujirii pusă peste el de Domnul. A fost şi o gazdă primitoare pentru noi, şi a fost şi un excelent ghid prin cetatea eternă. La serviciul de dimineaţă am avut harul reîntâlnirii cu Valerian Jurje de la Dublin Irlanda care se afla împreună cu un grup în misiune la fraţii din Italia.

La acest parter de clădire se află casa de rugăciune a Bisericii Sinai

ABSOLVIRE LA VILANOVA Y LA GELTRU

2010-10-21T21:55:00.005+03:00

După o cursă lungă de doi ani, un grup de 30 de căutători ai tainelor Scripturii din bisericile penticostale româneşti din zona Barcelona, înrolaţi în Şcoala Biblică Cristos pentru Romania şi-au văzut încununate eforturile lor în cadrul serbării de absolvire care a avut loc în 17 octombrie 2010 la Vilanova. A fost bucurie, au fost emoţii dar a fost şi o umbră de neîmplinire: dintre dascăli a lipsit Nicu Iliesi. Chiar dacă ziua absolvirii a fost privită ca un sfârşit al unei perioade de studiu, absolvenţii au înţeles că de fapt ei stau în faţa unui mare început. Doamne ajută!

Absolvirea cu ospăţ se lasă:

DIN ZORII ZILEI MELE - TRAIAN DORZ

2010-10-15T16:52:00.003+03:00

Din zorii zilei mele în lanul Tău m-am dus,
Culegător de spice, aşa cum Tu mi-ai spus.
Cântau secerătorii, eu îi urmam tăcut,
Sfios, şi singuratic, şi lăcrimând, ca Rut

Prin tot zăduful zilei, sub soarele arzând,
Cu fruntea aplecată, m-am ostenit tăcând,
Dorind, când vine seara, să-Ţi pot aduce-n prag,
C-o dragoste smerită, toţi snopii strânşi cu drag.

Stăpâne, iată seara se-ntinde peste văi,
Pe rând se-ntorc Acasă toţi lucrătorii Tăi.
În urma tuturora, mă-ntorc şi eu tăcut,
Sfios, şi singuratic, şi lăcrimând, ca Rut.

Mă ruşinez de rodul puţin agonisit,
Dar Tu cunoşti arşiţa prin care m-am trudit.
O, iată vine noaptea, Îţi cer un adăpost,
S-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost

Întinde-Ţi peste mine veşmântul Tău plăcut,
La sfintele-Ţi picioare, s-adorm şi eu, ca Rut.
Iar Mâine Dimineaţă mă scoală fericit,
Să-ntâmpin Bucuria spre care-am suferit!

Din zorii zile mele
Asculta mai multe audio diverse

CULMEA TUPEULUI - IOAN CEUTĂ, APĂRĂTOR AL PENTICOSTALILOR

2010-10-06T22:24:00.002+03:00

După ce ani mulţi, Ioan Ceuţă a fost inamicul numărul unu al unităţii penticostalilor, primesc pe email acest comunicat prin care domnia sa se erijează în apărătorul numărul unu al penticostalilor. Doamne fereşte! Am mai auzit eu că lupul se face câteodată paznic la oi, dar nici chiar asa!

CITIŢI, DAR VĂ ROG, VĂ ROG, NU VĂ CRUCIŢI!!!

"COMUNICAT

7 SEPTEMBRIE 2010

ATAC TERORIST ASUPRA MIȘCĂRII PENTICOSTALE ROMÂNE DIN ȚARĂ ȘI STRĂINĂTATE

CNSAS - NOUA SECURITATE

MOTTO: „Nu te feri de ceea ce se ascunde în locul cel mai întunecat (CNSAS) pentru că acolo poți găsi lucruri care strălucesc cel mai tare.”

În urma atacului terorist lansat, mișcarea penticostală română - din țară și străinătate - a fost lovită din interior. Nici un cult, organizație, până în prezent nu a fost murdărit ca mișcarea penticostală română. Toți președinții de cult până în 1994 au fost batjocoriți, mai urma să se scrie și despre actualul președinte Dr. Pavel Riviș Tipei și lista era astfel completă, nici unul din președinți nerămânând pe dinafară. Din mulțimea pastorilor penticostali români a fost aleasă ținta: Pastorul Nicky Pop din Portland, care păstorește cea mai mare biserică română din afara granițelor țării. Omul care a ajutat familii sărace și foarte multe persoane (de ordinul miilor și al zecilor de mii) prin Biserică.

În urma atacului terorist, pastorii au paralizat și a intrat frica în ei ca nu cumva să se scrie ceva despre vreunul dintre ei. Cel mai jalnic tablou a fost prezentat la Convenția Penticostală din Atlanta, unde la scenă deschisă erau chemați pe nume pastori, să fie trimiși la Auschwitz (CNSAS), și fiecare, smerit, cum își auzea numele, mergea să semneze. Nu voi putea înțelege vreodată lipsa de demnitate și lipsa puterii de a te opune forțelor demonice care s-au ridicat în ultimul timp în mișcarea penticostală.

Stimați penticostali, „Viața este o foaie albă pe care trebuie să desenăm fără a șterge niciodată”. Vă scriu în calitate de pastor penticostal care a coordonat două județe (Galați, Brăila). Fiecare pastor penticostal, în perioada comunistă, era chemat permanent la inspectorul de culte sau la organele de securitate care răspundeau de culte pentru a da socoteală de activitatea noastră, a bisericii și a credincioșilor. Generația tânără nu poate înțelege condițiile grele în care noi am slujit, de aceea, nu voi permite unui om de talia lui Vasilică Croitor să-mi disprețuiască colegii și credincioșii. Așa comuniști și securiști cum suntem acuzați că am fost, am construit biserici de sute de persoane, am ajutat familii să plece în America și am făcut multe alte fapte de caritate de care numai Dumnezeu știe. De aceea, am curajul să scriu, pentru că întotdeauna am spus lucrurilor pe nume și nu am fost niciodată duplicitar. Mai fac o afirmație, indiferent de regimurile care au condus țara, ROMÂNIA ESTE DRAGOSTEA MEA!

Sunt indignat din cauza faptului că din partea conducerii Cultului Penticostal, timp de o lună, nu s-a dat niciun comunicat oficial. Au lăsat ca pe forumuri să circule tot felul de mizerii, iar cei care disprețuiau Biserica Penticostală să jubileze.

Am câteva întrebări pentru cei care au vizitat biserica din Portland și pe pastorul Nicky Pop: unde vă aflați acum? Nicky a fost bun când vă făcea colecte și vă dădea amvonul ca să predicați? De ce până în prezent nu vorbește nimeni de lucrurile mărețe pe care Nicky le-a făcut pentru lucrarea lui Dumnezeu? Ne ferim acum de Nicky ca să nu fim asociați cu el și să fim jicniți de ciocli și teroriști? Este el Ceaușescu al penticostalilor și trebuie să-l împușcăm ca să scăpăm de el pentru că, dacă rămâne în viață știe prea multe și unii nu își pot desfășura planul de acțiune?

Am văzut dosarele de urmărire informativă ale pastorului Nicky Pop, ele conțin 1681de pagini. Am fost șocat să văd filajul, urmărirea, supravegherea și presiunile la care a fost supus. Nu am calitatea de a da verdict, dar voi face câteva constatări:

1. Nu am găsit niciun document semnat de pastorul Nicky Pop- declarație angajament de colaborare cu Securitatea.

2. Toată corespondența din țară și străinătate era cenzurată.

3. Sunt foarte multe note informative date de alții pentru Nicky Pop.

4. În permanență Securitatea îi trimitea persoane care se declarau prieteni apropiați, după care informau în cele mai mici detalii (dicuții, planuri de viitor).

5. Există note de apreciere de la colegii de serviciu pentru corectitudinea la locul de muncă.

6. Datorită studiilor superioare pe care le aveau, întrucât este vorba despre un inginer și o profesoară de limba română, în acea perioadă erau foarte puțini penticostali cu studii superioare (anul 1972). Familia Pop era ținta Securității.

7. A fost dat în urmărire generală să nu fugă din țară.

8. În urma filajului, Pop Nicky în 1976 a fost poreclit Picu, atât persoana cât și locuința au purtat numele „Obiectivul Picu”.

9. Pastorul Nicky era supravegheat în scopul prevenirii introducerii în țară a literaturii religioase datorită relațiilor lui cu străinii.

10. În dosare sunt prezentate capcane întinse de Securitate. Aș putea enumera multe aspecte prezentate în dosare. Cei din Portland așteaptă mai multe documente pentru a-l putea compromite pe Nicky Pop.

Doresc să fac câteva afirmații:

a. Documentele prezentate în carte trebuie interpretate în contextul real al timpului lor. Este la fel cum ai scoate din Biblie un verset fără să prezinți contextul istoric, cultural. În acest moment, tehnica lui Haman al penticostalilor este să creeze confuzie prin scoaterea din context a unor materiale.

b. În CNSAS există o scurgere de informații, se practică filajul și se dau informații confidențiale.

c. Există în mișcarea penticostală un curent creat împotriva celor care au slujit înainte de 1990. Din cauza lor Cultul nu merge bine.

d. S-a format un cuib de viespi care nu produc miere ci doar înțeapă și vor să le crească influența deși nu au capacitatea să conducă proiecte.

e. Cunosc numele care vor apărea în următorul volum scris de Haman al penticostalilor.

f. Am primit din partea Domnului, prin cuvânt profetic, ce se va întâmpla cu cei care în aceste momente sunt pe cai mari și jubilează că au succes și sunt mari lideri.

g. În timpul celor peste 25 de ani de pastorație, am văzut cum Dumnezeu are lopata în mână și cum își curăță aria cu desăvârșire, iar mulți dintre cei nesinceri au plecat acasă înainte de vreme.

h. Am discutat cu Pastorul Nicky Pop să vină să lucreze în România cu Adunările Lui Dumnezeu. El este un mare lider și pentru următorii ani, Dumnezeu îl va folosi într-o lucrare de mentorare a pastorilor și nu numai.

i. Toți văd ceea ce este aparent, totuși doar unii văd ceea ce este real.

j. Bazat pe cuvântul din Proverbe 26:5 „Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept”, noi, Adunările lui Dumnezeu din România ca organizație penticostală, îi vom intenta proces lui Vasilică Croitor și Editurii și vom cere daune morale. Deja am discutat cu mai mulți avocați legat de procesul care va avea loc. Dacă în această săptămână, consiliul bisericesc nu-și va prezenta un punct de vedere clar, legat de evenimentele care se petrec și despre care unii dintre ei au cunoștință de cel puțin 4 ani, dacă își vor menține frica de a nu obține voturi la Congres și din aceste motive ezită să-și spună punctul de vedere, atunci nota de plată îi va însoți toată viața.

Doresc să vă precizez că nu voi mai da comunicate deoarece mă voi concentra pe procesul pe care îl voi deschide în acest sens.

Închei cu o baladă pentru Nicky Pop scrisă de Mardoheu:

„Dacă n-ai votat frezorul

Te omoară croitorul,

Iar acuma Benonitul

Vrea să îți ia gâtul

Mai ai puțină răbdare

Până soarele apare

și T.H.S. dispare

Și din nou vei fi o floare

Dumnezeu este-n control

Pentr-un vot folositor

Dar după Marea Adunare

Fă curățenie-n hambare

Nu lăsa ca pleava grea

Să-ți distrugă lucrarea

Stai pe baricadă tare

Și fă ordine-n lucrare

Nu fii intimidat

De câinii care-au lătrat

Du povara mai departe

Că tu ești un om cu carte

Ești un lider prea ales

Pentru-al Domnului progres

Eu te voi sprijini

Până tu vei birui

Câinii îi vom pune-n lese

Ca să latre la mirese

Iar câinii nelegați

De Dumnezeu vor fi judecați!

Iar cioclii care-au scris,

Se vor duce în Abis

Iar tu în Paradis.”

Dr. IOAN CEUTA
PRESIDENT

BUCHAREST CHRISTIAN CENTER

OFFICE:
Rasaritului 59, sect 6
Bucharest-Romania, cod 061206
Tel/Fax:+40-21-777-0795
+40-21-444-3199
Cell: +40-722-356-625
MAILING ADDRESS:P.O.Box 76-132 cod 062590
Bucharest-Romania
E-mail: mmceuta@yahoo.com
Private e-mail: ioanceuta@gmail.com
www.ccb.org.ro"

MEMENTO MORI

2010-05-21T18:50:00.001+03:00

REMEMBER NICU ILIESI 2

2010-05-21T18:47:00.000+03:00

REMEMBER NICU ILIESI 2

2010-05-21T18:46:00.000+03:00

REMEMBER NICU ILIESI 2

2010-05-21T18:45:00.001+03:00

REMEMBER NICU ILIESI 1

2010-05-21T18:42:00.000+03:00

BiSERICA PENTICOSTALĂ "MARANATA" - HUNEDOARA

2010-03-04T09:23:00.004+02:00

N-am mai fost până ieri la Maranata, dar consider un har dat mie de Domnul această ocazie. O biserică în care mare parte dintre închinători sunt rromi şi entuziasmul lor este copleşitor. Cântarea de laudă este o coordonată de bază a serviciilor de aici. Ovidiu Hoca, omul care stă în fruntea bisericii se pare că reuşeşte să-i determine pe cei ce vin aici să facă prioritate din căutarea lui Dumnezeu. Spun asta deoarece încă mult înainte de începerea serviciului, casa de rugăciune era plină. Aveau şi invitaţi de la Cluj, veniţi să cânte în mijlocul adunării. O televiziune locală a înregistrat serviciul bisericii şi asta se pare că i-a responsabilizat mult mai mult pe cei din sală. Urmau să fie daţi la televizor...Oricum, serviciul de aseară de la Maranata Hunedoara îmi va rămâne în memorie multă vreme. (Rom 1:22 Nebunia ateismului, a ignoranţei, a şederii sub stăpânirea păcatului şi a planurilor fără Dumnezeu)

BiSERICA PENTICOSTALĂ "EMANUEL" - IAZ, JUD. CARAŞ-SEVERIN

2010-03-04T09:14:00.003+02:00

În imediata apropiere a Caransebeşului, localitatea Iaz are una dintre cele mai frumoase biserici penticostale cu facilităţi foarte bine gândite pentru o zonă rurală. Petişor Petrovici, omul căruia Dumnezeu i-a încredinţat spre păstorire comunitatea penticostală de aici face eforturi pentru binele spiritual dar şi material al celor ce se adună la închinare aici. Am găsit o adunare plină de interes pentru Evanghelie (Psalm 1 - Adresa fericirii)

BiSERICA PENTICOSTALĂ "EFRATA" - ORADEA

2010-03-01T23:32:00.003+02:00

Abia am ajuns acasa de la Oradea. Din nou la Efrata, din nou cu pastorul Paşca la amvonul bisericii pe care o slujeste. Corul în straie de sărbătoare, Daniel Bodog şi Gobi cu instrumentele lor, adunarea cu glasul ei au făcut din cântarile de laudă prilej de bucurie pentru noi şi cu siguranţă şi pentru cer. O chemare la pocăinţă pentru toţi cei prezenţi a fost adusă din Luca 15:11-32.

BISERICA PENTICOSTALĂ "TABOR" TISA NOUĂ, JUD ARAD

2010-02-28T16:57:00.005+02:00

La Tisa Nouă am fost pentru prima dată aseară. Şi a fost o adevărată surpriză pentru mine. Mă aşteptam să găsesc o biserică mult mai mică, dar am aflat o biserică de dimensiuni considerabile cu facilităţi nespus de bune. Ceea ce m-a surprins în mod plăcut a fost implicarea în slujire a tuturor celor din adunare. Grupul 1, Grupul 2, Grupul Peniel, copiii, de fapt mai toţi cei din adunare au contribuit cu ceva la serviciul de închinare. Pastorul Traian Gligor, ajutat de fiul său Marius Gligor orchestrează această minunată lucrare de la Tisa Nouă. Am fost bucuros să văd o numeroasă participare a oamenilor care nu erau parte din adunarea penticostală, adică mulţi prieteni prezenţi la închinare. Cred că asta spune fără cuvinte că Biserica Penticostală din Tisa Nouă are un bun impact în comunitate. (Căderea şi reabilitarea lui Petru Luca 22:54-62)

BISERICA PENTICOSTALĂ LIEBLING, JUD. TIMIŞ

2010-02-27T11:13:00.003+02:00

Împreună cu pastorul Aurel Popuţe am mers în 23 februarie la Liebling la Biserica Penticostală. Evanghelizare. Cântare multă, poezie, predicare. Am fost plăcut impresionat de modul participativ de ascultare a Cuvântului. O biserică uşor de motivat, plină de entuziasm şi de bucurie faţă în faţă cu prezenţa lui Dumnezeu. (Fiul cel mare)

BISERICA PENTICOSTALĂ DOBRA, JUD. HUNEDOARA

2010-02-27T10:52:00.004+02:00

Nu am mai fost la Biserica Penticostală Dobra din 1993, mai precis din ziua când s-au mutat în casă nouă. Am găsit acum biserica într-o seară specială de evanghelizare, plină de oameni de toate vârstele, oameni în aşteptarea Cuvântului. Pastorul Căta Dănuţ şi prezbiterul Solomon Toderesc fac echipă bună în slujirea acestei biserici. (Fiul cel mare)

BISERICA PENTICOSTALĂ "TABOR" SÂMBĂTENI, JUD. ARAD

2010-02-27T10:37:00.003+02:00

Chiar dacă era o sâmbătă seara, Biserica Tabor din Sâmbăteni era plină în data de 20 februarie. Plină de căutători de Dumnezeu, plină de oameni iubiţi de Dumnezeu şi aduşi de Duhul Sfânt faţă în faţă cu mesajul Evangheliei. Pastorul Teofil Babuţia, un om plin de dragoste pentru Dumnezeu, slujeşte cu multă credincioşie această biserică şi rezultatele sunt pe măsură. Aurel Lăzăroaie a recitat, mai precis a predicat în versuri şi Eusebiu Stănilă cu acordeonul său a cântat în această seară. (Fiul cel mare -Luca 15)

BiSERICA PENTICOSTALĂ "MARANATA" - BAIA MARE

2010-02-27T10:24:00.003+02:00

Cine îl cunoaşte pe Giţă Moiş nu se îndoieşte de loc de lucrarea pe care o face. Biserica Maranata din Baia Mare este ogorul pe care Dumnezeu i l-a dat pastorului Moiş spre a-l face roditor. Fără îndoială că această biserică este o frumoasă reflectare a felului în care Dumnezeu îl foloseşte pe Giţă Moiş. O atmosferă binecuvântată în care lauda şi închinarea adusă Domnului încinge inimile celor prezenţi făcându-le pline de dorinţi după Dumnezeu. Aşa am găsit biserica Maranata, şi de data asta am găsit-o şi în straie noi, aproape de nerecunoscut, după renovarea adusă locaşului de închinare. Predica motivată de textul"s-au fălit că sunt înţelepţi şi au înebunit" Rom 1:22. a venit să arate că este o adevărată nebunie să fii ateu, să fii ignorant în cele spirituale, să te laşi stăpânit de păcat şi să planifici fără Dumnezeu.

BISERICA PENTICOSTALĂ CLADOVA, JUD. TIMIŞ

2010-02-27T10:06:00.002+02:00

Seară de evanghelizare la Cladova. Credincioşii de aici au trecut din casă în casă pentru a-i invita cu ei la închinare pe consătenii lor şi asta a făcut ca biserica să fie ticsită de oameni. Slujirea copiilor a fost impresionantă. Tinerii de aici fac eforturi să dea culoare închinării. Pastorul Haneş Domin, plin de pasiune pentru lucrarea lui Dumnezeu caută cu tot dinadinsul să-l facă cunoscut pe Domnul celor între care trăieşte. O biserică vie şi plină de entuziasm. (Matei 11:25-30 jugul lui Cristos)

BISERICA PENTICOSTALĂ SÂNLEANI. JUD. ARAD

2010-02-27T09:42:00.003+02:00

Char dacă nu eram în cea mai bună condiţie din punct de vedere al sănătăţii, în 16 februarie am mers la Sânleani, la biserica pe care o cunosc de mulţi ani. Îl ştiu bine pe Simion Vădeanu, păstorul bisericii şi pe alţi câţiva fraţi care slujesc aici cu credincioşie. Casa de rugăciune plină ochi de oameni căutători de hrană spirituală. Gabi Iluţ a cântat şi predica desprinsă din Fapte 11:26 a adus ca un laimotiv în faţa oamenilor întrebarea "Eşti creştin?"

BISERICA PENTICOSTALĂ "EFRATA" ŞIMAND, JUD. ARAD

2010-02-13T16:35:00.004+02:00

Pastorul Petruţ Igaş m-a invitat în această biserică pe care o păstoreşte cu multă dăruire. Şi m-am dus. M-am dus ca să împlinesc mandatul care mi-a fost încredinţat de Domnul, acela de a vesti Evanghelia. Am găsit biserica plină şi am găsit mult interes după lucrurile spirituale. Gabi Iluţ de la Baia Mare a fost prezentă şi ea ca să aducă laude lui Dumnezeu prin cântare în mijlocul adunării. Dumnezeu a fost bun cu noi şi cu cei din Şimand în această zi de 12 februarie 2010. (Aritmetica lui Dumnezeu - Jud.7)

BISERICI PENTICOSTALE "PENIEL" - SÂNTANA, JUD. ARAD

2010-02-13T16:26:00.003+02:00

Am găsit în 10 februarie 2010 biserica din Sântana sub păstorirea lui Nelu Popelea. Am găsit-o oarecum diferită, plină de entuziasm şi plină de dragostea pentru Cuvânt. Credincioşii de aici lucrează din greu la noul locaş de închinare, un locaş pe măsura credinţei lor. Deocamdată se adună în casa unui frate inimos care a pus la dispoziţia lui Dumnezeu spaţiul dăruit lui de Domnul. Au fost implicaţi în slujire tinerii de la scoala misionară din Arad(TEAM ACTION), precum şi un grup de trei surori din Sebiş. Închinarea a fost înălţătoare. (Dincolo de imposibil Matei 14:25-32)

BISERICA PENTICOSTALĂ MORODA, JUD. ARAD

2010-02-13T16:19:00.003+02:00

Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă!
În Biserica Penticostală din Moroda în acest an o mulţime de săteni au venit să stea faţă în faţă cu Evanghelia. Unul dintre oamenii bisericii mi-au spus că sunt peste 70 de prieteni în adunare. M-a bucurat acest lucru şi cred că penticostalii din Moroda ştiu care este mandatul dat lor de Domnul. Cu grijă au pregătit fiecare moment al închinării. Copiii, orchestra, fanfara şi apoi versurile recitate de pastorul Samuel Fedur au dat "miros plăcut jerfei" (Fiul cel mare - Luca 15)

BISERICA PENTICOSTALĂ "FILADELFIA" - PÂNCOTA

2010-02-13T16:07:00.004+02:00

Din nou la Pâncota în data de 6 februarie 2010. Din nou casa plină. Din nou evanghelizare. Din nou pastorul Mitică Hanga şi preocuparea sa pentru oameni. Din nou o biserică în care calitatea slujirii este exemplară. Din nou o seară de har. Din nou un Dumnezeu plin de dragoste pentru pâncotani. Din nou o chemare la apropiere de Dumnezeu. Din nou avertizările protectoare ale lui Dumnezeu pentru cei iubiţi de El.(Feriţi-vă de minciunile Diavolului Gen 3)

BISERICI PENTICOSTALE "PE STÂNCĂ" - LIPOVA - ŞOIMOŞ JUD. ARAD

2010-02-13T15:22:00.003+02:00

O biserică foarte cunoscută ca o adevărată fortăreaţă penticostală în această parte a ţării. Pastorul Cornel Lela, acum plecat în America a fost omul care a dat direcţie acestei biserici pentru zeci de ani. O biserică binecuvântată cu multe resurse spirituale, o adevărată oază de binecuvântare pentru toţi căutătorii de Dumnezeu. Pastorul actual al bisericii, Evald Mihăescu ajutat de un alt Cornel Lela slujeşte acestei obşti creştine cu multă dăruire. Copiii, tinerii, fanfara şi toată adunarea se implică cu multă dedicare în slujire. Cas de rugăciune este un adevărat model de locaş de cult, având toate facilităţile pe care o biserică a secolului XXI trebuie să le aibă. (Aritmetica lui Dumnezeu - Jud.7)

BISERICI PENTICOSTALE "MUNTELE SIONULUI " - BAIA MARE

2010-02-13T14:41:00.002+02:00

O biserică de dimensiuni impresionante în care cu ocazia evanghelizărilor băimărenii căutători de Dumnezeu vin cu mult înainte de începerea serviciului divin spre a găsi loc şi foarte mulţi stau în picioare înghesuiţi în holurile acestui adevărat templu. Semn bun, zic eu. Când oamenii îl caută pe Dumnezeu e semn bun cu adevărat. În data de 2 februarie a cântat şi grupul Emanuel din Oradea, pe lângă corul bisericii Muntele Sionului. Pastorul Tudoran Grigore are prin slujirea acestei biserici o mare responsabilitate dată lui de Domnul. Este o megabiserică şi orice păstor ştie că nu e uşor să păstoreşti câteva sute de oameni, dar o aşa mulţime. Fie ca Domnul să-l întărească în această lucrare. (Fiul cel mare Luca 15)

BISERICI PENTICOSTALE "ARADUL NOU" - ARAD

2010-02-13T14:31:00.003+02:00

Luni 1 februarie pentru credincioşii din Aradul Nou începea o săptămână de evanghelizare şi aceasta i-a determinat ca în mare număr să fie prezenţi în casa de rugăciune. Evanghelizările sunt adevărate sărbători pentru penticostali şi fiecare dintre ei fac tot ce le stă în putinţă să nu piardă aceste evenimante. Am regăsit această biserică plină de entuziasmul care este contagios şi care nu se poate să nu-i molipsească pe cei ce o vizitează. Pastorul Vasile Lador, ajutat de Nelu Şerban şi de Nelu Popelea slujesc acestei biserici cu multă pasiune. Cântarea de laudă de aici motivează la închinare iar rugăciunile fac să se deschidă cerul. Totdeauna mi-a plăcut această biserică şi această nouă vizită a mea aici mi-a întărit convingerea că la Aradul Nou Dumnezeu chiar înnoieşte oameni (Psalm 1)