joi, 27 noiembrie 2008

EVANGHELIA PE A NOUA PAGINĂ A SCRIPTURII



Viaţa cea nouă cu Dumnezeu

După ce Dumnezeu a nimicit lumea păcătoasă prin potop i-a dat lui Noe şi familiei lui marea şansă de trăire a unei vieţi noi, pe un pământ nou, ca pe un bun exemplu pentru toţi cei ce vor să trăiască o viaţă nouă în Cristos.

I. VIAŢA CEA NOUĂ PRESUPUNE SEPARAREA TOTALĂ DE LUMEA PĂCĂTOASĂ (Noe era pe un nou tărâm)
- lumea cea veche cu modul ei de viaţă nu mai există pentru cel mântuit
- obiceiurile păcătoase nu mai încap în viaţa cea nouă

II. VIAŢA CEA NOUĂ PRESUPUNE ZIDIREA UNUI ALTAR PENTRU DOMNUL (Rugăciunea şi închinarea) Gen. 8: 20
- credinciosul face prioritate din rugăciune
- credinciosul trăieşte o viaţă de închinare

III. VIAŢA CEA NOUĂ PRESUPUNE ASCULTAREA GLASULUI LUI DUMNEZEU Gen.9:1...
- Cuvântul lui Dumnezeu este călăuzire pentru credincios
- Cuvântul lui Dumnezeu este hrană pentru credincios

IV. VIAŢA CEA NOUĂ PRESUPUNE INTERES PENTRU CREŞTERE ŞI ÎNMULŢIRE Gen.9:1,7
- credinciosul face eforturi să extindă Împărăţia lui Dumnezeu
- credinciosul ascultă de porunca Domnului privitoare la Marea Trimitere

Viaţa cea nouă este un mare har dat de Dumnezeu tuturor celor ce intră în legământ cu El, şi această viaţă nu numai că garantează fericirea aici pe pământ, ci mai mult, ea se prelungeşte în viaţa cea veşnică în fericire cu Dumnezeu.

ŢIGANII LUI DUMNEZEU

Ieri am stat de vorbă cu o doi tineri căsătoriţi, care cu atâta bucurie mărturiseau lucrările lui Dumnezeu în viaţa lor. Cu adevărat Dumnezeu le-a purtat de grijă, şi ce bine vedeau cei doi această purtare de grijă a lui Dumnezeu faţă de ei.
El, capul familei îmi povestea cum foarte devreme în viaţă, ca unul care cunoscuse din plin ce înseamnă lipsa unui adăpost s-a rugat lui Dumnezeu şi i-a cerut să-i dea şi lui o garsonieră în care să poată avea cât de cât o viaţă privată. Dumnezeu i-a dat în mod miraculos garsoniera cerută. Apoi, acolo în garsonieră s-a rugat ca Domnul să-i dea un apartament mai spaţios, cu două sau trei camere în care pe la vreo 27 de ani să poată să-şi ducă soţia şi să aibă o familie aşa cum îşi dorea. Apoi s-a rugat ca undeva pe la treizeci de ani să-l ajute Dumnezeu să aibă o casă a lui, cu o curte şi eventual o grădină. Cu multă sinceritate el a mărturisit şi altora felul în care el cere de la Dumnezeu şi aşteaptă de la El binecuvântări. Unul dintre cei ce i-au ascultat mărturia l-a întrerupt tăios zicându-i: „Acuma, tu eşti ţigan cu Dumnezeu!”
Această relatare m-a făcut să zâmbesc şi în acelaşi timp să mă întreb cât de mult putem să-i cerem lui Dumnezeu? Trebuie cu smerenie să recunosc că am avut de-a face cu oameni care cereau un deget şi apoi pacă nemulţumiţi cereau din nou să le dai toată mâna. Eram oarecum deranjat şi interpretam atitudinea lor ca pe o lipsă de recunoştinţă.
Putem fi oare „ţigani cu Dumnezeu”? Este ceva prea greu pentru Domnul? Este ceva prea mult să-i cerem Domnului? Cred că nu.Tânărul despre care am scris tocmai lucrează la casa pe care a cerut-o de la Domnul şi cred că pe la treizeci de ani, aşa cum s-a rugat va putea să-şi mute familia în casa pe care el recunoaşte că i-a dat-o Dumnezeu.
Să nu uităm că Dumnezeu este TATĂL NOSTRU şi orice tată este fericit să-şi vadă copiii fericiţi şi El este gata să dea cu mână largă copiilor săi toate lucrurile, dar în acelaşi timp este datoria noastră să ştim să-i mulţumim şi să-l recunoaştem în toate căile noastre. (Proverbe 3: 5-6). Nu, nu suntem ţigani cu Dumnezeu oricât de mult i-am cere, dacă cerem după voia Lui şi mai ales dacă ştim să-i fim recunoscători pentru toate.

miercuri, 26 noiembrie 2008

AMVOANE FĂRĂ STĂPÂN


Zilele trecute am primit un telefon de la un domn care s-a recomandat a fi păstor din Lugoj şi care m-a rugat să-i facilitez intrarea la amvonul bisericii în care slujesc spre a prezenta un studiu biblic despre vremurile de pe urmă precum şi despre pericolul ecumenismului. L-am întrebat în ce biserică păstoreşte şi mi-a spus că slujeşte într-o biserică a adventiştilor reformişti. Am încercat în mod elegant să-i spun că în biserica noastră cei ce predică trebuie să aibă în mod evident recomandarera unuia care ne poate asigura că învăţătura este sănătoasă şi biblică, dar omul a insistat că tot ce predică el este adânc înrădăcinat în Scriptură. Bineînţeles că în final a trebuit să-i spun în mod categoric că învăţăturile adventiste nu sunt în concordanţă cu ceea ce se propovăduieşte în doctrina penticostală şi l-am ajutat să-şi ia gîndul de la faptul că aş putea face din biserica pe care o slujesc un câmp de misiune pentru adventişti. Mi-a mai spus că a prezentat până acum aceste învăţături în zeci de biserici penticostale şi baptiste.
Această întâmplare m-a pus în mod serios pe gânduri. Care este oare responsabilitatea slujitorilor amvoanelor pentru bisericile cărora le slujesc?
Sigur că societatea modernă, sclavă a reflexelor date de era mediatică, face serioase presiuni asupra bisericii spre a promova valori cu totul străine lui Cristos şi anume senzaţionalul sau succesul de public măsurat în audienţă. De curând mi-a fost dat să aflu din revista Paşi că la o conferinţă a tinerilor penticostali din Baia Mare a conferenţiat un pastor adventist, iar această participare era justificată prin faptul că acest pastor are mai multe doctorate şi mai ales prin faptul că predă şi la ITP. ( http://www.pasi.ro/revista/despre-conferinta-nostra.html )
Personal cred că pentru un credincior căutător de mântuire cunoaşterea adevărului este esenţială. Domnul a spus că adevărul ne face slobozi. Or, lipsa de vigilenţă a liderilor bisericii în vremea de acum va conduce în mod sigur la amestecarea adevărului cu minciuna şi lucrul acesta poate fi fatal pentru cei nematuri spiritual.
Sigur că mă aştept ca atitudinea mea să fie calificată drept îngustime, intoleranţă sau poate chiar fundamentalism religios. Nu asta mă frământă ci mai degrabă pericolul învăţăturilor false care face, vai, atâta pagubă Bisericii. „Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”“ (2 Ioan 1:10)
O, cu câtă uşurinţă lăsăm ca valorile societăţii contemporane să penetreze biserica, având falsa nădejde că asta o va face relevantă, dar ne scapă din vedere nevoia de hrană nealterată, aducătoare de viaţă şi de maturitate spirituală.
Trăim vremuri în care credincioşii penticostali, adesea complexaţi, deschid cu prea multă uşurinţă uşa pentru nume sonore pe tărâm religios doar din dorinţa de a avea un fel de succes.
Personal cred că şi cartea de vizită a celui care este pus la amvon contează, deoarece mieluşeii din turmă sunt gata să accepte drept bun ceea ce păstorii socotesc a fi bun şi astfel să nu ne mirăm dacă ne vom trezi cu biserici în care nu este discernământ. Datoria celor cărora le-a fost încredinţată turma lui Cristos spre păstorire începe prin a şti să-l facă pe Cel ce a spus că este Calea, Adevărul şi Viaţa, stăpân asupra amvonului bisericii asigurându-se că mesajul predicat prin prezenţă şi prin comunicare verbală este Adevărul şi numai Adevărul.

NEVASTA LUI IOV




„Nevasta sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!” Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.“ (Iov 2:9-10)
Introducere: Nimeni nu trece neobservat de Dumnezeu prin viaţa aceasta.

O femeie demnă de apreciat:
-soţia unui om neprihănit. A beneficiat de un cadru de viaţă sfântă şi a avut alături o frumoasă mărturie
-cunoştea voia lui Dumnezeu
-mamă a zece copii
-s-a bucurat de toate binecuvântările lui Dumnezeu

Toate acestea nu au valoare atâta vreme cât nu dovedeşti credincioşie faţă de Domnul.

Rămân înregistrate în scrierile divine cuvintele rostite de ea, şi aceste cuvinte sunt privite de Dumnezeu ca o adevărată nebunie. „Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.“ (Matei 12:36)

De ce nebunie?

1. Este o nebunie să crezi că există scuze ca să fii necredincios
- scuza tinereţii
- scuza „prea târziu”
- scuza bolii
- scuza „prea ocupat”

2. Este o nebunie să crezi că Dumnezeu nu te mai poate folosi sau nu mai are nevoie de tine
- din cauza lipsei de abilităţi
- din cauza lipsei de potenţial
- din cauză că cei din jur nu te mai apreciază

3. Este o nebunie să uiţi de bunătatea lui Dumnezeu atunci când treci prin greutăţi
- greutăţile sunt oportunităţi de a-l vedea pe Dumnezeu lucrând AŞTEAPTĂ
- greutăţile sunt un test de fidelitate pentru noi în faţa Domnului BIZUIEŞTE-TE PE EL
- Dumnezeu nu se schimbă (Urme pe nisip)

4. Este o nebunie să dai prioritate prezentului în defavoarea viitorului
- nebunia de a nu-ţi pregăti viitorul
- nebunia de a căuta numai beneficii prezente
- nebunia de a ignora sau a sfida lucrurile cu valoare eternă

Relatarea biblică despre nevasta lui Iov lasă tristeţe în inimile cititorilor Scripturii pentru exemplul dureros al celei care a fost atât de aproape de fericirea divină dar care nu a ştiut preţui valorile eterne. A fost înghiţită de uitare ca şi toţi cei ce nu rămân credincioşi lui Dumnezeu.

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

MANELISTE

Ce este mic, negru şi îl doare inima?
- ???
- Adrian Copilul minune

vineri, 14 noiembrie 2008

ELECTORALE - ROSTITE ŞI NEROSTITE


Declaratie politica (cititi de sus in jos si apoi cititi de jos in sus):
In partidul nostru politic, ne respectam promisiunile
doar imbecilii pot crede ca
noi nu vom lupta impotriva coruptiei
pentru ca, un lucru e sigur pentru noi:
cinstea si transparenta sint fundamentale pentru atingerea idealurilor noastre
vom demonstra ca e o mare prostie sa crezi ca
mafia va contina sa faca parte din guvern ca in trecut
va asiguram, fara umbra de indoiala, ca
dreptatea sociala va fi scopul principal al mandatului nostru
cu toate acestea, exista inca oameni prosti care isi imagineaza ca
guvernarea sa fie posibila in continuare
cu aceleasi vechi smecherii politice
cind ne asumam puterea, facem totul pentru ca
sa se termine cu situatiile privilegiate si cu traficul de influenta
nu suportam in nici un fel ideea ca
poporul va flaminzi
ne vom indeplini misiunea chiar daca
rezervele economice vor fi complet epuizate
vom exersa puterea pana ce
veti intelege ca incepand de acum
noi sintem partidul câştigător, noua politica.

citit de sus in jos, e discursul pentru alegatori
citit de jos in sus, este ceea ce gindesc ei cu adevarat





Poftiti la vot ...

joi, 13 noiembrie 2008

EVANGHELIA PE A OPTA PAGINĂ A SCRIPTURII




Corabia mântuirii şi călătoria spre cer

Corabia lui Noe este o ilustrare a salvării şi a modului în care Dumnezeu îi scoate pe ai săi din lumea păcătoasă spre a-i duce în cer. Aşa cum corabia era vehiculul folosit de Dumnezeu pentru izbăvirea alor săi, tot aşa astăzi Dumnezeu foloseşte Biserica spre a-i aduna în ea pe toţi doritorii mântuirii.

I. BISERICA ESTE SOLUŢIA UNICĂ OFERITĂ DE DUMNEZEU
- Făcută după planul lui Dumnezeu (corabia şi Biserica)
- Realizată ca urmare a ascultării de Dumnezeu (ascultarea lui Noe şi ascultarea lui Cristos)

II. BISERICA ESTE PROTEJATĂ DE DUMNEZEU
- Dumnezeu este cel ce ţine uşa deschisă şi tot El este cel ce o închide v. 16
- Dumnezeu o păzeşte în ciuda valurilor şi greutăţilor

III. BISERICA ESTE GARANŢIA SALVĂRII DAR NU ŞI GARANŢIA CONFORTULUI
- Un mediu sigur
- Un mediu în care trebuie să suporţi uneori disconfortul creat de cei din compania ta (vezi animalele din corabie)

IV. BISERICA ESTE RĂPITĂ ÎNAINTE DE A VENI NECAZUL CEL MARE PESTE PĂMÂNT
- Păzită de ceasul încercării care are să vină peste lume
- Izbăvită de revărsarea mâniei lui Dumnezeu (pretribulaţionism)

Singura şansă a oricărui om faţă în faţă cu mânia lui Dumnezeu care se va revărsa peste lume cu scopul de a pedepsi păcatul, este aceea de a intra în Biserica lui Isus Cristos

luni, 10 noiembrie 2008

SCUZE, SCUZE, SCUZE

A FI DOMN NU-I LUCRU MARE, A FI OM E DE MIRARE!


Biata fiinţă umană! Mereu în căutarea afirmării, scapă din vedere faptul că cea mai mare provocare care stă în faţa ei nu este alta decât aceea de a-şi găsi cu adevărat identitatea dată ei prin creaţie. Aspiraţiile umane colaterale care au ca scop afirmarea prin performanţe trecătoare nu fac decât să-i dea bietei fiinţe umane iluzia că este cineva. Ceea ce Dumnezeu a intenţionat atunci când a zis „să facem om” presupune mult mai mult decât o biată făptură alergătoare după performanţe dătătoare de imagine.
Adevărata imagine care-l împlineşte pe om şi-l mulţumeşte pe Creatorul lui este aceea pe care i-a întipărit-o Dumnezeu: imaginea de OM.
„Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”“ (Geneza 1:26)

OMUL ESTE OM când poartă chipul lui Dumnezeu, când face eforturi să-i semene celui ce l-a făcut.
OMUL ESTE OM cănd reuşeşte să stăpânească răul şi să se ridice deasupra lui
OMUL ESTE OM atunci când îşi îndeplineşte menirea de a lucra Gen.2:5
OMUL ESTE OM când poate să audă glasul lui Dumnezeu Gen.3:8

vineri, 7 noiembrie 2008

REMEMBER - TEODOR CODREANU


In amintirea pastorului Teodor Codreanu

A venit pe lume in 23 august 1928, intr-un sat din Transilvania, in apropierea Muntilor Apuseni, ca al doilea din cei patru copii ai familiei Codreanu. Parintii sai, oameni simpli, plini de dragoste, l-au sustinut in toata perioada copilariei si mai tarziu, cand a trebuit sa paraseasca satul natal pentru a-si completa studiile la Timisoara, aflata la peste 100 km distanta. Ca sa-si viziteze fiul, tatal parcurgea aceasta distanta pe jos, trecand Muresul, ca sa-i aduca paine si alte alimente baiatului aflat la oras.

Dupa incheierea pregatirii profesionale, tanarul Teodor Codreanu a lucrat ca muncitor la CFR.

In 1946 a primit credinta, luand botezul intr-o biserica penticostala din cartierul Ronat, Timisoara.

Mai tarziu, ajunge pastor al bisericii penticostale situate in strada Mangalia, apoi in strada Romulus. In 1988, când se construia actuala biserica Elim, de pe strada Virgil Madgearu, s-a implicat activ in toate actiunile, pana la finalizarea intregului edificiu, dupa care a devenit pastor in aceasta biserica.

Sotia lui, sora Aurica, i-a daruit trei copii: Estera Stela, casatorita Mitrea, care locuieste in prezent la Ierusalim, alaturi de sotul si fiul ei, Nelu, care locuieste în Statele Unite ale Americii si Marcel, in prezent diacon la Biserica Elim.

De-a lungul activitatii sale, pastorul Teodor Codreanu a fost apreciat ca vestitor al Evangheliei si poet crestin inspirat nu doar in bisericile penticostale, ci si in cele baptiste si alte congregatii evanghelice din tara si strainatate. A participat la plantarea a zeci de biserici de sat in mediul rural din judetul Timis si alte judete. Avea un duh infocat si adesea, dupa predicile lui, facea chemari de la amvon, pentru predare in mainile lui Cristos, ocazie cu care zeci de suflete primeau pe Domnul si credinta.

Era un om al rugaciunii si al luptei în rugaciune, petrecand multe ore in prezenta Domnului. Adesea, fratii care il cautau, trebuiau sa revina de mai multe ori, pentru ca il gaseau tot in rugaciune. A folosit cu putere darurile Duhului Sfant cu care Dumnezeu l-a inzestrat, pentru a aduce la credinta pe cat mai multi oameni.

Ca pastor, a privit cu multa responsabilitate slujba lui, departandu-se atat de prejudecatile, obiceiurile si poruncile omenesti intepenite in forme fixe, cat si de li-beralism. Sub ingrijirea lui, biserica Elim a crescut la un numar de peste 4.000 de membri, numar care nu s-a micsorat, cu toata plecarea unui mare numar de credinciosi spre diferite tari ale lumii (din Europa, America si Australia).

Numarul credinciosilor din bisericile de sat plantate de Biserica Elim a fost si el in continua crestere.

In ultimii patru ani, pastorul Codreanu s-a imbolnavit grav, avand succesiv trei accidente vasculare cerebrale, fiind un timp chiar in stare de coma. Ulterior revenirii din coma, comunica din ce in ce mai greu, neputand sa se mai deplaseze fara sa fie ajutat. Cu patru ani in urma a necesitat implantarea unui stimulator cardiac.

Ajuns in varsta de 76 de ani, a suferit de arterita aterosclerotica, ceea ce a dus la blocarea circulatiei sanguine de deasupra genunchiului stang, ceea ce a impus amputatia membrului inferior stang la nivelul coapsei (interventie practicata in 11 septembrie 2004). In 28 septembrie 2004, la 17 zile de la acea ultima interventie chirurgicala (si independent de ea), inima pastorului a incetat sa mai bata. El a plecat dintre noi spre locurile ceresti, acasa la Domnul pe care l-a slujit cu atata dragoste si pasiune.

Pastorul Dumitru Mot a marturisit la priveghi o instiintare-lucrare a Domnului pe care credinciosii au primit-o la inceputul perioadei de boala, precum si dezlegarea ei. Dumnezeu anunta ca il va lua pe pastorul Codreanu, dar nu dintr-o data, ci treptat si ca va lasa un semn.

In adevar, pastorul a fost luat treptat (activitatea lui nu a incetat brusc), pentru ca era foarte iubit de credinciosi si Dumnezeu a tinut cont de acest lucru. Apoi, semnul a fost ca Dumnezeu i-a dat anestezia lui cereasca, nefiind nevoie de calmante in mari cantitati, cum ar fi fost de asteptat pentru cineva care sufera de boli atat de dureroase. El n-a cartit si n-a murmurat pe toata aceasta perioada.



dr. Alexandru Prundeanu

Biserica Elim, Timisoara

http://www.clipa.com/index669.html

joi, 6 noiembrie 2008

EVANGHELIA PE A ŞAPTEA PAGINĂ A SCRIPTURII


OAMENI CARE AU PARTE DE MÂNTUIREA LUI DUMNEZEU
Genesa 7: 1- 9

Este impresionant să înţelegi că faţă în faţă cu revărsarea mâniei lui Dumnezeu care avea să vină peste tot pământul, există un om pe care alege Dumnezeu să-l cruţe şi mai mult să-l aşeze ca stăpân al noului pământ curăţit de toate cele vechi prin potop.
Omul Noe, cel ce a căpătat milă de la Dumnezeu stă în faţa noastră ca un model al oamenilor pe care-i mântuieşte Dumnezeu. Ca să te bucuri de mântuire trebuie din capul locului să fii gata să primeşti mila lui Dumnezeu, harul lui, pentru că nu se poate căpăta în nici un alt fel mântuirea ci numai pe baza harului divin „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.“ (Efeseni 2:8)

Prin ce se caracterizează totuşi oamenii care au parte de această mântuire:

I. OAMENI CARE COMUNICĂ CU DUMNEZEU v.1
- Comunicare de la om spre Dumnezeu (Rugăciunea)
- Comunicare de la Dumnezeu spre om (Cuvântul lui Dumnezeu)

II. OAMENI CARE SUNT FĂRĂ PRIHANĂ v1b
- Oameni care au o bună mărturie înaintea lui Dumnezeu
- Oameni care au o bună mărturie înaintea oamenilor

III. OAMENI CARE CRED ÎN CEEA CE LE SPUNE DUMNEZEU
- Încredere în Dumnezeu în ciuda logicii (nu plouase încă)
- Încredere în Dumnezeu în ciuda trendului social

IV. OAMENI CARE FAC TOT CE LE SPUNE DOMNUL v.5
- Oameni care aplică practic tot ce spune Domnul
- Oameni care trăiesc prin credinţă

Acesta este portretul celor mântuiţi de Domnul şi cei ce se străduiesc să facă cinste lui Dumnezeu vor căuta să trăiască la înălţimea chemării pe care le-a făcut-o Creatorul.

marți, 4 noiembrie 2008

JOS PĂLĂRIA ÎN FAŢA CREŞTINILOR AMERICANI

„Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. –“ (Proverbe 14:34)

EVANGHELIA PE A ŞASEA PAGINĂ A SCRIPTURII

CE FACI ÎN VREMURI DE HAR? Genesa 6:1-8

Vremea în care trăim este o vreme a harului lui Dumnezeu, o vreme în care Creatorul dă oamenilor binecuvântata ocazie de a se apropia de El. Vremea harului are însă o limită şi pasajul luat astăzi în discuţie izbeşte privirile prin ceea ce spune în versetul 3 „Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”“ (Geneza 6:3)
Pe vremea lui Noe, Dumnezeu a limitat zilele de har la 120 de ani. Harul din vremea noastră este şi el limitat.
Rămâne întrebarea : Ce faci în vremuri de har? Ce faci cu harul lui Dumnezeu?
Primele versete ale capitolului 6 din Genesa ne pun înainte trei moduri de raportare la harul lui Dumnezeu:

I. HARUL NEGLIJAT v.2
Fără a intra în dispute teologice, personal am înţeles că fiii lui Dumnezeu nu sunt alţii decât descendenţii lui Adam prin Set, adică oamenii care veneau să înlocuiască sămânţa neprihănitului Abel, oameni care începuseră să cheme numele Domnului „Adam s-a împreunat iarăşi cu nevasta sa; ea a născut un fiu şi i-a pus numele Set; „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.” Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.“ (Geneza 4:25-26)
Din nefericire acesti fii ai lui Dumnezeu au neglijat harul dat lor de Domnul angajându-se în alte preocupări şi interese.
- Fiii lui Dumnezeu au căutat frumuseţea care nu era pentru ei (fetele oamenilor)
- Fiii lui Dumnezeu au început să se amestece cu lumea

II. HARUL SFIDAT v.4
Uriaşii, adică cei ce se fac cu uşurinţă remarcaţi în societate datorită staturii lor, cei spre care se uită toţi şi devin modele pentru societate, resping harul în mod sfidător.
- Uriaşii aveau un singur interes, şi anume acela de a-şi face un nume. Numele pe care şi-l fac oamenii se şterge însă atât de uşor, popularitatea se duce atât de repede.
- Uriaşii se bizuiau numai pe vitejia lor, pe puterea lor, dar şi aceasta se duce atât de repede.

III. HARUL ACCEPTAT v.8
Noe ne pune în faţă exemplul omului care înţelege că harul lui Dumnezeu trebuie preţuit şi acceptat lăsând, ca harul să lucreze la mântuirea lui de sub mânia lui Dumnezeu care avea să se reverse peste pământ
- Noe a căpătat mila lui Dumnezeu
- Noe a căpătat şi un nume de la Dumnezeu
- Noe a căpătat şi puterea (vitejia) de care avea nevoie, ca să rămână lângă Dumnezeu într-o lume coruptă

În vremuri de har suntem datori de dragul fericirii noastre veşnice să ne punem încrederea în Dumnezeu şi să nu urmăm modelele celor ce se fac astăzi remarcaţi ca „uriaşi ai societăţii”, nici modelele celor ce poartă numele de „fii ai lui Dumnezeu”, dar care din păcate au alte interese decât ale lui Dumnezeu. Să folosim harul spre mântuirea noastră şi a celor din jur.

REMEMBER - PETRU DUGULESCU

Poarta Cerului Cornel Meici - Isus iubit

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

EVANGHELIA PE A CINCEA PAGINĂ A SCRIPTURII


Atitudini aducătoare de blestem Genesa 4: 9-16

Viaţa omului pe pământ este hotărâtoare pentru destinul său veşnic. Aici alegem fie binecuvântarea pentru veşnicie, fie blestemul pentru veşnicie. Exemplul lui Cain este grăitor în acest sens şi plin de învăţăminte pentru noi, spre a şti să evităm lucrurile care ne pot neferici pentru veşnicie.
„Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!“ (Geneza 4:11)
Ca să scăpăm de nefericirea şi pedeapsa veşnică avem datoria să ne ferim de atitudinile aducătoare de blestem:

I. ATITUDINE GREŞITĂ ÎN ÎNCHINARE Gen. 4:3
- Închinarea este greşită atunci când nu respectă regulile lui Dumnezeu
- Închinarea este greşită când are motivaţie egoistă

II. ATITUDINE GREŞITĂ ÎN RELAŢIA CU DUMNEZEU Gen. 4:6-9
- Greşim când nu acordăm atenţie avertismentelor divine v.6,7
- Greşim când credem că îl putem înşela pe Dumnezeu v.9

III. ATITUDINE GREŞITĂ ÎN RELAŢIA CU SEMENII
- Tratarea semenilor cu indiferenţă este periculoasă
- Tratarea semenilor cu ură este fatală


Nevegherea noastră poate cu uşurinţă face loc unor astfel de atitudini în viaţa noastră, iar ele vor croi un drum al blestemului atat de alunecos încât este aproape imposibilă întoarcerea. Ceea ce este imposibil la om este însă cu putinţă la Dumnezeu.

ADI GLIGA - GOANĂ DUPĂ VÂNT